Cine sunt cei care l-au votat pe Klaus Iohannis

Nu toate blitzkrieg-urile sfarsesc in tragedie si orori. Klaus Iohannis a inventat un razboi care nu face victime, nu ia prizonieri, nu subjuga, dar loveste fulgerator, ocupand nu doar pozitiile adverse, ci insasi adversitatea, fara ca macar sa anticipezi rapiditatea desfasurarii de forte.

Razboiul fulger al lui Iohannis, omul care ii va lua locul la Cotroceni, din 22 decembrie, presedintelui inca in functie Traian Basescu, arata matematic asa: cu 3,4 milioane de voturi blindandu-i intre cele doua tururi prezidentiale asaltul final asupra Palatului.

Pe etnicul german din Sibiu l-a ajutat, inainte de toate, o prezenta masiva la votul din 16 noiembrie, aparent prilejuita de povestea horror a felului in care Guvernul Ponta a organizat votul in diaspora. Cifrele spun din nou intreaga poveste: daca in primul tur, putin peste 9,7 milioane de romani s-au prezentat la urne, in cel de-al doilea indicele celor mobilizati a decolat, oprindu-se la 11,6 milioane. Aproape 65% din romanii cu drept de vot si-au exprimat optiunea electorala, un prag nemaiatins in Romania de la alegerile din 1996.

Practic, cele trei milioane si jumatate de voturi adaugate de Klaus Iohannis zestrei sale electorale din primul tur sunt aproape egale intregului numar de voturi castigate de Victor Ponta pe 2 noiembrie 2014 (3,8 milioane). Iar in vreme ce cota si dinamica “neamtului” au crescut exponential, mai-mult-decat-dublandu-se (de la 2,9 milioane la 6,2 milioane), optiunile favorabile premierului Ponta n-au sporit nici macar cu 50% in raport cu primul tur (de la 3,8 milioane la 5,2 milioane).

Cine sunt cei care au votat in numar atat de mare in ziua de 16 noiembrie 2014? Institutul Roman pentru Evaluare si Strategie (IRES) ofera cateva date interesante, aici si aici, care pot fi comparate. Iar punerea lor in paralel spune urmatoarele lucruri:

Mobilizarea in randul barbatilor a crescut cu 11% fata de primul tur, iar a femeilor cu 7%.Intre grupele de varsta, cea mai mare crestere a prezentei intre cele doua tururi a fost inregistrata in randul celor de 50-64 de ani, cu 10%. Cresteri s-au inregistrat, oricum, pe toate palierele: 7% pentru grupa 18-34 de ani, 9% pentru grupa 35-49 de ani, 9% pentru cei 65+.

Ponderea votantilor in functie de educatie spulbera mitul impartirii Romaniei intre “saracii/analfabetii” stangii si “corporatistii/luminatii” dreptei. Mobilizarea celor cu cel mult 10 clase a crescut cu noua procente fata de primul tur, lucru reflectat de altfel in ponderea lor in numarul total al celor veniti la vot, ajunsa la 38% (fata de 34% in primul tur). Cea mai mare crestere a participarii s-a inregistrat intre cele doua tururi in randul celor cu studii liceale: 11%. Aproape 90% din cetatenii romani apartinand acestei categorii au venit la vot. Cu 5% a crescut si participarea celor care au trecut printr-o forma de invatamant superior, 76% dintre romanii cu studii universitare prezentandu-se la urne in turul doi al prezidentialelor.

Aproape jumatate dintre votantii lui Iohannis in turul al II-lea provin din randul celor cu studii liceale, iar 55% sunt barbati. In turul al II-lea, pentru Klaus Iohannis a crescut decisiv si ponderea votantilor cu maxim 10 clase, dar si cea a alegatorilor favorabili din grupa de varsta 18-34.

Daca in primul tur candidatul ACL a beneficiat de o pondere de 70% a electoratului urban in totalul celor care l-au votat, turul al II-lea a echilibrat sensibil balanta, ridicand la 40% “felia” electoratului rural in structura optiunilor pro-Iohannis.

