Campioni la sex, repetenți la jurnalism, justiție și empatie socială

Jurnaliștii sunt și ei tot produsul acestei societăți care încă mai crede că fata și-a dat acceptul să fie abuzată, că a cerut-o, că a provocat violul prin ținută, prin ce a spus sau n-a spus, prin ce a făcut sau n-a făcut.

4

Cazul minorei (de 10 ani) abuzate de mai mulți băieți (de 13-15 ani) a făcut deja înconjurul internetului românesc.

Doar că din motivele greșite: în loc să afle cum a fost posibil, societatea adulților (care se zbate de peste 30 de ani să justifice titulatura de “societate democratică”) s-a trezit în vârtejul discuțiilor despre responsabilitatea victimei. 

Din momentul în care unele organe de presă au publicat informația că fata de 10 ani ar fi consimțit actele sexuale, reflectoarele publice s-au mutat pe victimă. A contat mai puțin abuzul efectiv (și consecințele sale), a contat mai puțin felul în care autoritățile judiciare au gestionat și gestionează cazul (având în vedere lipsa de pregătire a polițiștilor, dar și lipsurile materiale ale sistemului de audiere).

A ajuns, astfel, să conteze mai puțin chiar și interesul public (care nu-i totuna cu ce consideră cititorii / privitorii a fi interesant). Pentru publicul avid, o parte a presei a servit meniul obișnuit, asezonând cu macabrul uzual tot felul de relatări și vederi senzaționaliste. Nu a contat că vorbim, pe fond, de un abuz sexual cu o victimă de 10 ani. A contat că victima ar fi spus da.

Cât discernământ poate fi pus, însă, în alegerea unei fetițe de clasă primară de a întreține relații sexuale? Și dacă acest discernământ nu există, cum poate fi considerat un DA (sau orice fel de acord în situația dată) ca fiind indicativ pentru existența consimțământului valabil?

Ce fel de înțelegere a consecințelor acțiunilor sale posedă un copil de 10 ani, când are de luat decizii cu privire la viața sexuală? Site-ul Ziare.com a găsit un răspuns năucitor, pe care l-a transformat chiar în titlu de articol: victima minoră ar fi (nici mai mult, nici mai puțin) o campioană la sex.

În ultimele zile platforma media menționată a publicat mai multe materiale construite pe ideea de orgii petrecute între fata de 10 ani și băieți de 13-15 ani. Totul a culminat cu un articol care punea în aceeași propoziție <orgie>, <campioana la sex> și <fată de 10 ani>. Titlu rezultat era schimbat ulterior de redacția Ziare.com, dar nu pentru că echipa site-ului ar fi realizat (și și-ar fi asumat) greșeala, ci pentru că s-a revoltat lumea pe rețelele de socializare.

Societatea care încă crede că victima și-a dat acceptul să fie abuzată

“Jurnalismul” reușit de Ziare.com în această speță nu e explicabil doar prin goana perenă după vizualizări, audiență și publicitate. Nu e doar o consecință a luptei pentru supraviețuire pe o piață media pauperizată și sălbăticită (adică înstrăinată chiar de regulile și mijloacele jurnalismului). Ar fi prea simplu să fie doar atât.

Ce a reușit redacția Ziare.com e și rezultatul prejudecăților pe care multiple grupuri sociale le au când vine vorba de infracțiuni sexuale – și chiar de infracțiuni sexuale cu victime minore.

Jurnaliștii sunt și ei tot produsul acestei societăți care încă mai crede că fata și-a dat acceptul să fie abuzată, că a cerut-o, că a provocat violul prin ținută, prin ce a spus sau n-a spus, prin ce a făcut sau n-a făcut.

Dar, spre deosebire de omul de rând, jurnalistul are experiența chestionării (sau ar trebui să o aibă). Un jurnalist ar trebui să pună (și să își pună) întrebări, nu să fabrice judecăți care să se plieze pe predispozițiile grupurilor sociale pentru care documentează și relatează.

Jurnalismul nu e un test de popularitate – după cum nu ar trebui să fie un mediu de stimulare a hăhăielii imbecile și ignorante.

În cazul de față, vârstele mici – atât ale victimei, cât și ale agresorilor – ar trebui să le ridice jurnaliștilor mari semne de întrebare cu privire la contextul care a favorizat abuzul. Rolul nostru nu este să șocăm publicul în astfel de situații, ci să oferim informații și să explicăm.

În cazul minorei de 10 ani, de interes ar fi trebuit să fie și felul în care poliția a gestionat audierea. România este țara care încalcă toate regulile / recomandările când vine vorba de audierea unui minor. La nivelul secțiilor de poliție nu există camere special amenajate, iar oamenii în uniforme nu știu adesea să audieze un minor abuzat. La aceste audieri nici măcar nu participă întotdeauna un reprezentant al Protecției Copilului.

Toate aceste lipsuri duc, în practică, la revictimizare.

Iată și un exemplu de jurnalism bine făcut: ziarul Libertatea s-a uitat la caz din această perspectivă (a audierii) și a descoperit că fata de 10 ani a fost ținută peste noapte la secția de poliție, iar audierea s-a făcut după ora 3.20. Până la 3.20 poliția a vorbit “la liber” cu minora, în lipsa unui specialist de la Protecția Copilului.  

