Aventurile prof. univ. dr. Rafila în Cuba

În octombrie 2021, declarându-se îngrozit după încă un incendiu produs într-un spital românesc, președintele Klaus Iohannis consemna oficial falimentul sistemului sanitar național în misiunea de a-și salva cetățenii – ori măcar de a nu-i condamna la moarte pe aceia veniți la spital să se vindece.

După declarația făcută în Germania, președintele urca pe scenă la Aachen spre a-și primi medalia în contul Premiului Carol cel Mare, care îi fusese acordat pentru importante merite europene.

În octombrie 2022, ministrul român al Sănătății, Alexandru Rafila, profită de o bună oportunitate pentru dezvoltarea relației bilaterale cu cele 11 state din Regiunea Caraibilor și merge o săptămână la Havana pentru a explora oportunități de semnare a unor acorduri bilaterale cu acestea. Suplimentar, ministrul mai participă la o conferință pe teme de sănătate și își pune semnătura pe un acord de cooperare cu ministerul omolog din Cuba.

Putem consemna: între groaza discursivă din 2021 a președintelui Iohannis și activitățile de curtoazie din 2022 ale ministrului Rafila a mai trecut încă un an de încremenire pentru sistemul medical românesc. Și totuși, acest sistem nu își permite nici măcar o zi de înțepenire, darămite 365.

Ineptitudinea sanitară românească a fost vizibilă în nenumărate ocazii în ultimii doi ani și jumătate. Pandemia de coronavirus a expus brutal toate deficiențele sistemice. 

Unitățile sanitare s-au dovedit incapabile să gestioneze situația îmbolnăvirilor. Direcțiile de sănătate publică s-au dovedit incapabile să monitorizeze eficient evoluția epidemiologică. Organismele de sănătate publică s-au dovedit incapabile să implementeze reguli simple și clare.

Ministerul Sănătății s-a dovedit incapabil să fie altceva decât un conglomerat de funcții bugetare ocupate de oameni foarte buni la a ridica din umeri. Statul român s-a dovedit incapabil de prevenție, diagnostic, tratament. În cele din urmă, se dovedește incapabil de o minimă reformă. Politizarea e singura noimă pe care și-o găsește și singura normă pe care reușește să o bifeze cu succes.

În timp ce românilor li se spunea, chiar de către președinte, că unul din marii vinovați pentru starea sistemului sanitar este Partidul Social Democrat, același președinte uneltea tainic chiar la fondarea unei alianțe PNL-PSD. Măsurile urgente prevăzute de această coaliție în programul de guvernare s-au dovedit generoase pe hârtie, sforăitoare în realitate și, ca de fiecare dată, lipsite de aproape orice intenție de implementare.

Chiar în aceste zile și săptămâni infecțiile nosocomiale ucid nou-născuți în spitalele publice românești, dar ministrul Sănătății explorează oportunități la aproape zece mii de kilometri de țară.

Chiar în aceste zile și săptămâni vaccinarea anti-COVID este ca și îngropată de statul român, nicio urmă de monitorizare și raportare nu mai e consemnată public, nicio idee despre scenariile sanitare post-COVID nu este formulată, dar ministrul Sănătății merge la simpozioane despre sănătatea universală în scenariul post-Covid.

Chiar în aceste zile și săptămâni toate structurile subordonate ale Ministerului Sănătății funcționează exact în aceiași parametri ca la startul pandemiei, dar ministrul Sănătății face pași importanți în dezvoltarea relației bilaterale dintre România și Cuba.

Oportunitățile ministrului, preocuparea pentru sănătate publică a acestuia, viziunile multilaterale ale acestuia compun o agendă în contradicție flagrantă cu realitatea medicală de la locul funcției. Alexandru Rafila este totuși ministrul Sănătății din România, dar recentele sale volte diplomatico-sanitare îl califică mai degrabă pentru poziția de negociator-șef însărcinat cu buna cooperare cu insulele din Caraibe.

