In Romania, solutii tehnice dezavuate de un deceniu in alte state sunt ambalate drept recente inovatii. Iar cum gunoiul e o marfa ieftina si disponibila in cantitati uriase, cadrul in care niste „baieti destepti” pot invarti o afacere este ca si creat. Sute de milioane de euro se vor scurge, in curand, in constructia a doua incineratoare.
„2011. Uniunea Europeana. Bacau, groapa ecologica. Ca ma aprind iar!”, tuna Constantin Scripat. E toamna, una dintre ultimele zile cu soare, iar prefectul, un om cu o statura impunatoare, imbracat intr-o camasa bleu si pantaloni de costum, calca pe gunoaie si scaneaza nemultumit intinderea gropii care deserveste municipiul.
Waste management system – the paradigm which describes how Romanians will collect, transport, sort, recover, recycle and deposit municipal waste goes by this name. It’s a bombastic idiom, filled with the promise of a multilayered change. Still, the very-much-empty-inside phrase is nothing but a euphemism, behind which a monster of an industry, built on networks of public money, institutional influence and hubs of private interests, silently unfolds.
Textul acesta ar fi trebuit sa inceapa altfel. Nu o poate face insa decat asa: mi-am pierdut certitudinile pe care le stransesem despre omul care conduce cu mana forte fabrica de putere si iluzii de la Kremlin. Nu stiu cine este Vladimir Putin. Intuiesc doar cine va fi: viitorul presedinte al Federatiei Ruse. Dar acesta nu e un raspuns.
Sa fugi de moarte la mii de kilometri departare, sa deprinzi obiceiurile locului adoptiv, iar prezentul sa te oblige sa revii „acasa”. Sa n-ai nicio legatura cu literele ciudate scrise in vreun document de la capatul celalalt al vietii tale. Aceasta e drama romilor kosovari refugiati la sfarsitul anilor ’90 in Germania.
O retelistica amestecand ponturi din interior, mici intrigi economice si, mai presus de orice, interese politice explica de ce a ajuns Romania cel mai slab gestionar de fonduri europene nerambursabile. Consultanti alesi cu dedicatie, firme favorite si cativa jucatori "dezinteresati" pun in scena, la Galati, o pilda biblica.
Numele noii paradigme dupa care romanii vor colecta, transporta, sorta, recicla si depozita gunoaiele menajere are o forma rotunda, plina de promisiunea unei schimbari. Si totusi, „managementul deseurilor” ramane un eufemism in spatele caruia se desfasoara tacuta o industrie colosala construita pe retele de influenta si bani.