Recomandările Dela0.ro

Tot ceea ce nu poate fi lăsat în urmă.

Poate ca e cumva mai simplu sa "cureti" astfel o presa facuta (adesea) prost: dar, urmand exemplul boicotului Antenelor, nu sepoate spera decat la extinderea filosofiei, spre a cuprinde (pe drept) toate organele de presa care nu respecta / sfideaza / deformeaza standardele jurnalistice. Si nu-s deloc putine.
“Toamna romaneasca” a venit la pachet cu proteste anti-Rosia Montana, discutii reinnoite in marginea calailor represiunii comuniste si o neasteptata condamnare a “capitalistului rosu” Dan Voiculescu. Radacinile acestor fenomene coboara in miezul nisipurilor miscatoare pe care s-a construit Romania dupa dictatura.
Doua sunt articolele despre Romania care, aparand in paginile celei mai importante publicatii academice americane - New York Review of Books -, au facut cariera. Fiecare in parte explica, in epoci diferite, traseul recent al unei tari pe care chiar noi, locuitorii ei, ne-am obisnuit s-o plasam mereu sub semnul exceptiei.
Ana Blandiana spunea odata ca, daca justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate fi o forma de justitie. S-au implinit, recent, 23 de ani de la Mineriada din iunie 1990. Ce ramane din mostenirea acelor zile, dincolo de lamentatii retrospective si indignari de o zi?
In contemplarea lui octombrie – luna cu cel mai frumos cer din an – bilantul lucrurilor bune care s-au terminat recent s-a transformat intr-un exercitiu de diversitate. „Recomandarile” sunt, la acest inceput de luna care aseaza culorile toamnei peste bronzul de vara, un mix de nostalgie, indieni sioux si Interbelic.
O vorba ce a facut cariera in afara contextului in care a fost spusa – anume ca exista o stare de incremenire in proiect caracteristica romanilor – este cum nu se poate mai actuala astazi. Fara sa mai dam vina pe altii sau pe epoca, poate e timpul sa ne intrebam daca nu cumva cel mai mare dusman al nostru suntem chiar noi.
Adevarata drama nu este dragostea neimplinita. Nici infrangerea, abandonul, pierderea, esecul sau orice altceva ni s-ar parea ca se preteaza acestui rol. Nu, adevarata drama este uitarea. Din cauza ei, ne invartim uneori in acelasi cerc: toate celelalte se repeta la nesfarsit si dor de fiecare data.
Stirile saptamanii trecute ne anunta ca va fi din ce in ce mai rau pentru romanul mediu statistic. Iar asta e cu atat mai ingrijorator cu cat prostia si impostura raman la putere si sunt girate, zilnic, prin tacerea noastra, a majoritatii. Cei mai buni s-au retras pe margine. De Romania se ocupa mereu altii.
"Cartea de nisip" incheie opera lui Jorge Luis Borges asa cum un rai incheie viata virtuosului credincios. Volumul reuneste texte scurte, dar suficiente. "Cartea de nisip" este picatura care se face ocean, iar si iar, intr-o inexplicabila succesiune de unicitati. Ce va intereseaza? Dragostea? E toata aici. Moartea? Istoria?

Fumigena

Una dintre marile fumigene lansate și întreținute în epoca prezidențială Klaus Iohannis a fost ideea că Partidul Național Liberal ar exista și funcționa într-o opoziție fondatoare cu Partidul Social Democrat, „marele rău” al tranziției post-comuniste.  Inerent, menajată de această optică, baricada liberală nu putea fi decât „bună”. Ea simboliza manifestarea...