Ce facem cu Romania. Necesitatea unei explicatii

Dela0.ro porneste, in colaborare cu ziarul Adevarul, o serie publicistica ampla, menita sa arate cum au ajuns aici istoria romanilor, politica, societatea si tara lor; sa predispuna la reflectie si sa propuna directii de dezvoltare. Asadar: cum si de ce? Reportaje, interviuri, analize, recursul la arhive, totul.

8

Vara anului 2012. Romania este mai divizata ca niciodata. Presedintele Traian Basescu a reusit sa polarizeze, sa imparta lumea in prieteni fanatici si in dusmani nevrotici. In urma cu doar cateva luni s-a iesit in strada, pietele marilor orase au fost preluate de indignati si s-a strigat, din nou!, „Jos cu dictatorul!”.

Este Romania condamnata la fiecare douazeci de ani sa treaca printr-o rasturnare a ordinii sale? Care ne mai este matca? Cine nu este „basist” trebuie sa fie „contrabasist”. Celebra insula a extremistilor de centru este tot mai depopulata, dupa cum remarca si ziaristul Catalin Tolontan. O granita invizibila ne separa. Separa familii si ne separa pe noi de noi.

Traian Basescu este, desigur, doar o ocazie. Intr-unul din cele mai ample eforturi publicistice din presa romana a ultimilor ani, Adevarul si Dela0.ro trec dincolo de consecintele isteriei, atat de prezenta in spatiul public recent urcat pe baricadele paroxismului politic. Ce urmeaza e cumva mai important. E despre consecintele, mai ample, ale istoriei.

 

Noi, romanii, uitam repede si tot timpul redescoperim catastrofa zilei. Oamenii care se uita la televizor uita ca sunt simpli spectatori si se cearta cu copiii, cu sotii. Asta ilustreaza nevroza colectiva. Intrebarea corecta este de unde provine aceasta nevroza colectiva. De ce avem aceasta propensiune catre carcoteala? Si de ce reverbereaza in comportamente de tipul acesta?”, Mirel Palada, sociolog

 

Ce ne mai uneste?

Cum am ajuns aici? Cel mai vizibil lucru in spatiul public romanesc este absenta unui proiect. Cea mai potrivita intrebare este, de-acum, „Ne mai uneste ceva?”. Dupa 2007, sunt deja cinci ani de atunci!, de la intrarea in Uniunea Europeana, romanii au ramas fara un mare proiect national. Am intrat, insa, in Uniunea Europeana doar ca sa putem fugi din Romania, ca sa putem evada?

Criza financiara acutizeaza acest egoism care exclude solidaritatea. Am identificat in istoria romanilor din ultimii 150 de ani marile proiecte sociale, le-am scris culisele explicand de fiecare data de ce s-a ales un drum altuia. Mostenirea este complexa. Nici Basescu, nici criza nu sunt argumente suficiente.

 

“Fiecare dintre noi cat am fi de critici la adresa realitatilor din Romania trebuie sa ne adaptam realitatilor astora, asa ca si noi suntem parte. Dar nu e un dat psihologic, romanii se integreaza bine in alte tari, intr-o filosofie de tip  occidental. Cred insa ca Romania este societatea care aduna cele mai multe distantari fata de norma. La noi sunt multe si dispuse adesea contradictoriu. De asta Romania este diferita nu numai fata de Occident, ci si de tarile din Europa Centrala. Romania a fost foarte tare deformata de comunism, dar si comunismul romanesc a fost asa cum a fost fiindca s-a asezat pe Romania de dinainte de comunism”, Lucian Boia, istoric

 

Sa dam timpul inapoi si sa intelegem. Nu am ocolit niciuna dintre dictaturile secolului trecut, niciuna dintre figurile clasate deja intre filele manualelor de istorie, niciunul dintre conflictele care au sapat prapastii intre romani, prapastii atat de adanci incat explica prezentul si coboara, dincolo de el, spre viitor.

 

Momentul 1990

„Piata Universitatii” a rupt Romania in doua: neocomunistii si ceilalti. Au invins, la inceput, primii, insa ceilalti au castigat pe termen lung. Cumpana de acum vine si din costurile pe care pro-occidentalii le-au scris pe notele noastre de plata. Veti citi povesti din „Piata Universitatii”, veti intelege cat de adanca a fost falia, cat de multe lucrurile care ne desparteau si cat de putini erau, totusi, cei uniti de magia kilometrului zero.

 

Eu nu cred in multimi pe strada, cred intr-o elita politica capabila sa rezolve in avans problemele. Daca oamenii ies in strada, tu ca politician ce faci? Inteleg aceasta reactie perfect, dar nu cred in ea ca solutie. Si nu vad acum societatea romaneasca angrenata intr-un protest social la scara mare pentru ca este probabil cea mai fracturata societate din Europa”, Stelian Tanase, istoric

 

Proiectul comunist

Octombrie 2012. Suntem in hotelul Hilton din Bucuresti. Afara, strada fierbe intr-o vara care intarzie. Dar aici e liniste si e bine. Radu Ioanid, director la Muzeul Holocaustului din Washington, e calm cand spune acest adevar: cine analizeaza comunismul ignorand rolul sau modernizator risca sa nu inteleaga nimic!

