Intr-o zi din Bucurestiul anului 2011, Bogdan Stamatin a avut o tresarire. „Don Quijoteasca”, dupa cum o detaliaza. Sa faca o ancheta in sufletele cunoscutilor. Sa le scaneze, sa le puna in rama si sa le prinda pe camera.
Era exact ca acum, orasul se scutura dupa o iarna grea, iar pentru Bogdan se incheiau doi ani febrili. Ani in care cantase in trupa Replace, alaturi de Gabriela si Cristi Fierbinteanu si de Alex Bala. Formatia, insa, se destramase. Neasteptat pentru un sfarsit de relatie, divortul asta, in loc sa-i separe, i-a adus mai aproape unii de altii. Fierbintenii au pornit propriul proiect muzical, Alex Bala s-a aventurat pe noi teritorii de unul singur, iar Bogdan s-a decis sa isi faca bagajele si sa plece la Barcelona. Acolo a realizat ca, Bucuresti ori Barcelona, mergand pe strada intalnesti, peste tot, suflete. Care se metamorfozeaza mereu in oameni, alti oameni. Oameni care iubesc, spera, uita, iarta, cauta iar si iar fericirea, orbeicand precum cartitele prin orice noua galerie.
Poetul belgian Henri Michaux credea ca oamenii sunt niste suflete care au avut un accident. Nu s-a inselat. E o zi suava de primavara intr-un Bucuresti cam prafuit, in care a evadat primavara. In furnicarul zilelor de weekend, sufletele convalescente, bolnave, cronicizate sau poate chiar vindecate – in urma accidentului – ies la terase, trandavesc prin parcuri sau cauta orice colt urban care promite o posibila fericire. La celalalt capat al continentului, aceleasi suflete ies pe strazile mai inguste, inundate de o lumina cand cruda, cand tandra, cand atat de puternica incat ii privesti pe ceilalti cu ochii mijiti. La Barcelona e – am citit asta in carti! – cel mai frumos cer.
Un proiect de salvat sufletul
In lumina catalana vie, batand strazile spaniole, Bogdan Stamatin radiografiaza trecutul. Cei doi ani petrecuti in trupa Replace au creat un cadru de discutie „mereu in fermentatie” si, in ciuda diferentelor, pe cei patru membri i-a legat mereu pornirea de a produce lucruri noi. Intr-un asemenea context mustind de vorbe, in fum de tigara, i-a venit lui „o idee misto”: sa cerceteze ce e important pentru toti oamenii pe care ii intalneste. Alex Bala i-a dat branciul de start, compunand muzica pentru ceea ce avea sa fie proiectul „I’MPORTANT”.
Stamatin, fotograf, freelancer in design grafic, alergator, redactor, calator a luat o camera si a inceput sa-si intrebe prietenii. „Prin proiectul asta caut pe cat posibil sa-mi salvez sufletul”, mi-a spus. „De ce?” Dintr-o pornire de a fi mai bun. „Am o fire superficiala, narcisista, aroganta si atrasa magnetic de nimicuri, si, din cauza asta, simt ca trebuie sa contrabalansez si prin niste actiuni care par a avea insemnatate. Nu caut sa-i inteleg pe cei care raspund, din contra, daca e sa fie vorba de mine, probabil caut sa inteleg, sa-mi bag in cap ca oamenii chiar sunt diferiti si ok asa cum sunt, si nu trebuie sa-i judec sau sa-i pricep eu. Pentru ca de multe ori, judecata asta imi ocupa intregul orizont si apoi chiar ma consider dat naibii de bun, ceea ce desigur e cumplit de fals si e un pacat sinistru”.
Nici nu termina bine randul si ideea, ca simte nevoia sa revina si sa edulcoreze fraza. Asa ca, dupa ce pune un praf de zahar, continua: „daca crezi despre tine ca esti foarte bun, si-ti faci o religie din chestia asta, n-o sa fii niciodata suficient de bun incat sa-ti fii pe plac, o sa-ti gasesti cusururi la tot pasul si relatia asta de love/hate o sa-ti puna capat. Asadar, da, cu proiectul asta incerc sa fiu cat mai umil si mai putin intruziv”.
