Bronz si cicatrici. Lunga vara fierbinte

„E vremea, Doamne!
Vara a fost lunga.
Arunca-ti umbra peste cadranele solare
Si vanturile pe campii le-alunga”,

scrie Rainer Maria Rilke intr-una dintre cele mai frumoase poezii ale liricii occidentale dedicate toamnei.

Si e chiar asa, vorba aceluiasi Rilke, cad deja frunzele cu gesturi de negare de parca s-ar vesteji in ceruri gradini indepartate. Si cate s-au intamplat in cetatea Omului in vara ce-a trecut! Ni s-au schimbat guverne si presedinti, ni s-au inflamat constiintele publice, ne-a fluctuat periculos pulsul politic.

Cine-ar fi zis ca e buna si tranzitia la ceva? Un timp al nerabdarii care te invata sa ai rabdare. Suntem vechi, domnule, ar spune mereu actualul Caragiale, ne stim stapanii, am invatat sa le toleram capriciile si sa pasim atent printre cioburile care, se zice, puse laolalta s-ar numi Romania.

E prima vara care trece peste Dela0.ro. Rascoliti prin arhiva pentru a vedea ce-am lasat in urma, precum personajele lui Hans Christian Andersen, de frica sa nu ne ratacim in fata si sa fie nevoie, aproape ca de fiecare data, sa ne refugiem in urma.

La inceput de toamna pastram, fireste, ultimele nostalgii de vara. De-acum e sigur: urmeaza vreme lunga, de scris scrisori si stat de veghe.

Ce nu poate lasa in urma Andrei Craciun

• Trei eseuri de Sabato

1. “Unu si Universul”, debutul, carte din 1945, arata un Ernesto Sabato inca preocupat, nevindecat, de stiinta. Este un volum care confirma ceea ce intuisem de la lectura “Tunelului”: Sabato a fost cel mai inteligent scriitor al secolului sau. Totusi, in “Unu si Universul” nu este inca scriitor, iar ceea ce face aceasta carte atat de speciala este incredibila sansa de a vedea un Sabato vulnerabil, cu slabiciuni si cautari, la inceputul drumului care il va duce la perfectiunea din roman.

Din “Unu si Universul”, conceput ca un dictionar de idei, dupa moda timpului, intelegi de ce istoria lumii ar fi fost mai buna daca omenirea l-ar fi preferat pe Pitagora lui Aristotel, in definitiv intelegi frumusetea desavarsita a stiintei.

Iata ce scrie la rubrica “Barbat si Femeie”: “Va exista mereu un barbat pe care, desi i se prabuseste casa, il va preocupa Universul. Va exista mereu o femeie pe care, desi se prabuseste Universul, o preocupa casa ei”.

2. “Oameni si angrenaje”, carte publicata in 1951, da imaginea unui Sabato deja maturizat artistic, aproape invincibil in argumentatie. Este o carte fara de care nu ai cum sa intelegi lunga cadere a omului de la Renastere la statistica in care sfarseste modernul. “Oameni si angrenaje” este un eseu de dureroasa anticipare a viitorului care deja ne este trecut.

Fiind geniu, Sabato este un trist vizionar, un profet ignorat; dupa ratacirile din tinerete a evitat dogmele si n-a incheiat viata schizofrenic, cum l-ar fi predispus opera. A trait o suta de ani fara o suta de zile si nu stiu niciun om caruia o viata atat de lunga sa ii fi adus si sa ne fi adus (tuturor!) atata folos. Sabato este un patrimoniu universal de intelegere a universului si, mai mult, a omului.

3. “Heterodoxia”, 1953. Este un eseu pe care l-as oferi, cu dragoste, feministelor. Iata: “Dupa ce a demonstrat ca realitatea e imobila, Parmenide trebuie ca a ramas tot atat de linistit si de plin de el; pe cata vreme, sotia sa trebuie ca l-a privit cu amestecul acela de orgoliu, compasiune si perplexitate cu care o mama isi priveste copilul care se joaca serios de-a generalul-sef al unei armate invizibile”.

• Patru articole din “Newsweek”

1. “The British Are Drinking”, un text de Peter Popham, pe care daca il citesti, ca mine, la Londra, nu poti sa nu il aplauzi, fie si in gand.

