După ce o investigație Dela0.ro a determinat sistemul judiciar să întreprindă un control național al cauzelor de infracțiuni sexuale cu victime copii instrumentate de parchete și instanțe în ultimii șase ani, Consiliul Superior al Magistraturii închide astăzi procedura de evaluare cu o serie de propuneri de modificare a codului penal în materie de încadrare a actelor sexuale ilegale soldate cu părți vătămate minore. Elementul fundamental al acestor propuneri e legat de instituirea unui prag standard de vârstă a victimei – 14 ani -, sub care faptele agresorului adult să fie încadrate automat ca viol.
În dimineața zilei de 27 iulie 2021, plenul Consiliului Superior al Magistraturii (din care face parte și ministrul Justiției, alături de procurori, judecători și reprezentanți ai societății civile) s-a întrunit virtual, având o ordine de zi formată din nouă puncte.
După câteva contre discursive iscate de aparițiile recente în presă ale unor stenograme DNA (din dosare aflate încă în urmărire penală, deci nepublice), membrii CSM au ajuns și la punctul 2 al inventarului propus.
Primiseră înainte o mapă de documente aferente: un raport al Inspecției Judiciare pe care tot amânaseră să-l ia în discuție în ultimele luni, o sinteză a acestui raport, dar și un document de 16 pagini cu propuneri concrete de modificare a codului penal.
Votul membrilor CSM în dreptul acestui punct numerotat cu 2 venea spre amiaza zilei de 27 iulie – dar închidea practic o procedură sistemică demarată în urmă cu mai bine de un an și jumătate.
În toamna anului 2019, publicasem pe Dela0.ro un amplu dosar de investigație care arăta – cu date și fapte – că cele mai multe dosare de infracțiuni sexuale cu victime copii sunt judecate în instanțele din România ca fapte consimțite.
Cu alte cuvinte, ceea ce arăta documentarea noastră era faptul că, acolo unde urmele fizice ale constrângerii sexuale nu existau, procurorii și judecătorii mergeau mai degrabă pe o încadrare de act sexual cu minor (care presupune că victimele au discernământ, consimt la întreținerea actelor sexuale și înțeleg deplin consecințele propriilor acțiuni).
Pe fondul investigației noastre, plenul CSM ajungea câteva luni de zile mai târziu să dispună efectuarea unui control tematic național cu privire la felul în care sunt investigate și soluționate judiciar astfel de dosare extrem de sensibile. Inspecția Judiciară a avut nevoie de aproape un an de zile pentru a realiza acest control – iar în martie 2021 un raport final de peste 320 de pagini era disponibil.
Am publicat deja datele și recomandările acestui raport, în posesia căruia intrasem încă din primăvară. La nivelul CSM însă, lucrurile s-au mișcat mult mai greu. Pus pe ordinea de zi la mai multe întruniri succesive ale unei comisii de specialitate din CSM, raportul respectiv a sfârșit în repetate rânduri prin a fi amânat și rostogolit de la un termen la altul. Într-un final, la mijlocul verii a fost trimis către plenul CSM spre a fi votat – la pachet cu alte documente de sinteză.
Raportul integral al Inspecției Judiciare poate fi citit AICI.
Dar, printre aceste documente create în trena dezbaterii judiciare despre încadrarea infracțiunilor sexuale cu victime copii, unul interesează în mod fundamental. E vorba de punct de vedere înaintat plenului CSM de o direcție din cadrul Consiliului (Direcția Legislație, Documentare și Contencios). Acest act conține mai multe propuneri de modificare a codului penal în materie de încadrare și pedepsire a infracțiunilor sexuale cu minori (de vârste fragede).
Croite după model francez (recent, legislativul din Hexagon a adoptat o legislație specifică, care instituie – la încadrarea infracțiunilor sexuale – un prag de vârstă sub care faptele sunt considerate din start viol), aceste propuneri încearcă practic să introducă un criteriu standard de diferențiere între cazurile în care victimele minore au consimțit sau nu să întrețină relații sexuale cu agresorii lor.
