Ce nu veti putea lasa in urma la finalul lui 2014

In 1860, exilat ca opozant al lui Napoleon al III-lea pe una dintre insulele britanice din largul coastei Normandiei, Victor Hugo scrie randuri pentru istorie despre libertate si diferitele ei fete. Episodul e relatat intr-una din cartile lui Pascal Bruckner, care noteaza ineditul asocierii propuse de Hugo intre libertatea de a gandi si libertatea de a iubi.

„Una ii raspunde inimii, cealalta mintii, dar sunt ambele fete ale libertatii de constiinta”, scrie autorul „Mizerabililor”. Si continua: „In ce Dumnezeu cred, ce femeie iubesc nimeni nu are dreptul sa afle, iar legea mai putin decat oricine.”

Bruckner gaseste si cateva tuse impotriva casatoriei, desi randurile lui Hugo nu sunt neaparat critice in raport cu institutia in sine, ci cu nefericirile pe care le gazduieste uneori despotismul matrimonial: „Iubesti un alt barbat decat sotul tau? Ei bine, atunci du-te spre el. Esti prostituata celui pe care nu-l iubesti si sotia celui pe care-l iubesti. In unirea dintre sexe, legea este inima. Iubeste si gandeste liber. Restul il priveste pe Dumnezeu.”

Iubiti si ganditi liber in 2014. O sa va mai dam aici, pe Dela0.ro, cate o mana de ajutor pentru exersarea celei de-a doua libertati. S-ar putea ca la finalul anului sa fie printre putinele lucruri pe care nu le veti putea lasa in urma.

Iata si primele recomandari la acest nou inceput.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

• Avantajele de a fi marginal

Va mai aduceti aminte de adolescenta cu toate mutatiile ei? De suisurile  si coborasurile sociale? De primele experiente erotice? De tulburarile emotionale inexplicabile atunci? Am vazut recent un film produs in 2012 care reda extrem de fidel toate aceste experiente asa ca vi-l recomand si voua. Se numeste „The perks of being a wallflower”, ceea ce s-ar traduce adaptat asa: avantajele de a fi neintegrat, marginal, neinteles.

• Inside Llewyn Davis

Daca mai aveti timp liber saptamana asta, nu ratati in cinematografe filmul „Inside Llewyn Davis”, semnat de fratii Coen. E povestea unui folkist cam ratat care ramane cunoscut in istorie drept tipul ala care a cantat intr-un bar inaintea lui Bob Dylan. Sau poate ca nu e doar asta. E, fireste, mult mai mult de atat. E, in primul rand, ceea ce eu numesc un film de stare. Nu va spun care, imi spuneti voi dupa ce il vedeti.

• Melodia inceputului de an

Fiecare inceput are nevoie de o tema muzicala, nu? Noul an m-a prins fredonand „Summer in Siam”, una dintre piesele pe care, oricat timp ar trece si oricata viata s-ar aduna, o simt aproape. V-o dedic si voua si va doresc cat mai multe luni pline de curcubeie anul asta!

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

• Cornel Nistorescu, Reporter la sfarsitul lumii (1978-1988). Nonfictiuni, Editura Compania

Cornel Nistorescu a fost – e tot mai clar – cel mai bun ziarist roman din ultimul deceniu de comunism. A reusit-o scriind contra curentului, ramanand acolo de unde nu ar fi trebuit sa plece niciodata: la reportaj. Cele trei carti reunite in aceasta carte a cartilor de reportaje  il arata pe singurul Nistorescu care va ramane – cel de sus, de foarte sus, de langa Brunea si de langa Geo.

• Filmul “12 ani de sclavie”

Inspaimantator si foarte corect politic, “12 ani de sclavie” va lua, cel mai probabil, distinctiile pe care industria americana de film trebuie sa le dea. Pe de o parte, e o melodrama de culoare, sfasietoare, desigur, ca orice melodrama. Pe de alta parte, insa, toata actiunea este atat de previzibila, incat bucatile de carne si sange de om curgand si curgand din sclavi, ca intr-un nesfarsit Mississippi al durerii, ajung sa oripileze fara sa-si mai urle adevarul – cea mai mare crima din istoria omenirii a inceput, si nu s-a incheiat, de cand omul il exploateaza pe om.

