Pe 21 august 1968, Nicolae Ceaușescu își atingea gloria condamnând din balconul Comitetului Central invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia.
Singura țară din blocul comunist care nu s-a mobilizat atunci la chemarea Uniunii Sovietice a fost România.
Pe 21 decembrie 1989, într-o nouă scenă a balconului, dictatorul le-a vorbit din nou maselor largi, populare, aduse din fabrici și uzine. O zi mai târziu Ceaușescu fugea, tot din balcon.
Pe 25 decembrie el și Elena Ceaușescu erau împușcați lângă zidul unei unități militare din Târgoviște.
Revoluția română a avut, la rândul ei, multe discursuri în balcoane. De acolo s-au adresat poporului și Sergiu Nicolaescu, și Alexandru Arșinel, și Ion Iliescu.
Cele mai frumoase balcoane au fost însă în provincie. Toată tranziția noastră politică de la comunism la democrație își are originea acolo. Din acele balcoane venim și din ele mulți emanați n-au plecat niciodată.
I. Scena balconului la Galați
Una dintre cele mai frumoase scenete revoluționare s-a petrecut la Galați.
Frumusețea Galațiului stă și în aceea că aici s-a evitat o vărsare de sânge (spre deosebire de Buzău, Brăila sau Sibiu), revoluția rămânând mai mult comică decât tragică.
Din balconul Revoluției de la Galați s-a dat glas celor mai ales năzuințe ale poporului nostru în orele fierbinți de după fuga dictatorilor: sex liber, dezrobirea de interdicția avorturilor (o traumă pentru generații întregi), sucuri răcoritoare și – neapărat! – televizoare color.
Cel mai elocvent discurs l-a ținut nimeni alta decât Mariana-Cur-De-Fier, o doamnă de fier între prostituatele portului dunărean.
Întâmplarea când Mariana Baboș (între timp, plecată la Domnul, după o lungă suferință, și după ce a umplut Europa de fete de-ale noastre, practicând meseria de peștoaică) a pus mâna pe microfon și a început să exprime simțămintele poporului a fost bine fotografiată în volumul Teroriștii printre noi, publicat la editura Adevărul Holding.
Povestește Vlad Vasiliu, actor, dovedit în relații cu fosta Securitate, revoluționar de frunte în balcon.
Când a reuşit să pună mâna pe microfon, a început să strige (n.m. – Mariana): «Fetelor, futeţi-vă, fetelor, că nu ne mai opreşte nimeni. E libertate, e bine! Futeţi-vă, fetelor!». Ăsta era limbajul ei.
Când am auzit aşa, am luat-o la fugă, zic: «Bă, dracului, e Revoluţie, ne facem de tot rahatul!». I-am spus: «Mariana, te rog frumos, dă-mi microfonul, că trebuie să fac o comunicare importantă». Ea: «Gata, eu am terminat. Îi dau cuvântul Artistului».
Şi când i-am luat microfonul, am auzit de jos, din mulţime, vocea doctorului Dumitru Iuşchievici: «Futeţi-vă fetelor, că eu vă chiuretez!»
Tot în lucrarea citată doctorul explică de ce a zis ce a zis: știa viața amărâtă a curvelor de la Dunăre, mai ales că pe multe le asistase la nașteri. El a dat asigurări că și fetele erau securiste, ele ciripind mai sus cele auzite în timpul actelor erotice desfășurate sub dictatură.
II. Scena balconului la olteni
Mulți dintre cei care ne conduc și astăzi au fost emanați de prin balcoane. Uite, de exemplu, Toni Greblă (fost judecător la Curtea Constituțională) a fost emanat de balconul din Târgu Jiu. Îl vedeți, vorbind de la balcon, în fotografia care ilustrează acest articol.
De altfel, revoluțiile în orașele mici și mijlocii au avut ca punct de climax comun momentul în care un cetățean venea și se așeza pe scaunul prim-secretarului și astfel lua simbolic, dar și oficial, puterea (în Constanța, pe scaun s-a așezat un lăutar). Se așeza acolo și nu mai voia să plece, dedându-se whiski-ului și Kent-ului găsit prin cabinetele de lucru ale primilor. Nu altfel a procedat Greblă.
Eroismul pesedistului de mai târziu avea să fie consemnat astfel de martorii revoluției gorjene: a riscat, a stat în sediul Județenei de Partid într-o stare de tensiune extraordinară, nici la toaletă pentru treaba mică n-au plecat gorjenii revoluționari, ca să vedeți ce a fost acolo!
Mărturia celor care n-au făcut treaba mică îi aparține unui oltean pe nume Fofo (devenit antreprenor după Revoluție) și este și ea consemnată în cartea Teroriștii printre noi.
Citatul următor este din Daniel Nanu, gazetar sportiv: „Fofo văzuse şi el la televizor cum vorbeau de la balcon ăia de la Bucureşti şi zicea şi el: Nu mai daţi voie să urce şi alţii la balcon că noi nu ne-am jertfit degeaba. Noi suntem aicea nepişaţi de trei zile. Nici să ne pişăm n-am avut timp.”
Totuși, singurul rănit al revoluției gorjene a fost consemnat (în aceeași lucrare) Gheorghe Diaconescu, care s-a rănit în timp ce evacua un tablou de-al dictatorului în vederea expunerii sale în piață.
Dăm cuvântul celor așternute în slovă în volumul despre Revoluție:
După ce s-a întremat (n.r. – Diaconescu), a urcat la balconul Judeţenei şi, pentru că se înserase, a luat şi el cuvântul şi a strigat să se aprindă iluminatul public în piaţă, „să se facă lumină «a la giorne»“. Din mulţime, cineva a strigat: „Ce e aia bă, «a la giorne»?“. Diaconescu a strigat că înseamnă „ca ziua“. La care aceeaşi voce a replicat, firesc: „Vorbeşte, bă, româneşte“.
Dar balcon a fost și la Craiova, în inima Olteniei. Din el a vorbit generalul Roșu, care i-a dat asigurări lui Ion Iliescu că poporul îl iubește. Văzând oltenii din fața sa, generalul Roșu a spus nemuritoarele vorbe: Am vrut să vă vorbesc, îmi place să vă vorbesc!
Și oltenii au ovaționat, confirmând iubirea pentru Ion Iliescu.
III. Scena balconului la munte
Deși Prahova, ca toate județele țării de munte de altfel, abundă în revoluționari, adevărul e că nu prea a fost revoluție acasă la Nenea Iancu. S-a murit, dar tangențial evenimentelor.
A murit un om de frică (a făcut stop-cardiac, fiindcă se anunța o bombă în Județeana de Partid), și-a mai pus capăt zilelor un militar din dragoste, au mai fost împușcați din greșeală oameni pe teritoriul județului, dar revoluție-revoluție n-a prea fost.
Mai mult, așa, un entuziasm popular, dar venit după 12.08, când au plecat Ceaușeștii din CC. Păstrăm din tot ce s-a spus în balconul de la Ploiești esența.
Iar esența a fost această frază a altui general (ca și acum, și atunci România abunda în generali), generalul Dimitrie Popa. De la microfon, generalul Popa a spus așa:
Libertatea este a voastră. Mergeţi acasă! Puterea este a noastră.
Volumul Teroriștii printre noi (de Grigore Cartianu, Cristian Delcea, Mihai Voinea, Andrei Crăciun) a fost publicat la editura Adevărul Holding în anul 2011.