Optiunile distribuite pe regiuni i-au ramas relativ stabile lui Iohannis, comparativ cu primul tur, in conditiile unei prezente la vot cu 12% mai mare si a unui numar dublu de voturi obtinute.

 

Dupa atatea numere, care arata, in ultima instanta, cat de diversa e structura votului pro-Iohannis si cate batai de cap le va da sociologilor gasirea unei explicatii precise pentru o victorie de nimeni anticipata, iata si recomandarile saptamanii.

• Un volum pe care il voi cumpara cu siguranta

AICI.

• O victorie care ne-a surprins

“In a world where politics often seem locked down by political scientists and campaign consultants, it is nice to be surprised once in a while”, scrie The Economist, AICI.

• O declaratie de neuitat si de neiertat

Din motul functiei sale de ministru, dl. Melescanu, acest ninja septuagenar al diplomatiei, a mers cu aplomb la Paris, sa voteze acolo, tocmai pentru a ne arata extraordinara organizare a votului din diaspora in turul doi. La Paris a gasit o coada la care nu s-a putut aseza, il luase vajul numai cand se uita la ea, dar pe care nici n-o putea evita – deja il ochisera jurnalistii romani aflati la fata locului.

Si-atunci ce-a facut intaiul diplomat al Externelor? A dat o declaratie din varful buzelor transmitandu-le alegatorilor romani – care dardaiau deja de cateva ore la coada – sa mearga si la Nancy (rostit cu un accent frantuzesc de care insusi Cidrolin din “Florile albastre” ar fi fost mandru). De ce sa nu mearga?, doar Nancy e un oras superb, sa voteze acolo, daca chiar isi doresc sa voteze. Desigur, Nancy acesta nu e nici foarte departe, 4-5 ore cu masina din Paris si, nu-i asa?, Ministerul Afacerilor Externe deconteaza benzina pentru toti alegatorii.

• Noua stanga

Nu m-am ascuns niciodata: sunt un om de stanga, refugiat la centru din disperare. Am votat de fiecare cu dreapta, fiindca in Romania stanga nu exista. Am votat la fiecare scrutin din ultimii zece ani. Iar PSD trebuie sa moara, trebuie sa moara si va muri in chinuri, fiindca si- a ratat toate sansele istorice.

Si o stanga noua se va naste. Vor fi probabil intelectuali – tineri educati in Occident sau racordati la valorile sale – aceia care ii vor semna certificatul de nastere. E o nevoie cumplita de o critica a societatii romanesti venita dinspre stanga. PSD lasa in urma o tara barbarizata, in care milioane de oameni traiesc dincolo de limita saraciei, intr-un ocean de nepasare. Au intretinut subdezvoltarea oamenilor pe care, macar ideologic, se faleau ca ii apara.

Politica se face cu politici publice. Romania are nevoie de politici publice intemeiate pe forta cuvantului “impreuna”, Romania trebuie sa parieze pe scoala acelor sute de mii de copii care n-au in acest moment niciun alt orizont decat reproducerea vietii de mizerie pe care au dus-o si parintii lor. Romania trebuie sa isi salveze mediul rural si trebuie sa consolideze baza piramidei in educatie. Altfel – si sunt doar doua decenii pana atunci – se va prabusi in prapastia sociala pe care o ignora si o lasa sa creasca. Nimic nu se poate inalta pe abisul care se intampla chiar acum sub talpile noastre.

ONG-urile nu pot sa acopere singure enormul volum de munca de dus in drepturile omului, in antidiscriminare, in lupta pentru libertate de expresie, in politicile pentru persoanele cu dizabilitati.

