Între septembrie 1940 și februarie 1941, România a traversat 153 de zile de stat național-legionar.
A fost o perioadă marcată de sute de asasinate politice, zeci de legi îndreptate împotriva minoritarilor și o mistică fascistă care dorea purificarea prin violență și zel religios. Urcarea la rang de sfânt a lui Corneliu Zelea Codreanu era dezideratul simbolic al epocii politice.
Regimul legionar nu ar fi fost posibil fără Mișcarea de la care își trăgea numele – dar nu ar fi fost posibil nici fără generalul Ion Antonescu (omul care avea să preia puterea totală în stat după februarie 1941 și să ducă România până la capăt pe drumul dezastruos al alianței cu Germania nazistă).
O culme a crimelor comise sub statul național-legionar s-a atins la finalul lui noiembrie 1940, când în decurs de nici 24 de ore mai multe comandouri legionare au lichidat un întreg lot de prizonieri politici la Jilava, dar și pe istoricul Nicolae Iorga (la Strejnicu, în Prahova) sau pe economistul Virgil Madgearu (la Snagov).
Generalul Antonescu, Conducătorul statului, și Horia Sima, Comandantul Mișcării Legionare, aveau o imagine inocentă de sine. Credeau despre ei că se jertfesc total pentru patrie, se considerau hotărâți și stăpâni pe sine, cu onoarea nepătată și credința nezdruncinată.
Aparițiile lor în cămăși verzi, la diferitele evenimente publice organizate în timpul statului național-legionar, erau menite să-i portretizeze mesianic, ca pe niște oameni-scut împotriva plutocrației iudeo-masonice. Ei erau ultima nădejde, în miezul unei vâltori istorice pe care România – avea să se dovedească – nu a știut să o traverseze altfel decât prin fascism, Holocaust și fervoare.
E o caracteristică a regimurilor dictatoriale să lucreze cu sloganuri și idealuri înalte chiar în timp ce comit crime monstruoase. Statul național-legionar nu a făcut excepție acum 81 de ani: cât timp legionarii ucideau după bunul plac (cu justificarea că repară crimele comise împotriva lor în timpul dictaturii instaurate de Regele Carol al II-lea), cuvintele oficiale ale statului reprezentat de generalul Antonescu promiteau o dreaptă judecare a răspunderilor, o întemeiere pe curățenie sufletească și – nu în ultimul rând – respect pentru ființa omenească.
Cum ar fi arătat România eternizată sub statul național-legionar? Purificată de elementele străine – prin credința (neapărat ortodoxă) în Dumnezeu, Neam și Țară; dar mai ales prin revolverele și topoarele urmașilor Nicadorilor și Decemvirilor (comandourile legionare care au fondat o epocă de asasinat politic în România anilor 1930).
Pentru a înțelege pe ce s-a întemeiat alianța dintre Ion Antonescu și legionari am mers la Biblioteca Centrală Universitară, unde am parcurs un volum semnat chiar de general, Temelia statului național legionar. Publicată în 1940 de Imprimeria Statului, această carte cuprinde principalele dispoziții și măsuri legislative adoptate în toamna acelui an pentru „totala înnoire a Statului”.
Pentru a înțelege și cum se prezenta lumii românești noua orânduire, am parcurs și câteva dintre numerele revistei legionare Bunavestire de Duminică, un săptămânal care a trăit exact cât a făcut-o și statul legionar. În primăvara lui 1941, Bunavestirea nu mai exista, căci și regimul pe care îl promovase dispăruse.
Nu dispăruse, evident, cu totul: lăsase totuși în urmă o continuitate fascistă (inaugurată anterior de dictatura lui Carol al II-lea și încununată ulterior de dictatura lui Ion Antonescu) marcată de asasinat politic, pogrom, legi rasiale, soluții ultra-radicale și un dispreț profund pentru ideea de alteritate.
Am scris mult în ultimele săptămâni, la Pixul cu mină, despre ce se poate întâmpla cu o societate care coboară în grotă prin vederi și discursuri mistice, prin soluții de purificare, prin zel și ridicare pe soclu a unor salvatori închipuiți. Oricât de detestabilă din pricina mecanismelor ei complicate, democrația rămâne singurul mijloc prin care membrii unei societăți pot coabita și se pot tolera într-un cadru normativ care nu le dă dreptul la revolver și la acțiuni mesianice.
