Spiritul lui Josip Broz Tito traieste in funda legata in jurul primului arbore sadit in Parcul Prieteniei din Belgrad, se ridica lent din aburul nostalgiei pensionarilor, zambeste din fotografii si isi culege laurii gloriei postume din infloritoarea industrie a suvenirurilor care au impanzit capitala sarba.

Ca orice ruina istorica, relicva Iugoslaviei inspira industria suvenirurilor. Pe Knez Mihailova – o straduta din inima Belgradului, monopolizata de pietoni, interzisa masinilor, pe care, zilnic, curge un rau de turisti – se vand cani imprimate cu portretul lui Tito si cu drapelul republicii federative care, pana la razboaiele civile din anii 1990, ingloba sase state.

Spiritul lui Tito se ridica lent, ca un abur, din nostalgia tuturor persoanelor trecute de 60 de ani si traieste, ubicuu, in cea mai greoaie mostenire pe care evul lui Josip Broz sau a lasat-o Capitalei sarbe: cartierul Novi Belgrad, o inlantuire de edificii ametitoare – mii de blocuri in fata carora un neinitiat al oraselor sovietice paleste ca aruncat intr-un magnific labirint de fier-beton.

Dar Josip Broz traieste si in funda pe care a petrecut-o de jur-imprejurul primului arbore sadit in Parcul Prieteniei, in fotografiile magulitoare cu Sartre si Orson Wells, in pozele mondene cu Richard Burton si Elizabeth Taylor, in fostele harti ale geopoliticii europene, in atatea si atatea destine care s-au simtit implinite sub sceptrul sau si, desigur, in cele 22.000 de stafete pe care le-a primit timp de 35 de ani la mitingurile organizate de Ziua Tineretului.

Foto: Sartre (stanga) spunea ca filosofia lui isi gasise intruparea in Iugoslavia lui Tito

Pentru a se aniversa printr-un miting pan-federal, Tito isi decalase petrecerea zilei de nastere cu optsprezece zile, de pe 7 mai pe 25 mai, data la care regimul sau, intr-o grozava maree de festivism, celebra aceasta zi a „ecumenismului politic”, Ziua Tineretului.

Cu o saptamana inainte de marele rendez-vous pe care tinerii il aveau cu Josip Broz, pe stadionul echipei Partizan Belgrad, barbati si femei din toate provinciile tarii, de toate meseriile, simpli mesteri artizani, muncitori in uzine sau intelectuali ai unor profesii liberale porneau in alergare acolo unde liderul iugoslav, urcat pe un piedestal, ii astepta sa-si incheie cursa. Din Slovenia, Muntenegru, Bosnia, Croatia si Macedonia, din cele mai indepartate sate si orase, ii aduceau maresalului mica lor idee despre viitor si progres, incrustata, cel mai adesea, pe-o maciulie de lemn, o stafeta nu mai lunga decat cele folosite in atletism. Peste doua milioane de oameni au luat parte, de-a lungul timpului, la acest cros de proportii epice.

Foto: Novi Belgrad, jumatatea sovietica a Belgradului, a fost construit in plina glorie a maresalului Tito, in anii 1970

Unul dintre cele mai moderne muzee ale Belgradului e cel care ingrijeste memoria defunctei Republici Federative a Iugoslavei. Este organizat in jurul mausoleului lui Tito, in cel mai frumos cartier belgradean, o periferie imbracata in paduri de foioase si conifere care poarta acelasi nume cu parcul londonez Hyde Park.

Aici, Josip Broz si-a avut resedinta prezidentiala si aici, pe o panta acoperita cu mesteceni, stejari, molizi si ienuperi, si-a construit biroul de iarna, o sera – cu plante exotice, pereti vitrati, pardoseala de majolica si marmura tocata marunt – in care, la rugamintea lui testamentara, a fost inmormantat in 1980. Un mic esantion din cele 22.000 de stafete, poate fi vazut, ca o redutabila panoplie a afectiunii pe care i-au nutrit-o iugoslavii, in acest muzeu.