• Filmul “Hobbitul 2”

Ca de obicei, fantastic. Si ce pacat, totusi!, ca nu se termina niciodata.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

• Copacul politic

Perfect convins ca risca marginalizarea daca face economie de prostie, premierul Victor Ponta a venit la sedinta de luni, 6 ianuarie, a propriului partid cu un “document politic” demn de toate legile lui Murphy. Unde sunt vremurile tovarasului Cozmanca, cand smecherasii democratiei sociale romanesti impleteau abil utilul cu placutul, snoava cu furtul, publicul cu privatul si guzganeala obtuza cu rozaliul diafan?

Si in 2014, pesedistii isi propun sa darame regimul politic Basescu, dupa aproape doi ani de guvernare in care au fost nevoiti, o vai!, sa suporte “distrugerea, minciuna, dezbinarea, saracia, izolarea internationala si persecutia sistematica a adversarilor politici”.

Desi aparent fragili in lupta lor de un deceniu cu Basescu (pe alocuri pigmentata cu intrari la guvernare la bratul PDL), social-democratii sunt prometeici: lui Basescu i-a fost “mereu frica” intrucat “stie foarte clar ca noi putem nu doar sa il inlocuim, dar sa avem grija ca mecanismele sale anti-democratice si anti-nationale sa inceteze sa functioneze”. Cine nu poate sa faca putin – adica sa scape de Basescu pana sa instaureze dictatura – poate sa faca mult – adica sa elimine tiranul “paranoic, sustinut de o gasca de impostori si adulatori”. Superb!

Prostia inofensiva a scribilor angajati de domnul Ponta sa-i redacteze documentele (obicei aparent dobandit in perioada studiilor doctorale) devine pe alocuri ofensatoare. Regimul Basescu nu e doar abuziv, santajand cu dosare si linsand mediatic intr-o tara in care ministrul Justitiei si procurorul general sunt ai santajatilor, iar linsatilor li se ridica de dimineata pana seara, la televiziunile “de casa”, mingi la fileul mediatic. Regimul, sustine documentul politic al domnului Ponta, e de-a dreptul “legionar” prin tiparul propagandistic si “comunist” prin modalitatile de persecutie.

Daca vi s-a ridicat spranceana, condamnati-o sa se aseze la loc, la gandul ca in Guvern se afla totusi absolventi precum domnul Dan Sova. Desi este in posesia unei diplome universitare care ii atesta competentele istorice, acesta din urma are nevoie de vizite de informare la Washington pentru a afla ca la Iasi a fost totusi un pogrom coordonat de autoritatile romane in vara anului 1941.

Pe undeva, domnul Ponta are dreptate. Una dintre marotele propagandei legionare era coruptia clasei politice romanesti, capitol la care presedintele Basescu n-a facut economie in discursurile sale (uitand totusi sa se includa si pe sine). Comparatiile se opresc insa aici: din ticalosia legendara a reprezentantilor din totdeauna ai natiunii n-a mai ramas in mandatul de lider al domnului Ponta decat o vaga urma de gainarie metodica, jupuita totusi de orice masura a inteligentei.

Daca simtul proportiilor caracterizeaza omul, atunci premierul n-a reusit inca sa coboare din copacul politic.

• Top 10 Dela0.ro in 2013 (cele mai citite articole)

I. Antrenorul de genii Florian Colceag: “Pot demonstra ca Dumnezeu exista si actioneaza”

II. Rapper-ul Deliric: “Nu esti revolutionar daca pui mana pe pietre si spargi geamuri”

III. Traducatoarea Antoaneta Ralian: “Nimeni nu mai gandeste cu capul lui. Toti gandesc cu capul internetului”

IV. Quo vadis, Rosia Montana? Nori de furtuna pentru “toamna romaneasca” dinspre Palatul Parlamentului

V. Triunghiul minciunii. Cum se pacalesc ONG-urile, statul si Comisia Europeana ca fac integrarea romilor

VI. Maresalul generatiei Facebook

VII. Istoricul Lucian Boia: “O sa ii aducem la disperare pe europeni”

VIII. Ce facem cu Romania. Necesitatea unei explicatii

IX. Cum cosmetizeaza Academia Romana aplauzele acordate unui discurs antisemit

X. Romanul ajuns muzeu ambulant pe strazile din New York