Asadar: comunismul in Romania ca modernizare. Cum altfel, sa explici tacerea maselor pentru decenii? Cum sa explici ca nu proletarii s-au ridicat, ca in Ungaria, sau ca in Polonia? Cum sa intelegi absenta unei disidente in orasele mici si mijlocii? Uitati-va in jur! Mostenirea comunista este pregnanta: locuiti, probabil, in blocuri construite sub comunisti, traiti intre oameni noi, care gandesc in paradigma comunista, chiar si acum dupa 23 de ani de la enigmele din decembrie 1989. Candva va trebui sa intelegem comunismul romanesc. Candva este acum.

 

„Electoratul nostru, care nu face exceptie de la alte electorate, asteapta de la politicieni un lucru extrem de simplu: onestitate in viata publica si pricepere in gestionarea afacerilor curente. Modul in care unii politicieni romani au tratat recomandarile Uniunii Europene ca fiind o imixtiune in treburile interne aduce aminte de o varsta anterioara a politicii romanesti, cea de la sfarsitul regimului comunist”Ioan Stanomir, profesor universitar

„Nu cred ca este important cine suntem, nici macar cum suntem , ci ce putem sa facem de aici incolo. Avem un proiect pentru tara noastra? Ei bine, aici am impresia ca ne-am incurcat total. Cred ca suntem intr-un impas mai mare decat in alte impasuri istorice prin care am trecut, fiindca Romania a fost mult timp un proiect reusit. Cred ca Romania de dupa 1866 a fost o societate care s-a gandit in termeni de bine public. Comunismul  a fost insa scoala egoismului celui mai feroce. Si in momentul in care am iesit din comunism, a ramas numai egoismul”, Ion Vianu, psihiatru

 

Interbelicul

Am analizat principalele clivaje/falii din Interbelic: modernistii contra traditionalistilor, conflictul majoritarilor cu minoritarii, cum si de ce a deraiat Romania de la fagasul pe care fusese asezata de primii ei monarhi? Uitandu-ne inspre lumea aceasta, atat de luminoasa cand este privita din prezent, am mai vazut ceva: o tara cu o mortalitate infantila galopanta si cu un procent de analfabeti superior chiar si Bulgariei, o tara in care doar un roman din zece trecuse de scoala primara.

Vocea istoricului Lucian Boia se strecoara printre antichitatile unei cafenele din centrul Bucurestiului: “Romania este tara care avea cele mai reduse tentatii comuniste in 1944 si apoi a devenit tara in care s-a raspandit cel mai bine comunismul”. Iata un paradox a carui elucidare merita tot efortul jurnalistic. O sa vi se para ca am dus discutia prea departe, dar gresiti. E ca si cum ai vrea sa intelegi moartea unui om ignorandu-i nasterea si viata. Nu se poate.

 

La ora asta Romania este o antimeritocratie in care cei mai buni dintre noi, cei mai pregatiti dintre noi nu au nicio sansa in a conduce destinele unui cartier, unei firme, unei entitati administrative din Romania. Asta este de fapt ceea ce poporul identifica de ani de zile in sondaje la intrebarea “se indreapta tara catre o directie buna sau gresita?”. Poporul simte ca Romania se indreapta catre o directie gresita si asta e si parerea mea, a unui om care cunoaste foarte bine devenirea Romaniei din ultimii 23 de ani”, Liviu Mihaiu, jurnalist

 

Carol I Intemeietorul

Si mai departe: trebuie sa incepem cu inceputul, cu Principele Carol de Hohenzollern si cu Republica de la Ploiesti. Apoi: francofili contra germanofili in buza Primului Razboi Mondial. Tradatorii si patriotii. Vechiul si noul. Dreapta si stanga. Conservatorii si liberalii. Incotro? Vom vedea de ce s-a mers pe un drum si nu pe altul, dar mai ales vom vedea ca intotdeauna a existat o directie.

La capatul unei jumatati de an de documentare, a mii de pagini de arhive consultate si a sute de discutii purtate cu diferiti specialisti sau simpli cetateni, am gasit cateva concluzii fara de care nu vom putea inainta niciodata.

