Statisticile Politiei Romane consemneaza anual peste zece mii de cazuri de violenta domestica la nivel national – cazuri inregistrate oficial, ca urmare a depunerii unei plangeri.
Numarul real al victimelor abuzurilor conjugale este insa mult mai mare, pentru ca doar o treime dintre cazuri ajung in atentia autoritatilor, iar un procent infim parcurg intregul traseu legal, intrand pe rolul unei instante de judecata. Restul de 67% raman o afacere privata, strict intre agresori si agresati, strict intre soti.
Estimarile organizatiilor non-guvernamentale care deruleaza programe in zona violentei domestice arata ca peste 1,2 milioane de femei din Romania au trecut prin diferite forme de agresiune conjugala in ultimii 20 de ani.
In 2012, anul in care legea violentei domestice a fost promulgata cu surle si trambite la Bucuresti, pentru combaterea violentei domestice Romania a bugetat o suma de 630 de mii de euro.
Recititi!, 600.000 de mii de euro costase in 2009 moftul mediatic al Monicai Iacob Ridzi de la Costinesti. Si tot aceeasi suma a fost investita in centrele de informare turistica ale Elenei Udrea de la Arbore, Iacobeni si Panaci. Sase sute de mii de euro a scris si pe factura achitata in contul barocamerei inutile din centrul de arsi de la Spitalul Floreasca. Iar exemplele pot continua la nesfarsit.
Cert este ca, pe fondul subfinantarii cronice, avem putine centre care ofera asistenta si consiliere victimelor violentei domestice. Si mai putine dintre ele furnizeaza si gazduire, la nivel national fiind sub o mie de locuri disponibile conform datelor furnizate de Ministerul Muncii si Familiei.
Sunt judete in Romania unde nu exista nici macar un astfel de centru, unde victimele violentei domestice sunt trimise – daca sunt trimise – in Centre maternale, in Adaposturi pentru oamenii strazii sau in Centre de Primire in Regim de Urgenta, locuri a caror destinatie este cu totul alta.
Per total, se estimeaza ca Romania nu acopera in momentul de fata – prin serviciile de profil oferite – nici o zecime din nevoile victimelor abuzurilor conjugale. Suntem, sa nu ne ferim de aceasta concluzie, la coada Europei. De altfel, in 2012 Romania era singura tara din Uniunea Europeana fara un cadru legal adecvat pentru prevenirea si combaterea cazurilor de violenta domestica.
Acum, macar avem o lege-cadru, desi conditiile din teren nu s-au schimbat foarte mult. Raportarea cazurilor de abuz este inca la cote scazute.
Politia actioneaza in comunitatile sarace dupa principiul “ei se cearta, ei se impaca”, consilierea si adapostirea sunt prezente mai degraba pe hartie, iar efectul ultim este ca victimele violentei domestice sunt condamnate practic la prizonierat conjugal, in absenta unui aranjament sistemic capabil sa le ofere protectie reala.
Ce se intampla mai departe? Am aratat in “Mostenire de la tata”: in conditiile in care aproape 40% din familiile romanesti trec prin episoade de violenta domestica, exista toate premisele ca martorii abuzurilor (copiii) sa calce pe urmele parintelui agresor.
Violenta domestica este o maladie sociala care se contacteaza in familie si se transmite din generatie in generatie. A mai trecut, intre timp, un 8 martie.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
-
Violenta, abuz, sclavie, viol…
Da, in Europa secolului XXI, in Italia, iar victime sunt femeile din Romania plecate la munca. Nu este prima oara cand acest subiect ajunge in atentia publica. In urma cu doi ani, reporterii de la “Romania, te iubesc” expuneau cazul pe larg . De la reportajul lor si pana la cel din The Guardian nu pare sa se fi schimbat nimic. Autoritatile din Romania oare nu au nimic de spus?
-
8 martie, in lume
Dincolo de declaratii politice si decizii festive, femeile din toata lumea au protestat, in unele orase chiar in numar extrem de mare. S-a iesit in strada si la Bucuresti.
#multumescpentruflori a fost o campanie desfasurata intre 1-8 martie care s-a incheiat in fata Ministerului Justitiei, unde participantele au depus flori pentru femeile ucise de parteneri, vecini sau rude. In Romania, femeile victime ale violentei domestice nu au de multe ori unde sa mearga, exista in tara judete fara niciun adapost. In Romania, pana la emiterea unui ordin de protectie femeile ajung sa fie ucise.
-
Documentare pe alese
A inceput festivalul international de film documentar si drepturile omului One World. De pe 13 martie pana pe 19 martie aveti 58 de documentare la dispozitie. Vizionare placuta!
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
Un film de cinema
Ana, mon amour. De Calin Peter Netzer.
-
Inca un film
Manchester by the sea. E ceva frumos.
-
O carte
Luminita, mon amour, de Cezar Paul-Badescu (cartea care sta la baza filmului de mai sus).
-
O alta carte
Jurnalul unui batran nebun, de Junichiro Tanizaki, Polirom.
-
Un site nou
AICI.
-
Harfa inceputului de an
AICI.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
O luna din viata lor