De fapt, până și atributul de negociator e excesiv în acest caz. Alexandru Rafila nu a negociat nimic în recenta sa vizită în Cuba. A conferențiat, a semnat niște hârtii și a convenit crearea unor grupuri de lucru. 

S-a stabilit crearea, în perioada imediat următoare, a unor grupuri de lucru la nivelul ministerelor sănătății pentru perfectarea unor vizite la nivel de experți, în România, în vederea identificării oportunităților concrete de colaborare, se anunță rezultatele vizitei într-un comunicat al Ambasadei României la Havana.

Limba de lemn e monstruoasă, dar mai ales faptele consemnate înlemnesc. Cu alte cuvinte, Alexandru Rafila a mers în Cuba pentru a conveni ca subordonați de-ai săi să facă un grup de lucru și să identifice, într-un viitor incert, posibile oportunități de colaborare. Odată stabilite oportunitățile, poate că ministrul Rafila va reveni la Havana pentru a-și pune valoroasa semnătura pe actele de parafare.

Într-o țară care lasă totul la voia întâmplării, Alexandru Rafila nu poate lua în calcul să-și delege reprezentarea la asemenea evenimente capitale de explorare a principiilor colaborative. O asemenea prezență e demnă doar de prof. univ. dr. Rafila, titulatura care însoțește de altfel absolut toate comunicatele Ministerului Sănătății din ultimul an de zile.

Îngrozit de statul eșuat, președintele Iohannis le promisese anul trecut românilor că soluția ieșirii țării din marasmul post-COVID este doar o uniune guvernamentală a liberalilor cu social-democrații, singura capabilă să prăvălească suficientă forță politică pentru a reforma sisteme publice aparent nereformabile.

Instalat la Sănătate ca guru al reconsolidării sistemice, Alexandru Rafila s-a dovedit în ultimul an doar un trepăduș. Moștenirea mandatului său pare să fie, deocamdată, pastila de iod încă nedistribuită populației decât în procent de 1%.

În mod normal, despre Alexandru Rafila ar trebui să conchidem că este o pacoste. Dar adevărul e că prof. univ. dr. Rafila este o ilustrare, o marcă, un exemplu.

N-ar trebui să ratăm nici noi această bună oportunitate de a explora și consemna principalul motiv care a dus la naufragiul, inclusiv sanitar, al statului român: când este făcută de vântură-lume, politica rămâne doar demagogie și e redusă la condiția de vorbă în vânt.

Guvernarea e, în mod esențial, arta de a face necesarul posibil. Poate că spitalele românești vor continua să ardă în incendii, iar pacienții nu vor putea evita să moară din pricina infecțiilor nosocomiale. Dar, de acum înainte, avem acord sanitar bilateral cu Republica Cuba și ne bizuim pe o promisiune de explorare a unor colaborări cu insulele din Caraibe. 

Alexandru Rafila a făcut asta posibil.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Interviu cu Anna Sorokin
AICI.

Anatomia unei revoluții
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Judecata de Acum #40 (sezonul 2)
CE-I DE VĂZUT ÎN CEL MAI RECENT EPISOD

»» Cum a ajuns liderul PSD Marcel Ciolacu să eticheteze problemele României, invocate de olandezi în procesul de aderare la spațiul Schengen, drept jigniri la adresa țării și a românilor.

»» Câteva exemple de justiție nefuncțională: de la operațiunea de compromitere a jurnalistei Emilia Șercan până la cazul jurnaliștilor Mihai Dragolea și Radu Mocanu bătuți într-o pădure din Suceava în timpul unei documentări.

»» AFLAREA ÎN TREABĂ. USR transformă tema doctoratelor plagiate într-o dispută eminamente politică al cărei efect ultim va fi chiar trimiterea în derizoriu a eforturilor de elucidare a fenomenului.

»» DUHUL RĂU: Aventurile lui Alexandru Rafila în Cuba

Vedeți și judecați .

Ne puteți asculta pe Spotify, Apple Podcasts și Google Podcasts.