Recomandările Dela0.ro

Tot ceea ce nu poate fi lăsat în urmă.

Cele mai triviale fapte de viata devin surse de magic in povestirile japonezului Haruki Murakami. Deodata esti aruncat intr-un univers in care nu mai poti fi sigur nici macar de trecerea timpului. Aici lumina ascunde o alta lumina si cade altfel, iar sufletul e pregatit pentru o suita de intamplari supranaturale.
S-a ajuns la asta, dupa ani si ani de evolutie: sa iti pese de celalalt atat de putin incat sa nu te gandesti deloc la felul in care actiunile tale il pot afecta. E general valabil: in politica, in prietenii, in viata de zi cu zi si, mai ales, in micile interactiuni umane numite locuri de munca. Empatia a murit, traiasca noua empatie!
O carte eclectica despre asteptare, compromis, istorie, dragoste neimplinita si boala, care impleteste in cateva nuvele toate dramele de viata cu insasi moartea, doar pentru a reitera puterea iubirii, „Muntele Sfatului Rau” este o lectura obligatorie pentru oricine isi asuma statutul de modern.

Absenti

Candva, site-ul nostru a gazduit un interviu cu Slavenka Drakulici, una dintre marile scriitoare din spatiul fostei Iugoslavii. O intelectuala lucida si, de aceea, obligata la exil. E un moment nimerit sa ne intoarcem, macar pentru cateva clipe, la intelepciunea dumisale. Avem o pilda de gasit in vorbele Slavenkai.
Tony Judt, muribund, a gasit forta sa scrie ce mai era de scris despre secolul XX. Fata cu ultima judecata, a lasat randuri memorabile despre austeritatea postbeli- ca, agonia kibbutzurilor, fetele anilor `60, marginalii si revolutiile dintodeauna, New York-ul visului american inca viu. Judt, murind, a scris si s-a mantuit.
In spiritul altui inceput de saptamana, ne intrebam – putin angoasati, poate – „de ce?”. De ce perseveram in a face un lucru ori altul? De ce ne trezim lunea cand stim exact unde si cum vor sfarsi ziua si saptamana? De ce continuam sa credem cand toate semnele par potrivnice si lumea merge invers?
Ministerul Turismului si Antichitatilor din Palestina a invitat, recent, mai multi jurnalisti romani sa descopere cu ochii lor pamantul sfant. Asa a ajuns si colegul nostru Iulian Andrei, cunoscut si ca Andrei Craciun, sa vada Betleemul, Ramallahul, Hebronul, Ierihonul, desertul si Marea Moarta. Iata si notele lui de calatorie.
Chiar cand cele mai intelepte voci care vorbesc neintrerupt la televizor nu se asteptau, zeci de mii de oameni au iesit din case, marsaluind prin Bucuresti doua duminici la rand. Ca le pasa sau nu conteaza mai putin. Important e ca au inteles o lectie care nu se preda la scoala: drepturile cetatenesti trebuie cerute.
La inceput au fost cuvintele – cate 300, asezate vreme de doi ani de zile pe contul de Facebook al Dela0.ro in cadrul unei rubrici de autor care tranzita granita dintre jurnalism si literatura. Autorul ramane Iulian Andrei. Rubrica transformata s-a mutat pe site. “Povestea de 300 de cuvinte” a iesit din scena, "Viata ca o proza" a intrat.
Nu avem partide de dreapta sau de stanga, ci doar vlastare ale aceluiasi unic partid-stat FSN, care si-au luat nume cu iz european si care se impopotoneaza cu etichete - „stanga”, „dreapta” - ca sa nu se incurce intre ele la furat. De fapt, aceste asa-zise partide sunt doar de-a dreapta si de-a stanga banului public.