„Visarion Alexa are o problemă despre care se știe, dar nu i se poate face nimic”, i-ar fi spus unei tinere preotul cu funcție eparhială căruia aceasta îi arătase mai multe mesaje insistente, vecine cu hărțuiala, primite de la duhovnicul ortodox.
Clericul Visarion Alexa, unul dintre starurile Bisericii Ortodoxe Române, a fost reținut recent pentru agresiune sexuală și se află în prezent sub control judiciar, cercetările penale în dosarul său fiind în curs. Plângerii inițiale, care a determinat punerea sub acuzare a preotului Alexa, i-ar fi fost conexate ulterior alte cinci denunțuri, în care mai multe victime relatează abuzurile sexuale comise asupra lor de duhovnic.
Cotidianul Libertatea a publicat marți mărturia unei femei care susține că a fost violată în 2016 de Visarion Alexa, mai exact forțată să-i facă sex oral în chilia de lângă biserica din cartierul bucureștean Militari unde preotul a slujit până recent.
O altă femeie citată în articolul publicat de Libertatea povestește cum a fost hărțuită online de preot, timp de două luni – și cum a semnalat altui preot, unul „cu funcție la Mitropolie”, existența și conținutul avansurilor duhovnicești. Preotul respectiv i-ar fi mărturisit că nu e nimic de făcut, pentru că la nivelul eparhiei păstorite de Preafericitul Daniel (patriarhul BOR, dar și arhiepiscop al Bucureștilor) era cunoscut și tolerat comportamentul lui Visarion Alexa.
Puse cap la cap, informațiile publicate până acum în cazul Visarion Alexa ilustrează, încă o dată, tiparul de inacțiune bisericească atunci când instituțiile BOR se confruntă cu abuzuri sistematice petrecute în interiorul lor. Înainte de orice, inacțiunea e justificată de oamenii Bisericii cu argumentul că devoalarea unor astfel de fapte afectează prea tare imaginea BOR. Adevărul ajunge să smintească și să îndepărteze credincioșii de parohii, cam asta e linia de interpretare.
De cinci ani de zile investigăm, în cadrul proiectului Să fie lumină, subiecte din sfera de cult. Iar în acești ani am auzit de nenumărate ori această justificare de la purtătorii de sutană: că e irelevant dacă vom reuși să dezvăluim lucruri de interes public, din moment ce ajungem să stricăm mințile și sufletele credincioșilor.
Această credință (poate sinceră pentru o parte din cei care ne-au împărtășit-o) este izvorâtă din ideea că nicio faptă nu poate fi și nu trebuie să fie judecată aici, pe pământ – căci singura judecată dreaptă îi aparține exclusiv lui Dumnezeu. În acest sens, mirenii ar fi chemați doar să se roage și să se pocăiască, fără să se uite în stânga sau în dreapta lor. Cât despre clerici, ei pot fi împovărați de fapte penale, de păcate oricât de grele, căci sunt totodată înălțați de harul cu care au fost învestiți, har manifestat prin contribuția presupus temeinică la mântuirea celorlalți.
Când am investigat în cadrul proiectului Să fie lumină abuzurile sexuale comise de fostul episcop de Huși Cornel Onilă, un călugăr care îi fusese aghiotant la începutul anilor 2000 ne-a spus clar: ierarhul BOR comisese într-adevăr un rău foarte mare abuzând adolescenți la seminar, dar contribuise totodată – ca episcop – și la izbăvirea cohortelor de credincioși vasluieni.
Acest fel de a gândi lasă urme. Credința oarbă în inutilitatea adevărurilor și judecăților lumești îi predispune pe oamenii Bisericii la o indiferență rece față de relele din jurul lor. Datoria unei fețe bisericești este să-și vadă strict de treaba sa, de perimetrul propriu, de mântuire – și de nimic altceva.
Un bun păstor este, în acest sens, opusul unui bun jurnalist. Păstorul nu observă. Păstorul nu devine suspicios. Păstorul nu cercetează. Păstorul nu semnalează. Pentru el, adevărul faptelor e o ispită, iar dreptatea lumească nu-i datoria sa. Cu atât mai puțin e de datoria sa să servească interesul public – chiar dacă instituția de cult al cărei slujbaș este comunică cu insistență că este de utilitate publică.
Indiferența slujitorilor BOR nu e explicabilă, însă, doar prin acest aspect filosofic al inutilității judecății lumești. Mai e un lucru care condiționează reacția internă din Biserică, lăsând neobservate și necercetate comportamente abuzive vizibile și de pe Lună. Acest lucru are legătură, în mod practic, cu felul în care e configurată și funcționează autoritatea bisericească.
Stăpân absolut într-o eparhie este episcopul. Dacă, precum la Huși, chiar el este cel care comite abuzuri, șansa ca lucrurile să fie raportate și rezolvate este egală cu zero. De altfel, abuzurile sexuale din eparhia vasluiană au ajuns să fie investigate penal doar după ce documentarea jurnalistică întreprinsă de Să fie lumină în 2019 a făcut demonstrația temeinică, imposibil de ignorat, a faptelor.
Nici măcar pe fondul scandalului de șantaj bisericesc cu filmări compromițătoare, izbucnit în 2017, oamenii BOR n-au fost interesați să cerceteze respectivele abuzuri. Sinodul Bisericii s-a mulțumit să constate retragerea din funcție a episcopului abuzator și să claseze toată povestea ca fiind un episod homosexual.