Pe 25 august 2011, Bogdan a urcat pe Vimeo primul episod dintr-un proiect care a prins radacini si creste in el, saptamana cu saptamana, si pe care vrea sa-l duca pana la moarte. Prietenul lui Alex Bala a fost primul care a raspuns la intrebarea ce e important: sa fie elegant, sa faca lista cu lucrurile importante si sa se traga la raspundere cand uita de ele. Si sa invete sa canta la ukulele, un instrument din neamul chitarilor. Au urmat alti prieteni, membri ai familiei, colegi si oameni cunoscuti in diverse in circumstante. Lista de raspunsuri a capatat consistenta cu fiecare nou raspuns. Importante sunt respectul reciproc, timpul petrecut cu sine, familia, asumarea alegerilor, lucrurile vechi din familie, hlizeala, iesitul cu prietenii, eleganta, educatia, cultura, gandirea pozitiva, aspiratiile, regasirea, echilibrul, berea, dragostea, discernamantul, exemplul pentru comunitate, continua cautare si altele. Intr-un an si jumatate proiectul a ajuns la al doilea sezon si cuprinde 23 de episoade. Unul pe saptamana, in fiecare joi.
Dela0.ro: Cum te-a schimbat proiectul acesta?
Bogdan Stamatin: Munca la proiectul asta m-a responsabilizat si m-a schimbat usor si natural in urmatoarele directii: am inceput prin a sta cu ochii pe miscari de activisti, pe Peta, Greenpeace, Invisible Children, Enough Project, si sa urmaresc oameni care fac activitati „for the sake of it”. Poate in prezent achiesez cel mai mult cu eroul din episodul 12 din primul sezon, domnul Craciunescu, care prin tot ce face de ani de zile, imi tot serveste lectii despre cat de sanatos si bine e sa faci lucruri folositoare si gratuite, de care sa beneficieze cat mai multi oameni.
Pentru tine ce e important?
Daca e sa distilez de cinci ori tot raspunsul poate as zice ca e important sa nu ma consider important, eu pe mine insumi, la mine in cap. Altfel iti zic ca sunt importanti sora-mea, maica-mea, taica-miu, gagicile pe care le-am iubit, si prietenii pe care-i iubesc, dar nu suficient.
Nu cred ca toti oamenii pe care ii cunosti vor fi intervievati. Ce criterii de selectie aplici? Cum alegi pe cine sa intrebi ce e important si ce nu?
Nu am niciun criteriu de selectie, tocmai pentru ca nu consider ca unii au raspunsuri bune, iar altii nu. Oamenii pe care-i cunosc si nu sunt in show (inca) e pentru ca nu s-au simtit confortabil pe moment cu a impartasi treaba asta “pe caseta” sau n-au distilat inca un raspuns. In rest, as fi uimit sa constat ca am cunostinte carora inca nu le-am propus sa fie in show.
Fericirea ca responsabilitate
Clipuri scurte, oneste, care te-ajuta sa te pui in perspectiva si sa iti nuantezi verdictele asupra lumii. Pe scurt, o unealta de salvat sufletul si suflete mai departe. Asta e scopul proiectului, spune Bogdan. „Suna pompos ca naiba, asa-i? Asta e. Eu ma folosesc lunar de unealta asta, dau lunar o tura prin toate raspunsurile, si patesc exact ca tine, battery level up, zambet pe moaca, hai ca-i bine”. Din autoironie, adopta o postura mai umila, aceea de care pomenea mai sus: „ideea oricum era in aer pe-aici, trebuia doar ca cineva s-o culeaga, si m-am nimerit sa fiu eu ala. Meritul meu e infim. E foarte posibil sa mai fie inca 115 show-uri la fel pe lume, habar n-am, nici n-am verificat”.
Ii spun ca eu am facut o reteta a fericirii cernand raspunsurile filmate de el si il intreb ce contine reteta lui. „Eu n-as putea sa fac o reteta a fericirii din raspunsurile primite, ci o lista a lucrurilor asupra carora suntem responsabili. Esti responsabil sa fii elegant, sa-ti pretuiesti prietenii, sa iubesti bine de tot, sa-ti asumi alegerile, sa citesti carti, sa ai bun simt, you name it, sunt zeci de raspunsuri destepte. Deci poate ca fericirea e o stare de responsabilitate”.
Bogdan, pe scurt
Creatorul serialului „I’MPORTANT” – pe care nu vrea sa il dezvolte intr-un film pentru ca „s-ar transforma intr-un cozonac cam greu de inghitit” – are 32 de ani si este, cel mai probabil, inca in Barcelona, orasul cu cea mai frumoasa lumina din lume. Acolo se plimba, citeste, vede cate un film pe seara, asculta muzica, e frumos si elegant. In rest scrie la un site de muzica si film numit wetpaper.ro, alearga, iubeste si face freelancing de design grafic. Planul lui pe termen scurt e sa intre, la toamna, la un master de Production Design in Danemarca.