Fascismul a fost o dramă istorică pentru România – iar cele 153 de zile de stat național-legionar lasă pentru totdeauna o mărturie în acest sens. Dar, dincolo de ideologie, ce ne arată lumea românească de acum opt decenii e că nu există oameni-scut. Salvatorul care, prin simplul său gest promite că izbăvește patria și neamul, este de fapt un apostol al dezastrului.
Astăzi, când tot felul de șarlatani auriți le promit românilor marea cu sarea, pilda României din toamna lui 1940 ar trebui să fie de căpătâi.
Promisiunea generalului Antonescu
Români, un trecut dureros s-a închis. El nu se va mai deschide decât pentru judecarea răspunderilor – nu din dorința răzbunării, ci pentru ca aceasta să servească drept învățământ generațiilor ce vor veni.
În acest ceas, am îngenunchiat alături de voi toți fiii Neamului ce v-ați adunat în bisericile credinței, pentru ca să vă rugați Domnului să ajute și să lumineze viitorul Țării.
Simțiți-mă lângă fiecare din voi. Simțiți că tot ceea ce am făcut este pentru a izbăvi Neamul și a-i asigura viitorul.
În această unire a suferinței și a credinței noastre, din topirea pioasă a gândului nostru închinat Domnului și Țării, să iasă sufletul de mâine al acestui Neam.
Am început totala înnoire a Statului nostru.
O enigmă dezlegată
Am executat angajamente de a crea condițiuni egale la drepturi și îndatoriri tuturor acelora care trăiesc la noi. Ne-a costat acest exces de zel și de conștiință.
În ultimii 10 ani minoritarii au pătruns în tot aparatul Statului și au reușit să se infiltreze în cantitate considerabilă pe treptele cele mai înalte ale conducerii. De aici, lucrând ca niște adevărate termite, cu metodă și întotdeauna perfid, sapă, sapă necontenit la temelia Statului.
Fiindcă cum altfel putem să ne explicăm faptul evident că instituții ca Poșta, Căile Ferate, Finanțele, care constituiau nu numai fala noastră, ci serveau de multe ori drept exemplu țărilor cu trecut și vechime, astăzi sunt în halul în care sunt?
Au pierdut Românii toți, Românii dintr-odată, calitățile de care au dat altă dată dovadă, când erau apreciați ca buni organizatori, patrioți, energici, cinstiți, pricepuți, devotați? Este cu putință aceasta? Desigur că nu. Dezlegarea enigmei e că sunt instituții și regiuni în care ne-am transformat, în ceea ce privește aparatul conducător, din majoritari în minoritari.
De aceea, cer cu tărie să se procedeze cu repeziciune, cu energie, cu corectitudine și cu continuitate în această operă de purificare a organismului Statului.
Avocatul creștin
Avocații evrei rămași înscriși în barouri nu vor mai putea să pledeze decât procesele coreligionarilor lor, persoane fizice. În toate contencioasele existente trebuie să se înlocuiască avocații evrei cu avocații creștini.
Toți avocații, ca și toți profesioniștii liberi din teritoriile evacuate (n.r. – suntem în toamna anului 1940, după pierderile teritoriale din vara aceluiași an), vor fi plasați pe măsură ce se vor ivi locuri libere prin eliminarea profesioniștilor evrei.
Comisarul de românizare
Domnul General Antonescu a semnat aseară următorul decret-lege:
1. Ministerul Economiei Naționale va putea, oridecâteori va socoti necesar, să numească fără motivare pe lângă orice întreprindere un comisar de românizare.
2. Toate actele de dispoziție ale întreprinderilor pe lângă care s-au numit asemenea comisari sunt supuse aprobării prealabile și nemotivate a comisarului de românizare, care va exercita totodată și controlul tuturor actelor de administrațiune. Actele făcute fără aprobarea comisarului de românizare sunt nule de drept.
[…]
4. Toate hotărârile comisarului de românizare prin care se refuză o aprobare cerută nu pot fi atacate decât cu contestație introdusă la Ministerul Economiei Naționale.
Hotărârea Ministerului Economiei prin care se statuează asupra acestor contestațiuni nu este susceptibilă de nicio cale de atac administrativă sau juridică.
Inspectorul de control
Domnul General Antonescu a dat următorul decret-lege:
1. Ministerul Economiei Naționale va putea numi un inspector de control pe lângă orice instituție sau firmă industrială, comercială sau de credit, precum la și orice sucursală sau reprezentanță ungurească.
[…]
5. Inspectorul de control poate examina registrele, actele și orice scripte ale întreprinderii și poate cere lămuriri de la conducătorul, organele și funcționarii întreprinderii pe lângă care funcționează.