2. “What a killer thinks?”, articolul in care Dave Cullen incearca sa explice crima in masa a dementului din Colorado. Tulburatoare incursiune in mintile criminalilor care nu se multumesc cu o singura victima! Preocuparea lui Cullen pentru tulburarile psihice mi se pare insa excesiva. Daca fiecare afectat ar fi diagnosticat la timp si tratat e foarte posibil sa ramanem curand fara cultura.

In “Oameni si angrenaje”, Sabato scrie: “Statele Unite sunt rezultatul direct si pur al expansiunii europene, care s-a putut realiza fara oprelisti spatiale si traditionale, pe teritoriul vast si virgin al Americii septentrionale. Acolo au rasarit din nimic orase, care inca de la origini au purtat amprenta cantitatii si a functionalismului. Asa au devenit tara productiei de serie, a diversiunilor in serie, a asasinatelor in serie: chiar si romanticele bande de talhari sicilieni au devenit sindicate capitaliste”.

3. “The Rebellion Behind the Veil”, un text de Karen House, laureata a Premiului Pulitzer (pentru “On Saudi Arabia: Its People, Past, Religion, Fault Lines and Future”), o buna introducere in ce inseamna Arabia Saudita astazi si in lupta femeilor de acolo pentru libertate. Printesa Adelah, fiica regelui Abdullah: “If I don’t use my name and status to make a difference, I don’t deserve to be who I am”.

4. “Foreigners At The Gates” – un text de Duncan Hewitt. Execelent pentru cei care vor sa traiasca, fie si pentru o vreme, in China.

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

• Teorema lui Pitagora

Cu dedicatie speciala pentru domnul Crin, salvatorul tinerilor, pe care l-am votat in 2009 la primul tur si caruia ii dau in scris, aici si acum, ca sub orice haina politica ar candida, nu il mai votez vreodata.

Deci, Mr. Crin, let’s hear out the mother and father of geometry: „Teorema lui Pitagora afirma ca in orice triunghi dreptunghic, suma patratelor catetelor este egala cu patratul ipotenuzei”.

Sper ca intelegi ca de data asta chiar nu poti contesta nici triunghiul dreptunghic, nici cateta, nici ipotenuza. Si daca din intamplare ajungi pe aici, citeste si ASTA!

• Absolute beginners

Desi nu vreau sa stric o melodie frumoasa si plina pe doua gaste si un berbec (vorba lui Andrei Plesu), totusi nu pot renunta la a fredona inceputul si la a-l conota altfel decat a facut-o marele David Bowie: I’ve nothing much to offer/There’s nothing much to take/I’m an absolute beginner …

• Un cantec plagiat

Pentru cei care, in sfarsit, s-au desteptat. „Toate cuvintele destepte le-am furat dintr-un doctorat/Care-i treaba? De ce v-ati suparat?”.

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

• Intre o poveste de dragoste si un viol

Imi place istoricul britanic Timothy Garton Ash. Imi place inca de la “Lanterna magica” si “Dosarul meu de securitate” unde surprinde, cu o intuitie extraordinara, conditiile desfasurarii post-comunismelor in Europa Centrala si de Est de dupa prabusirea dictaturilor.

Ii urmaresc comentariile din The Guardian cu un amestec de invidie si teama: invidie pentru usurinta de a scrie in cateva sute de cuvinte o realitate pe care altii n-o pot patrunde in mii, teama pentru ca a dovedit in prea multe ocazii ca e un calator in viitor.

In ultimul numar din Foreign Affairs, Garton Ash scrie un eseu magistral despre criza de moneda si identitate a Europei. Chiar daca ati ratat totul in dezbaterea comunitara a ultimelor doua decenii, chiar daca, mai recent, nu stiti cine sunt PIGS sau ce scrie in Agenda Lisabona, rupeti-va o jumatate de ora si cititi analiza istoricului britanic. E poate cea mai buna sinteza a crizei europene scrisa intr-un articol de revista.

De la Tony Judt incoace, nu-mi amintesc ca cineva sa fi exprimat mai bine coliziunea diferitelor tipuri de memorie in spatiul european si felul in care aceasta modifica insasi structura genetica a continentului.

Acesta este Rashomon-ul politic al Europei, scrie britanicul undeva pe la mijlocul eseului, amintind de pelicula lui Kurosawa in care istoria unui viol e relatata din patru unghiuri complet diferite.

Cuvintele mele sunt mari. Ale lui Garton Ash sunt simple si patrunzatoare: ar putea fi chiar o poveste, nu o pagina de istorie grea, conflictuala si aparent irezolvabila.