Asta a fost posibil cu largul concurs al DNA Iași, care s-a făcut că nu vede conținutul filmărilor folosite de șantajiști pentru a extrage favoruri de la episcop. Dar a fost posibil și din cauza indiferenței BOR față de fapte. Evident, forurile bisericești știau că o cercetare a faptelor ar fi devoalat ani și ani de inacțiune internă, ba chiar o complicitate extinsă la perpetuarea abuzurilor. În general, Biserica evită să acționeze și pentru că adesea acțiunea ei ar risca însăși destructurarea sistemului clerical. La Huși, o dreaptă intervenție bisericească în corectarea faptelor ar fi însemnat demantelarea întregului mecanism de complicități. Episcopul abuzator era doar vârful lanțului trofic.
Purtătorul de cuvânt al BOR Vasile Bănescu transmite în aceste zile, pe fondul cazului Visarion Alexa, că Biserica este în mod natural înclinată să stea de partea victimelor, a celor cărora li se face un rău. Dar în realitate lucrurile nu stau așa decât în anumite situații, relativ puține, în care beneficiile apărării victimelor sunt estimate ca fiind mai mari decât cele aduse de indiferența obișnuită sau de negarea încăpățânată a faptelor.
În cazul Onilă de la Huși, BOR s-a plasat constant în tabăra agresorilor, protejându-i prin inacțiune, pentru că agresorii erau călugări cu rang foarte înalt, ba chiar unul dintre ei era chiar episcop, membru al Sfântului Sinod, unul dintre atotputernicii Bisericii. Ani la rând, BOR a știut ce se petrece în eparhia vasluiană. Au știut și cei de la Iași, de la Mitropolia Moldovei, au știut și cei de la București, de la Patriarhie.
În cazul Visarion Alexa de la București, nu știm încă dacă BOR a avut imaginea întreagă a faptelor. Dar, ca de fiecare dată, nu doar negarea e încăpățânată, și faptele sunt la fel. Iar ele ies la iveală cu tot efortul făcut pentru a le obscura. Articolul publicat de Libertatea, din care am citat mai sus, conține o mărturie care susține că un om cu funcție din administrația eparhială fusese informat despre comportamentul preotului Alexa.
Mai există, însă, încă un indiciu solid. Arhiepiscopia Bucureștilor a reacționat public imediat după reținerea preotului, anunțând că îl oprește de la slujire. O asemenea intervenție fulger ar putea fi justificată – în condițiile lentorii instituționale istorice – doar dacă forurile eparhiale aveau deja reprezentarea faptelor comise și știau că sunt de neapărat. Pentru BOR a fost clar de la bun început că va puncta mai mult în percepția publică dacă se disociază de Visarion Alexa decât dacă stă alături de el. Cumva, BOR anticipase deja încă de la reținerea preotului că plângerile împotriva sa vor fi mai multe. Mult mai multe.
În cazul Onilă, BOR nu a anticipat că niște jurnaliști se vor apuca să sape aproape un an de zile după fapte. De altfel, miezul judiciar al faptelor era oricum ferecat într-un sertar la DNA Iași, ceea ce oferea o siguranță suplimentară celor care își doreau ca subiectul să fie îngropat definitiv. Era aproape imposibil ca cineva să ajungă la detaliile factuale. Socoteala BOR s-a dovedit însă proastă în acest caz. Dar în câte alte cazuri o fi fost câștigătoare, ținând publicul departe de fapte și victimele departe de dreptate?
Nu știm, căci Biserica nu comunică niciodată ce se întâmplă în cadrul procedurilor sale interne de judecată. Poate ați auzit zilele acestea de corpul de inspecție bisericească. E departamentul din cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor care a obținut de la Visarion Alex o recunoaștere a faptelor (cel puțin în privința celor sesizate în plângerea penală inițială) și care îl va trimite la judecata canonică (când va fi cazul).
Arhiepiscopia a transmis public că acest organism de procuratură canonică investighează deja cazul Visarion Alexa din perspectiva abaterilor bisericești. Dar instituția păstorită de Preafericitul Daniel nu a suflat o vorbă despre sesizările pe care le-ar fi primit în anii din urmă cu privire la comportamentul duhovnicului. Interesant e că din acest corp de inspecție bisericească face parte un preot, Sebastian Gabor, care a absolvit seminarul teologic din Huși și are deja experiență în anchetarea în taină a abuzurilor sexuale din Biserică.
Potrivit datelor documentare corelate de Să fie lumină, același Gabor ar fi fost trimis de PF Daniel, cu ani în urmă, și în eparhia vasluiană, pentru a investiga și raporta la Patriarhie situația de fapt în legătură cu năravurile sexuale ale fostului episcop Onilă.
Intersecțiile sunt cu adevărat paradoxale în interiorul BOR – și nu de puține ori ilustrative. Ce se confirmă încă o dată astăzi, cu prilejul cazului Visarion Alexa, e faptul că Biserica și oamenii săi acționează și reacționează neverosimil de similar în situații de abuz bisericesc (mai ales de abuz sexual).
De cele mai multe ori, Biserica alege să nu facă nimic, atâta timp cât poate și pentru cât de mult timp poate.
Cred că problema e mult mai profundă. E o psihopatie cultivată instituțional. BOR e o instituție care de decenii, poate chiar de secole, cultivă o cultură a abuzului și este incapabilă să empatizeze cu victimele.
Foarte buna concluzia. Si parerea
Acest Gabor ce studii teologice are in afara de seminarul de Husi? Se pare ca este absolvent de geografie si cam atat. Si in conditiile astea a acces imediat in functii importante si de mare raspundere in cadrul patriarhiei – inspector eparhial, la o varsta extrem de frageda. Si imediat dupa acoperirea lui Onila, violatorul de Husi, s-a procopsit cu parohie in centrul Bucurestiului.