De prea multe ori relatiile interpersonale de orice fel au de suferit din cauza orgoliilor exacerbate. Unul din doi vrea mereu sa isi reconfirme sinele, sa fie cel mai bun, sa fie apreciat, sa aiba dreptate. Asta vine dintr-o pornire ce are legatura si cu egoismul, dar si cu o stima de sine deficitara.
Alteori, unul dintre partenerii angajati intr-o relatie da prea mult, da totul si accepta orice din partea celuilalt. Atitudinea asta izvoraste din prea mult altruism grefat pe o forma de victimizare. Oricum am da-o, relatiile au aceasta calitate de a fi inegale. Si acest relief inconstant presupune o mare flexibilitate pentru a te putea adapta mereu. E practic o continua negociere intre sinele egoist si sinele altruist.
O negociere, in niciun caz o competitie.
Iata ce nu putem noi lasa in urma din saptamana trecuta.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
Pentru ca recent am cunoscut o Barbara de care mi-a placut mult, mi-am adus aminte de aceste versuri.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
Strumfii 2
E frumos sa mergi la cinema, dimineata, intr-o sala plina de copii. Acolo, la cinema, cu strumfii pe ecran, iti reconfirmi: copilaria e singura perioada din viata unui om care merita, totusi, sa existe.
Cand se lasa seara pese Bucuresti sau metabolism
Noul film al lui Corneliu Porumboiu poate, mai mult chiar decat “Politist, adjectiv”, o sa va faca sa regretati ca ati cumparat biletul. E greu, uneori insuportabil, e abstract, se vorbeste indelung despre tacamuri, se filmeaza in masina, cum ati filma si voi cu telefoanele voastre inteligente, se expune o viziune despre cinema, despre viitorul sau, se arata, inclusiv, in cateva minute oribile, o endoscopie, se arata o clanta in timp ce intr-o camera doi oameni au un amantlac, un artist incearca sa opreasca timpul, mai multe. Si se termina cu o melodie foarte frumoasa despre cum se lasa seara peste Bucuresti. E foarte probabil sa gasiti ca, per total, e o porcarie, ca nimic nu e. Exista, insa, si o sansa, e adevarat infima, sa va faca sa va ganditi ca e atat de crud, fiindca decupeaza cel mai mult, ingrozitor de mult, din realitate.
Blue Jasmine
Woody Allen face parte dintre acei oameni care n-au stiut cand sa se opreasca. E pacat. Cel mai interesant la filmul acesta a fost ca am nimerit la cinema, intr-o sambata seara, in spatele marelui mogul media Adrian Sarbu. Nu l-am intrebat daca i-a placut ultimul Woody, dar inclin sa cred ca nu prea. “Blue Jasmine” are toate cliseele dictate de marketing: eroul filmului e o femeie ajunsa la o rascruce, care se mira de ce i se intampla, e moralizator si cauta sa dea un sens si vietilor proletarilor care beau bere si se uita la televizoare la oameni care isi dau pumni in cap, ca sa se relaxeze dupa o saptamana de munca, in timp ce femeile lor sunt tot casiere in bacanii.
Moartea lui Bunny Munro
Acest al doilea roman al lui Nick Cave il arata mai mare ca scriitor decat muzician. Toata cartea aceasta este, pana la urma, un strigat ca exista frumusete si in grotesc.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
A fost odata ca niciodata
Am gasit intamplator in biblioteca bunicii o „Carte de lecturi stiintifice si literare pentru Cursul de limba romana”, editata in 1913 la Bucuresti si destinata scolilor de fete. Volumul e structurat astfel incat sa contina, pe langa texte din zece autori romani (printre ei, Eminescu, Balcescu, Slavici, Creanga sau Delavrancea), si „lecturi asupra economiei domestice”, „lecturi asupra igienei elementare”, „lecturi asupra istoriei romanilor si geografiei Romaniei”.
O scurta privire la cuprins:
– „Indatoririle si calitatile unei gospodine”;
– „Cum trebuie sa ne purtam cu servitorii”;
– „Importanta aerului curat si al ventilatiunei”;
– „Igiena somnului si a odaii de culcare”;
sau
– „Infrumusetarea caminului”.
Iata o mostra de bune cunostinte si buna crestere, asa cum erau vazute la inceputul secolului trecut: „Covoarele se curata mai bine cu un aparat cunoscut sub numele de ’vacuum cleaner’ (se pronunta ’vacum clinar’ si inseamna curatitor in vid) cu care se poate aspira (suge), printr-o teava de cauciuc, tot praful fara a muta covoarele din loc. Acest aparat care se face de diferite marimi si care e usor de manuit are singurul inconvenient de a fi inca prea scump pentru a fi la indemana tuturor”.
Iata o alta mostra: „Ca si aerul pe care-l respiram, hrana pe care o introducem in stomac are o inraurire puternica asupra sanatatii noastre si poate fi cauza, atunci cand nu e de buna calitate sau e rau aleasa, a unui numar insemnat de boale. De felul alimentatiunei depinde nu numai starea de sanatate a fiecaruia dintre noi, ci si a unui popor intreg; cu cat aceasta va fi mai potrivita trebuintelor sale, cu atat poporul va fi mai viguros si mai capabil de a se ridica pe treapta civilizatiunei. E, prin urmare, de datoria noastra catre tara sa ne hranim rational pentru ca sa-i putem da mame sanatoase si cetateni vigurosi.”