6. Inspectorul de control poate îndepărta din funcțiune pe orice conducător al întreprinderii puse sub control.
Planuri pentru școala românească
Școala românească trebuie să plece de la baza structurală românească, care este țăranul.
Școala primară. Ea trebuie să dea puține elemente de instrucție și cât mai multe elemente de viață practică. Într-o țară agricolă, agricultura trebuie învățată odată cu abecedarul. Iarna în clasă, vara la câmp, prin livezi și păduri, iată care trebuie să fie aspectul învățământului primar al viitorului.
Premianții I din toate școalele primare vor fi grupați în instituțiuni speciale, unde vor primi o educație deosebită. Prin aceasta realizăm una din cele mai importante reforme: recrutarea elitelor conducătoare de mâine, de la glie.
Caracterul învățământului post-primar va fi eminamente practic și va tinde a face din bărbați buni gospodari, buni plugari și buni meseriași; iar din femei bune gospodine și bune mame, cu simțul demnității naționale.
Învățământul secundar. Baza, ca și în școala primară, trebuie să fie practicul. Vor trebui să meargă în sus către treptele cele mai superioare ale culturii numai acei care se vor dovedi cu evidente aptitudini. Ceilalți vor trebui să fie îndrumați către brazdă și meserii, astfel ca să scăpăm țara de falanga interminabilă a funcționarismului.
Nu vom putea scoate elementele străine din viața și economia românească dacă românii vor continua să alerge după slujbe și onoruri în loc să se pregătească pentru modestul și sănătosul rol al producției și circulației bunurilor românești.
Învățământul universitar. Poporul românesc trebuie să aibă tot mai adânc sentimentul mândriei și al rostului său. Pentru aceasta, universitatea trebuie să fie un adevărat for de îndrumare și un anvon de credință și mândrie românească.
Casele evreilor, date refugiaților
Conducătorul Statului publică următorul decret:
1. Evreii nu pot stăpâni, dobândi sau deține proprietăți rurale în România, sub niciun titlu și în nicio calitate.
2. Sunt socotiți evrei în sensul legii toți acei având ambii părinți evrei sau numai unul, fără distincție, dacă ei sau părinții lor sunt sau nu botezați în altă religie decât cea mozaică, dacă sunt sau nu cetățeni români, dacă domiciliază sau nu în cuprinsul țării.
3. Intră în prevederile legii de față și locuințele cu toate anexele lor aflate pe proprietățile mai sus enumerate.
4. Trec în patrimoniul Statului toate proprietățile enumerate aparținând evreilor, precum și folosința acestor proprietăți.
[…]
9. Bunurile intrate în patrimoniul Statului, prin efectul legii de față, se vor pune la dispozițiunea subsecretariatului de Stat al colonizării și populației evacuate, în scopul așezării populației de origine etnică română, refugiată din teritoriile evacuate.
Memoriu către General
Suntem familiile legionarilor asasinați între zidurile reci ale penitenciarului special din Râmnicu Sărat. Respectuos vă rugăm cele ce urmează:
1. Penitenciarul să fie declarat monument istoric și să facă obiectul unui muzeu legionar.
2. Să se facă un film documentar, film în care să nu se vadă numai zidurile, ci să apară însuși sufletul care a suferit acolo.
3. Dorim ca în România legionară să se acorde întreg respectul cuvenit atât față de ființa omenească în sine, cât și față de orișice credință sinceră. Să nu mai fie deținuți politici pentru români, iar cei străini să fie trimiși în țara lor. Pe pământul țării noastre să nu mai fie suferință pentru idei, iar cei arestați să fie izolați, dar cu nimic să nu fie chinuiți.
Domnule General, această rugăminte v-o adresează familiile unor oameni care au fost umiliți, chinuiți și asasinați pentru credința lor. Să știți că pe cineva sincer și curat sufletește suferința nedreaptă nu-l face mai rău, ci mai bun – îl apropie de Dumnezeu.
– Domnul General a dat ordin să fie satisfăcute dezideratele exprimate în acest memoriu.
Sunteți o lumânare în întuneric. Mă bucur că existați.
Ce orori în Grădina Maicii Domnului!
religia este masca sub care se ascund nelegiuitii Daca ar fi sa respecte linia crestina pe care o trimbiteaza atunci nu ar face ceea ce fac Acum da bine sa defilezi in costum popular vinturind icoane si drapelul tarii Asta iti asigura o aderenta la o categorie de populatie mai naiva dar dispusa sa te sprijine