Cristian Popescu Piedone a fost votat, în toamna lui 2020, primarul Sectorului 5 din București în timp ce era inculpat în dosarul Colectiv pentru că autorizase (ca edil al Sectorului 4!) funcționarea ilegală a clubului în care un incendiu devastator a provocat 65 de morți.
La momentul alegerii sale, Piedone avea deja o decizie de condamnare – pe fond (adică nedefinitivă) – la opt ani de închisoare. Situația juridică a candidatului nu a contat însă absolut deloc pentru o parte din alegători. Aproape 26.000 de români din sectorul amintit au pus ștampila de vot în dreptul lui Piedone, încredințându-i primăria deși dovedise cu vârf și îndesat o incompetență criminală la șefia altui sector.
Pe 12 aprilie 2022, Cristian Popescu a fost condamnat definitiv la patru ani de închisoare în dosarul Colectiv. Nu a apucat să petreacă nici doi ani în fotoliul de primar al Sectorului 5.
Înainte să ajungă după gratii, Piedone era probabil cel mai popular primar din România pe rețelele de socializare. Nu e deloc improbabil un scenariu în care, după anii petrecuți la închisoare, va fi un erou în ochii celor care îl consideră condamnat pe nedrept. Ca pedeapsă complementară, Piedone nu mai poate ocupa totuși o funcție publică în următorii cinci ani.
Popularitatea neverosimilă a lui Piedone este o realitate care precede epoca Facebook. Este un capital de simpatie obținut prin cabotinism politic extrem, ieșiri agresive, tras oamenii la răspundere în cadrul unor scenete publice regizate, arătat acuzator cu degetul, mers pe teren în ideea verificării inopinate a subordonaților, aruncat teatral mâncarea rece la gunoi și alte câte și mai câte gesturi similare.
Piedone a jucat în toți anii din urmă rolul politicianului aflat mereu în acțiune pentru binele oamenilor, al politicianului fără frică care le oferă cetățenilor nemulțumiți, dezamăgiți de clasa politică șansa să se răcorească.
Piedone spunea lucrurilor pe nume, îi lua la șuturi pe cei care nu își făceau treaba, planta panseluțe și instala bănci prin părculețe de cartier – iar în spatele mașinăriei de zgomote își vedea nestingherit de combinații și de jocuri de culise.
Piedone nu se considera responsabil decât de iarba verde și alte elemente decorative – în timp ce o chestiune precum autorizarea unui spațiu comercial, precum în cazul Colectiv, nu îi apărea ca fiindu-i imputabilă.
Piedone era un circar politic, un incompetent vesel și un gargaragiu venal, care și-ar fi putut tolera orice și oricât, chiar și moartea (inclusiv din vina sa) a zeci de oameni.
Rețeta acestei mașinării de zgomote unsă de naivitatea (dacă nu cu totul de indiferența) alegătorilor nu e nouă la noi și nici nu a inventat-o Cristian Popescu Piedone. Ea funcționează mereu acolo unde există un număr suficient de mare de votanți care nu se simt reprezentați de politicienii mainstream, care sunt sătui de veșnicii mincinoși cu atitudine superioară față de cetățeni și lehamite față de problemele lor.
Rețeta captării acestor nemulțumiți a aplicat-o cu succes și fostul președinte Traian Băsescu pe vremea în care era primarul Capitalei. Și Băsescu dădea cu pumnul în masă când era nevoie, ba chiar și câte un cap în gură (precum chioșcarilor care refuzau să-și dărâme gheretele). Politicianul neaoș era apreciat pentru grobianismul lui, perceput de fapt ca soluție, una mult mai practică decât vorbitul fără consecințe de la televizor.
Aceeași rețetă e aplicată cu succes acum și de președintele AUR George Simion, politicianul care-și aleargă colegii prin Parlament cu telefonul pentru a-i lua la mișto, pentru a-i provoca, pentru a-i intimida. Simion le transmite astfel celor care-l urmăresc live pe Facebook că lucrează pentru ei, că cere răspunsuri în numele lor, că-i trage la răspundere pe cei care le greșesc.
În fapt, Simion nu face decât să perpetueze un comportament agresiv și să incite la violență, spre a obține beneficii electorale. A lucra ca legiuitor, în Parlament, nu are nicio legătură cu ce face George Simion.
Nu este desigur suficient să fii agresiv pentru a avea succes, iar Cristian Popescu Piedone înțelegea bine acest lucru.
Piedone a combinat atitudinile provocatoare cu acțiuni din inimă pentru Sectorul 5: o curățenie de primăvară, o parcare pentru cetățenii dintr-un cartier al sectorului, un buchet de flori și un tort pentru doamna Eugenia care a făcut 100 de ani, o fântână arteziană într-un parc, un cosit de iarbă. Cât să simtă omul că primarul lucrează pentru el.
Și primarul lucra într-adevăr: comitea fapte de abuz în serviciu în legătură cu salubrizarea din sector sau făcea combinații cu liderul sindical de la Metrou, pentru a salva chioșcurile amplasate ilegal în stațiile de metrou.
Nici aceasta inimoasă prezență edilitară nu este o rețetă inventată de Piedone. Primarul orașului Voluntari Florin Pandele se bazează pe ea de ani de zile trimițând credincioșii la pelerinaje, pe bani publici, ori construind în timp record o catedrală.
Modelul Pandele a fost aplicat cu succes și de Gabriela Firea la Primăria Capitalei, unde în mandatul doamnei erau premiați (și recompensați financiar) toți seniorii bucureșteni care împlineau vârsta de 100 de ani sau familiile care aniversau împlinirea a peste 25 ani de căsătorie.
Modelul Pandele a fost aplicat și de fostul primar al Sectorului 5 Daniel Florea.
Realitatea factuală e că astfel de primari nu-și asigură prin acțiunile lor doar simpatie și voturi viitoare. Își ascund și combinațiile pe bani publici, precum și afacerile și interesele personale. Atitudinea de salvatori ai comunității e doar un paravan, o butaforie.
Cristian Popescu Piedone a găsit cheia acestui succes public fără să fie un politician corect, fără să fie un primar performant, fără măcar să fie un om întreg (capabil, așadar, să înțeleagă propria formă de participare la tragedia de la Colectiv). Piedone a învățat că e suficient să dea din gură, din mâini și din picioare ca să fie votat la nesfârșit, indiferent de problemele sale penale.
La final, votanții au rămas cu inima stilizată și transformată în logo de echipa de PR a primarului-vedetă trimis după gratii.
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Costurile răzbiului din Ucraina
AICI.
Trecutul care ne urmărește: lagărele de copii
AICI, dar și AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Judecata de Acum #17 (sezonul 2)
»» După 7 ani de chinuri judiciare a venit și o decizie definitivă în dosarul Colectiv. Condamnările dispuse nu absolvă însă statul român de incompetența cu care tratează și astăzi sutele de cazuri anuale de mari arși din țară.
»» În vremuri de criză beți ceai de tei și aveți încredere în cel mai solid și performant guvern. Sunt recomandările celor care ne conduc și au grijă de finanțele țării.
»» Cazul Carmen Iohannis: complet absentă în contextul ultimelor luni (când ar fi putut fi o importantă prezență simbolică), e profesoară cu gradație de merit, deși are doar jumătate de normă școlară.
»» DUHUL RĂU. Doi B de rău augur.
Emisiunea integrală .
Ne puteți asculta pe Spotify, Apple Podcasts și Google Podcasts.