Jurnalism ratat

Derapajul Ziare.com nu este deloc o excepție în presa românească. După cum justificarea violenței împotriva femeilor nu este deloc o raritate în societatea românească.

Când am documentat, la Dela0.ro, investigația Dreptate strâmbă (care arăta cum instanțele de judecată consideră că fete de 10-12 ani pot consimți să întrețină relații sexuale cu agresorii lor, unii având de patru-cinci ori vârsta victimelor) am găsit în presă un caz indicativ. 

O fată de 13-14 ani, provenită dintr-un mediu dezavantajat, era obligată de mamă să se prostitueze. Luată din grija mamei și trimisă într-un centru public de plasament, fata era preluată de trei proxeneți. Respectivii sfârșeau prin a fi judecați și condamnați în 2017 la patru ani de închisoare. 

Organele de presă locale și centrale s-au arătat surprinse la momentul respectiv că bărbații trebuie să-i plătească “prostituatei” daune morale. Presa a considerat că o fată de 13-14 ani consimte să se prostitueze (adică înțelege consecințele unei astfel de hotărâri).

În perioada în care fata era pusă de cei trei bărbați să se prostitueze, tutorele ei era statul român. Nuanța a fost ignorată complet de presă. 

Pe site-ul postului de televiziune Antena 3 există această știre: O minoră dintr-un centru de plasament va primi daune morale de 20.000 de lei pentru că s-a prostituat

Și primul paragraf este acesta: 

O minoră de 14 ani, din Novaci, care s-a prostituat într-un apartament din Motru, trebuie să primească despăgubiri de 20.000 de lei de la cei care au racolat-o, deşi ea a întreţinut de bunăvoie relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, scrie adevarul.ro.

Motivările instanțelor

Discursul presei care publică astfel de relatări nu e cu mult diferit de motivările date de diferite instanțe de judecată (care consideră că poate exista consimțământ sexual la vârste fragede), de reușitele parchetelor (care trimit înaintea unui judecător doar un dosar din șase înregistrate pe fondul unor sesizări penale ale unor infracțiuni sexuale) sau chiar de poziționarea procurorului general al României, Gabriela Scutea. 

În investigațiile Dela0.ro dedicate subiectului instrumentării infracțiunilor sexuale, am prezentat în ultimii ani multiple cauze în care judecătorii au decis că minore abuzate ar fi consimțit raporturile sexuale cu agresorii lor, pentru că: nu purtau lenjerie, nu au țipat destul de tare, au continuat să se vadă cu agresorul, aveau cunoștințe (despre sex), erau dornice și curioase, stăteau deasupra în timpul actului sexual, nu au spus părinților. 

Articolul Dreptate strâmbă a obligat sistemul judiciar să facă o evaluare a tuturor cauzelor de infracțiuni sexuale cu victime minore. Am și scris recent despre rezultatele raportului de evaluare întocmit de Inspecția Judiciară (unul care stă deocamdată la sertar, în ciuda importanței naționale a temei – și a nevoii urgente de reformă sistemică).

În contextul acestor discuții publice, procurorul general Gabriela Scutea declara anul trecut, la o ședință CSM:

Dacă am avea o infracțiune împotriva vieții sexuale și, într-un caz ipotetic, minora de 13 ani a plecat de acasă de mai mult timp, și-a început viața intimă, poate chiar are… nu știu, e un caz foarte nefericit și dus la extrem… poate a avut experiențe sexuale soldate cu nașteri sau alte forme de procreare – în acel moment, care este marja de apreciere a unei declarații, cum se propune aici, că a fost un raport sexual consimțit sau nu?

Declarația Gabrielei Scutea, la fel ca “jurnalismul“ făcut de Ziare.com, a fost mai puțin interesată de abuz și mai mult de ce a făcut victima (minoră). Și totuși, o fată de 10 ani, chiar 13, cu mai multe contacte sexuale e un caz de abuzuri în serie, nu un prilej de a contura (judiciar sau jurnalistic) profilul unei campioane la sex

Declarația de anul trecut a procuroarei Scutea nu a stârnit nicio reacție din partea președintelui (Klaus Iohannis), premierului (Ludovic Orban) sau ministrului Justiției (Cătălin Predoiu).

Niciunul nu a considerat că merită să ia poziție publică. În România, politica este despre funcțiile și fotoliile aleșilor, nu despre nevoile și urgențele societății. Ultima e doar un decor ignorabil, pe fundalul căruia se proiectează (în indiferența generală) inclusiv destinele frânte ale victimelor abuzurilor sexuale.

S-ar putea să fim ultima țară din Europa în care fetițele abuzate sexual sunt considerate campioane la sex. Asta spune, negreșit, mult mai multe despre noi decât despre ele.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Un serial
Working Moms. Pe Netflix.

Clinica capcană pentru femeile care vor să facă avort
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Judecata de Acum #12
AICI.

4 COMENTARII

  1. O bataie de joc colosala! Acel “ziar” online la care faceti referire a ajuns de 2 bani de multa vreme. Personal, nu am mai intrat pe el de mai bine de un an… Inca exista presa buna, desi putina, si ma bucur de ea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.