Stanga pe care o astept eu se bazeaza pe umanism, sprijina Justitia, e pentru dreptul fiecaruia de a-si alege drumul in viata, nu cauta sa impuna nicio religie, e internationalista, nu limitata la niste granite conventionale. Stanga pe care o astept eu este – ah, ce patetic, nu? – o internationala a oamenilor buni de pe planeta Pamant. Iar oameni buni – slava bunului Dumnezeu in care suntem liberi sa credem sau nu – sunt peste tot.

Stanga pe care o astept eu are cuvant si are onoare. Onoarea se pierde atunci cand cuvantul nu se respecta. Stanga in care cred coboara din George Orwell, fara sa mascheze cu o permanenta revolta antisistem lipsa ideilor practice.

Stanga pe care o vreau nu ii discrimineaza pe homosexuali si nici pe tigani, nu ii umileste pe saraci, stanga aceasta da o sansa fiecaruia, este pentru deplina egalitate a sanselor, este echitabila, fara sa ii descurajeze pe cei care isi asuma riscuri antreprenoriale. Stanga aceasta ar intelege ca nu exista economie acolo unde exista doar dispret pentru munca. La stanga aceasta, oamenii nu s-ar mai imparti niciodata in stapani si sclavi. Stanga aceasta ar incerca poate chiar sa adauge, informal, o a unsprezecea porunca mai vechiului decalog biblic: sa nu exploatezi! Si nu ar fi marxista, nu ar fi exagerata, ar fi doar cinstita.

In aceasta stanga, „solidaritate” nu ar fi doar un cuvant. O sa spuneti ca asa ceva nu se poate, ca asa ceva nu exista. Eu o sa va spun, aidoma lui Nelson Mandela, ca totul pare imposibil inainte de a fi infaptuit.

• Quod erat demonstrandum

Cand am scris, pe Facebook, ca Victor Ponta este “bolnav, nesimtit si fara discernamant” am fost supus unui lapidatio profesional pe motiv de necivilitate.

Au trecut exact patru luni de atunci. Ceea ce am spus eu atunci au mai spus, ieri, si cativa romani, un pic peste sase milioane. Ceea ce am spus eu pe Facebook au repetat-o de nenumarate ori, in cuvinte mult mai contondente, jurnalisti prestigiosi de la institutii media dintre cele mai civilizate.

“Impostor”, “iresponsabil”, “hot”, “ticalos”, “mincinos”, “naparca” et cetera, sunt doar cateva dintre apelativele cu care acesti jurnalisti i s-au adresat premierului inca in functie. Niciunul dintre ei nu si-a pierdut credibilitatea. Nici civilitatea. Impartialitatea nu inseamna sa taci in fata imposturii. Nici sa vorbesti in eufemisme despre ticalosie.

Atunci cand minti in mod repetat, si nu numai in cadru privat, ci in fata unei tari intregi, se numeste ca esti bolnav. De mitomanie.

Atunci cand calci in picioare regulile minime de bun simt se numeste ca esti nesimtit.

Atunci cand iti lipsesc facultatile de a rationa, de a discerne intre bine si rau si de a judeca se numeste ca nu ai discernamant.

Sase milioane de romani l-au trimis pe Victor Ponta la cosul de gunoi al istoriei. Satui de minciuna, de impostura si de iresponsabilitate, au votat cu sete. Propaganda desantata a oficinelor, executata seara de seara de cativa calai ai constiintei publice, mai rau l-a ingropat pe Victor Ponta. “Jos, Ponta, jos, esti un mincinos” strigau dupa inchiderea urnelor zecile de mii de bucuresteni iesiti in strada.

Victor Ponta nu a pierdut doar presedintia Romaniei. Din punct de vedere politic a pierdut totul. E doar o chestiune de timp pana cand va fi demis din fruntea Guvernului si din fruntea PSD. Nu va mai avea dileme existentiale, nu va mai trebui sa se lupte cu personalitatea multipla.

In curand, din premierul, seful de partid, ministrul interimar, candidatul va mai ramane doar deputatul. Galaxia in devenire a imposturii a fost spulberata de cometa bunului simt.

• Cifra