„Romanii niciodata nu au facut politica nationala excesiva. Aici se mai inflameaza cate unii care au o pregatire istorica precara sau in traditia istoriografiei comuniste, tesute in jurul unei istorii de tipul noi suntem buricul lumii. Apare reactia de aparare a unor valori identitare, care, in principiu nu este rea. Rea este cand se transforma in demagogie nationalista”Daniel Vighi, scriitor

“Eu merg pe ideea sa fii mandru ca esti roman si sa te dai exemplu de cum trebuie sa fie un roman. Eu sunt mandru ca sunt roman, dar sunt dezamagit. Ma simt mai aproape de romanii din cimitire decat de cei care traiesc. Parerea mea este ca inainte de razboiul ultim mondial, romanii aveau un procentaj mai mare de oameni cinstiti decat au ramas in postcomunism. Romania ar fi aratat altfel cu etnicii germani si evrei care au disparut in anii de comunism”, Mihai Neagu, psihiatru, director Biblioteca Romana din Freiburg

“Am vazut ca la Revolutie erau multi tineri, foarte multi au plecat intre timp din tara, cei mai buni dintre ei. Cum poti aduce o tara la un standard normal cand noi nu mai avem medici? In Germania sunt mii de medici. Nu mai avem capacitati care raman in tara. Noua ne trebuie o stare materiala care sa atraga oamenii inapoi”Ion Dumitru, fost colaborator al Radio Europa Libera, figura importanta a exilului romanesc

 

Seria publicistica demareaza cu o evaluare a felului in care a dezbinat politica familiile romanilor. Plecam de aici, de la „lunga vara fierbinte” care a mutat personajele din televizoare in casele romanilor, sadind semintele conflictului.

8 COMENTARII

  1. Asa cum bine a spus regele
    Asa cum bine a spus regele Ferdinand: „nu de specialisti avem nevoie , ci de caractere”. Ori caracterele se formeaza in decursul unei generatii; daca nu mai este timp de asteptat pentru a reorganiza invtamantul si a ridica stacheta calitatii in scoli(a profesorilor si a elevilor),pentru a fi o buna baza de plecare in formarea caracterelor, sa grabim fenomenul prin retribuiri peste limita onestului celor ce nu vor sa plece din tara si care pot aduce contributii vizibile la progresul societatii. S-ar putea sa se si intoarca dintre cei plecati , in aceste conditii !
    Sunt impotriva lamentarilor si a teoriilor ! Sunt sigura ca sunt destul de multi in tara noastra care gandesc, numai sa fie lasati sa se exprime !

  2. Apropo de ultimul citat, cel
    Apropo de ultimul citat, cel din Ion Dumitru, pot spune ca in tara mai exista si oameni capabili si oameni care cel putin intr-un moment din viata lor au avut minutele lor de glorie (ex. fosti olimpici), dar multi dintre acestia fie nu reusesc sa-si gaseasca un loc de munca pe masura, fie, daca ajung sa aiba un serviciu cat de cat motivant, sunt impotmoliti in hatisul sefilor mai prosti decat ei, care inerent se tem pentru pozitiile lor si nu tolereaza ipoteza concurentei. Firmele din Romania,in mare parte, nu functioneaza intr-un sistem in care este rasplatita performanta, cum toate manualele de management recomanda ca a fi normal si logic , ci dimpotriva. Nu dau exemple concrete, dar Oana stie bine la ce ma refer. De ce scriu astea? Pentru ca, dincolo de elementul politic, ma intreb care este, de fapt, structura, matricea noastra psihologica la nivel social? Ce fel de grup suntem dpdv psihologic? Ar putea oare unul dintre specialistii care pot diagnostica dezechilibrele mintale sa incerce sa faca o evaluare, la nivel colectiv a povestii cu „capra vecinului” si a consecintelor ce ducurg de aici?

  3. felicitari pentru interviul
    felicitari pentru interviul cu Dorin Tudoran, a fost o lectura placuta si intriganta, luciditatea si finul simt analitic ale dumnealui sunt foarte rare printre vocile intelectualilor din Romania, din pacate

  4. Problema cu România e foarte
    Problema cu România e foarte simpla- cel mai important e sa fim pragmatici. Nu mă interesează așa mult vorbele goale, de unde a apărut problema, de ce, bla bla …Trebuie rezolvate problemele țării! Si asta nu se face cu vorbarie goală ci cu organizarea oamenilor de calitate într-o forța politica care sa contracareze actuala clasa politica care s-a dovedit ori inepta ori corupta. Trebuie NOI oameni care cu adevărat for sa pună tara asta amarita pe fagasul cel drept. ASTA E TOT!

  5. ce facem cu ROMANIA?..sau ce
    ce facem cu ROMANIA?..sau ce faceti d-le.Vlad Stoicescu cu neolegionarii?.Cand veti avea bunavointa de a scrie tot adevarul, „cu bune si rele” despre legionari, contextul cand a luat fiinta
    miscarea legionara si idealurile ei,cine au fost cei care au participat la miscare,inclusiv reprimarea si prigoana legionarilor;Cand veti scrie despre adevaratele motive ale
    scoaterii inafara legii a partidului comunist din ROMANIA anului
    1926,Cand veti analiza corect si situatia actuala din tara care si-a „alungat” circa patru milioane de cetateni, care nu mai au nici drept de vot : ATUNCI VETI AFLA RASPUNSUL LA INTREBARE .

  6. Cel mai scurt posibil
    Cel mai scurt posibil comentariu este chiar IMNUL Legionar, care spune (printre altele):
    …Caci talharii si jidanii
    Ne-au tot impilat mereu….

    * Iata ca in present NU MAI EXISTA jidani in Romania. Insa exista TALHARI – si toti acestia sunt romani ce guverneaza tara….

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.