Meseriile le aparțin celor care le practică. Dar bunurile puse în circulație de diferitele profesii sunt ale tuturor.
Medicina, învățământul, arhitectura, actoria nu sunt – în esență – atât de diferite: odată înfăptuite, ele sfârșesc ca bunuri comune, de care societatea în ansamblu poate beneficia.
Și-aici e de găsit unul din motivele pentru care lucrurile merg prost, cu România și cu noi: profesioniștii nu-și apără meseriile vorbind deschis despre neajunsurile, neregulile și impostorii lor.
Constructorii nu spun că ce au construit colegi de-ai lor e greșit. Profesorii nu ies să vorbească despre felul în care se trece prin școala românească. Medicii se aud prea rar din camerele lor de gardă și de groază. Pompierii sunt doar niște prezențe eroice, fără glas, deși ar fi avut atâtea să ne spună înainte de Colectiv. Și tot așa.
Avem prea puține voci care să acționeze ca factori de raționalizare și cunoaștere a lucrurilor din jurul nostru. Și pentru că auzim de prea puține ori adevărul, am ajuns să nu-l mai separăm de minciună.
„Ce e în neregulă cu noi” este o serie video pe care o inaugurăm pe Dela0.ro pentru a da voce problemelor noastre, așa-cum-sunt-ele.
Vrem să găsim profesioniști dispuși să vorbească despre neajunsurile din câmpul lor de activitate și – în cel mai fericit caz – să ne ofere și câteva idei de îndreptare a situației.
Vrem să găsim medici care constată că nu au ață să-și coasă pacienții pe masa de operație, dar se gândesc și cum putem rezolva problemele sistemului de sănătate.
Vrem să găsim profesori care se gândesc și la populația școlară pusă să se nevoiască pe la toaletele din fundul grădinilor de pe lângă școlile dărăpănate.
Căutăm studenți care n-au de niciunele, în afara unor idei despre cum ne putem canaliza energia civică.
Invităm la vorbă artiști, pictori, sculptori sau oameni de litere obligați să se descurce de unii singuri, uneori chiar împotriva sprijinului oferit de statul român.
Vrem să găsim, de fapt, oameni care nu acceptă sistemul feudal de vasalitate din societatea românească drept cheie pentru reușita individuală. Oameni care înțeleg că acest fel românesc de a reuși este, de fapt, o înfrângere colectivă.
Începem seria video cu o mână de tineri interesați de peisajul nostru urban, de cum ne construim orașele și ce spune spațiul din jurul nostru despre noi. Să-i ascultăm și să reflectăm la ce au de spus.
Clarvăzătorii de la MNEMONICS
Proiectul MNEMONICS a fost gândit și realizat de șase români.
A primit apreciere la Veneția, la Bienala de Arhitectură unde a reprezentat România, și a avut parte de recenzii excelente în presa din Occident, beneficiind de numeroase mențiuni în media occidentală.
Echipa României a fost una multidisciplinară, formată din șase autori – Romeo Cuc, arhitect; Mihai Gheorghe, art director; Irina Petra Gudană, arhitectă; Roxana Pop, arhitectă; Raluca Sabău, arhitectă; Vlad Tomei, copywriter.
Dela0.ro a stat de vorbă cu Mihai, Irina și Vlad.
Ne-am urcat pe un bloc de pe bulevardul Ștefan cel Mare din București și de acolo am privit către Capitală. Era încă toamnă pe atunci, smoala cu care sunt acoperite blocurile românești ardea tălpile, iar orașul era bântuit de un vânt rebel. De acolo, de sus, ne-am speriat de ce am văzut în jurul nostru.
Văzut de pe blocurile înalte ale ceaușismului, Bucureștiul se arată ca un oraș dezarticulat și haotic, cu o arhitectură încropită, amestecând noul și vechiul într-un mod amețitor, adesea lipsit de sens.
Mașinile se târăsc în coloane interminabile, iar pietonii abia dacă se văd de sus, cum își izbesc ei umerii unii de alții, mereu grăbiți în căutarea propriei reușite, indiferenți la eșecul colectiv.
Cum am ajuns noi așa? Irina, Mihai și Vlad ne-au spus ce cred ei despre cum ne influențează mediul înconjurător și cum lipsa spațiului liber în orașele noastre ne-a făcut o adunătură de oameni proprietari peste nimic.