Foto: Mormantul lui Josip Broz “Tito” (1892-1980) a fost instalat intr-o sera

Spiritul balcanic nu a ocolit acest modern si foarte cochet edificiu: altfel decat trecand dintr-o incapere in alta si citind scurtele explicatii bilingve inscrise pe niste planse de carton, Muzeul Iugoslaviei este aproape impenetrabil. Niciunul dintre custozii institutiei nu cunoaste alta limba decat cea materna, iar in lipsa unei foarte indatoritoare si agile domnisoare – vanzatoare la buticul de suveniruri – intregul asezamant amenajat in semn de nostalgie fata de evul lui Josip Broz ar trebui parcurs intr-o comica si continua gesticulatie, de la intrare si pana la iesire.

Foto: O parte din cele 22.000 de stafete pe care iugoslavii i le-au daruit lui Tito in cadrul unui ritual care avea loc anual pe 25 mai, de Ziua Tineretului

Se spune ca la inmormantarea lui Tito au fost prezenti cei mai multi delegati straini care au participat, pana la acea data, la niste funeralii de stat – confirmare a popularitatii de care se bucura liderul de la Belgrad. Muzeul Iugoslaviei contine nenumarate daruri pe care, in timpul vietii, Josip Broz le-a primit de la sefii tarilor din intreaga lume: instrumente muzicale exotice, vase de ceramica, amfore de lut, obiecte sculptate in eben, artefacte antice, sabii, pumnale, halebarde, stampe, tablouri, costume populare nationale, masti, ceasuri, tabachere etc. Sunt cadouri de la lideri pe care Tito i-a vizitat sau cadouri de la lideri care i-au trecut pragul, de-a lungul celor patru decenii in care a condus – ca un faraon – Iugoslavia.

Foto: Knez Mihailova, principala strada din centrul Belgradului

CENTRUL VECHI

Straduta care se incheie cu un parc medieval

Knez Mihailova este maduva spinala a partii vechi a orasului, o aluviune de cladiri eclectice, pe care urbanismul de imitatie sovietica, luptele interetnice si bombardamentele NATO le-au crutat, dandu-le sansa sa fie vazute de lumina secolului XXI.

Berarii, cofetarii, cafenele si restaurante de lux s-au pus de-a curmezisul acestei esplanade, taind calea trecatorilor si invitandu-i sa-si recunoasca omeneasca pofta de mancare. La capatul unei lungi promenade, Knez Mihailova isi catapulteaza pietonii, ca o trambulina, in Parcul Kalemegdan, un nesfarsit si imbietor teritoriu verde, tivit cu baricada unor ziduri medievale, pe bordura carora sute de trecatori se strang sa priveasca apusul rosu al soarelui si ingemanarea molcoma a raului Sava cu fluviul Dunarea.

Foto: Cladirea USCE, cea mai inalta din sud-estul Europei

TURNUL „CONFLUENTA”

Cea mai inalta cladire din Balcani

Comunismul iugoslav a fost ambivalent nu doar in geopolitica si libertati cetatenesti, ci si in moda edilitara. Comitetul Central al Partidului Comunist de la Belgrad avea sediul intr-un zgarie-nori – cea mai inalta cladire din Blacani, de 141 de metri inaltime, ridicata in 1971 – bloc atat de robust incat a ramas ferm, in picioare, in ciuda celor douasprezece rachete pe care NATO le-a tras asupra sa in 1999. Dupa incheierea raidurilor aviatice, turnul a fost refacut de o companie privata. Au fost reconstruite ultimele etaje si adaugate altele noi.

Azi, e cea mai mare cladire de birouri din Europa de Sud-Est, iar de pe acoperisul ei, ca dintr-o minareta de sticla si otel, privirea poate scruta periferiile Belgradului si cartierele lui indepartate, la care Serbia rurala se alipeste necontenit, in cautarea unei vieti mai generoase decat aceea pe care provincia o poate oferi. Turnul Comitetului Central s-a numit intotdeauna Usce, „Confluenta”, si e situat chiar in locul in care raul Sava altoieste Dunarea cu apele lui lente, izvorate din Alpii Iulieni.

Foto: Parcul Kalemegdan

FUS ORAR

Primii la sculare, primii la culcare

In slava, Belgrad inseamna „oras alb”. La Belgrad se lumineaza si se intuneca devreme. Dupa Varsovia, este cea mai rasariteana capitala a continentului care isi numara timpul dupa ora Europei Centrale. Asa ca vara, in preaplinul de lumina al solstitiului, putin dupa patru dimineata, zorile incep munca destramarii intunericului. Iar seara, inca de la opt, bezna isi reface, migaloasa, adapostul peste oras.

Material publicat si pe www.ionutstanescu.ro

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.