Brexit: ce este de anticipat, ce era de anticipat

Peste 17 milioane de britanici au votat pentru iesirea tarii lor din Uniunea Europeana. Povestea acomodarii Regatului Unit cu statutul de membru UE n-a incetat sa fie, de-a lungul vremii, un thriller politic. In astfel de conditii, de "happy end" nici nu prea putea fi vorba, indiferent care ar fi fost rezultatul referendumului de acum.

0

Statutul comunitar le-a fost oricum mereu fragil, mereu supus negocierilor si contestarilor.

Si totusi, Brexit-ul e un soc. Cetatenii britanici au luat o decizie care va schimba profund Batranul Continent – cel mai simplu si mai aproape de adevar e sa spunem ca nu stim unde ne indreptam mai exact in conditiile iesirii Regatului Unit din Uniunea Europeana.

Iar asta si pentru ca euroscepticismul britanic pare sa deschida larg usa unui curent anti-UE care s-a consolidat in ultimii ani si in Franta, Olanda, Danemarca, Austria, Italia sau Ungaria.

Alte si alte milioane de europeni vor inapoi granitele nationale, controalele la frontiere si eliminarea unuia dintre principiile fundamentale ale Uniunii – mobilitatea fortei de munca. E bine sa ne amintim ca, inainte sa se vorbeasca despre Brexit, peste Canalul Manecii s-a vorbit despre „amenintarea masiva” reprezentata de romani si bulgari.

Ce scriam acum doi ani arata ca Brexit poate fi un balaur cu multe capete.

Pe de alta parte, se intrevede o ironie istorica in stare sa ne macine mult-mult timp de-acum incolo: britanicii au decis iesirea din UE, sanctionand in buna masura ceea ce percep ca fiind migratie necontrolata a romanilor si bulgarilor. Cat s-a consolidat miscarea Brexit in ultimul an, pe la noi s-a vorbit cu patos si inflacarare despre migratia necontrolata a extra-comunitarilor.

Evident, una dintre primele voci iesite sa deplanga „dezastrul” e a lui Traian Basescu, fost presedinte, care acum cateva luni semana gratios discursul anti-imigrationist. Intr-o lume in care romanii le inchid democratic usa in nas arabilor periculosi e lesne de imaginat ca si britanicii isi pot construi o usa pe care s-o inchida democratic in nas romanilor periculosi. Vor urma, poate, si altii?

E o generalizare, desigur, care poate fi nuantata in multe feluri – dar cine nu vede ca lucrurile astea sunt intim legate se va amagi pana la sfarsit ca e consecvent sa fii pro-european si anti-imigrationist in acelasi timp. Nu e. E doar ipocrit. Exista o reciprocitate a principiilor peste care se poate trece – si se trece! -, dar nu fara riscul de a te face de ras.

Iata si recomandarile saptamanii.

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Un documentar de vazut

Si o fapta buna de facut, AICI.
  • Tot Alice Munro

Am ajuns la al treilea volum de povestiri al nobelizatei scriitoare. Intitulata „Draga viata”, cartea a fost declarata de critici drept cel mai bun volum al canadiencei. Desi sunt povestiri, e genul de carte pe care cu greu o lasi din maini.
  • Retrospectiva Pelicam

In weekend, cele mai bune filme documentare de mediu prezentate la Tulcea, intre 16-19 iunie, la cea de-a cincea editie a Festivalului Pelicam, pot fi vazute si la Cinema Elvira Popescu in Bucuresti. Detalii AICI.

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Un nou spatiu in care se joaca teatru in oras

Point, pe la Gradina Icoanei
  • O carte 

Pe drum, de Jack Kerouac
  • O alta carte

Stoner, de John Williams. Romanul perfect
  • Un spectacol 

Hedwig and the Angry Inch. La Point.
  • Meciurile viitoarei campioane de la Euro 2016

Italia, desigur.

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Post-Brexit

Doua texte: ce vrea Boris, AICI; ce spunea Boris ca vrea acum mai putin de un an, AICI.
  • Tot post-Brexit

In caz ca o sa iesim si noi vreodata – desi mai sigur e ca o sa ramanem totusi pana la final, sa stingem lumina -, n-o sa ne incurcam in Grexit, Brexit, Frexit. Noi vom avea ca slogan milenarul „Roiala„.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.