În momentul de față, așa cum arată de-a lungul celor peste 320 de pagini și raportul Inspecției Judiciare, criteriile după care se stabilește existența sau absența consimțământului sunt extrem de diferite de la un parchet la altul și de la o instanță la alta.
Iată, de pildă, câteva motive pentru care justiția română a apreciat existența unui consimțământ valabil, în dosare de infracțiuni sexuale cu victime sub 14 ani.
Respect față de agresor
Persoanele vătămate au arătat că aveau un respect faţă de inculpat, fiind mai în vârstă, pentru că era acasă la el şi le dădea de mâncare, condiţiile fiind mai bune acolo decât la Centru. Inculpatul avea o influenţă şi o autoritate asupra lor. (dosar din 2015 al Judecătoriei Sibiu)
Deflorare veche
Cu prilejul examinării medico-legale a persoanei vătămate s-a constat că aceasta prezintă o deflorare veche, cărei dată nu poate fi stabilită. (dosarul din 2019 al Judecătoriei Petroșani)
Minora a acceptat
Minora, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu şi a unui psiholog, a recunoscut că, în mai multe rânduri a acceptat, în schimbul sumei de câte 10 lei, ca inculpatul să întreţină acte sexuale orale cu aceasta, la propunerea lui. A mai declarat minora că ea a considerat o joacă penetrarea cu degetul comisă de inculpat şi că acesta nu a fost niciodată violent cu ea. (dosar din 2018 al Judecătoriei Onești)
Nu există constrângere
Având în vedere solicitarea apărătorului persoanei vătămate de schimbare a încadrării juridice în viol, raportat la vârsta de 12 ani a acesteia, instanța consideră că nu există elementul, acţiunea de constrângere, indiferent de natura acestuia, fizică sau psihică, și a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice. (dosar din 2020 al Judecătoriei Bacău)
Minora nu era virgină
Minora nu era virgină anterior evenimentului în care este implicat inculpatul, probă relevantă din perspectiva vârstei minorei care avea 11 ani și a modului în care aceasta realiza ce reprezintă un act sexual. (dosar din 2017 al Judecătoriei Piatra Neamț)
Minora avea o relație cu agresorul
Inculpatul a produs materiale pornografice cu minora și a deținut aceste materiale pornografice pe care le-a produs sau care au fost primite de la persoana vătămată minoră. Au fost identificate poze și imagini video care atestă relația dintre inculpat și persoana vătămată minoră. (dosar din 2019 al Tribunalului Bacău)
Minora nu a spus nimic
Persoana vătămată nu a evitat întâlnirile ulterioare cu inculpatul, nu a spus nimic, doar în momentul în care a fost întrebată de mamă dacă este însărcinată şi cine este tatăl copilului a menționat raporturile sexuale avute cu inculpatul. Persoana vătămată 11-13 ani, inculpatul este concubinul surorii persoanei vătămate, în vârstă de 32 de ani. (dosar din 2013 al Judecătoriei Făgăraș)
Comunitatea acceptă
S-a avut în vedere că în comunitatea din care inculpatul (30 de ani) și persoana vătămată (13 ani) fac parte se acceptă încheierea timpurie a ”căsătoriilor”. (dosar din 2018 al Judecătoriei Brașov)
Lipsesc dovezi
Lipsesc dovezi privind existența unor constrângeri de orice natură, chiar în situația existenței unei diferențe foarte mari de vârstă, inculpatul având 66 de ani și fiind bunicul persoanei vătămate în vârstă de 13 ani. (dosar din 2017 al Judecătoriei Dej)
Nevalabilitatea unui consimțământ nu înseamnă viol
Nevalabilitatea unui consimțământ la un raport sexual cu o persoană sub 14 ani nu poate duce la concluzia că s-a săvârşit infracţiunea de viol. Starea de neputinţă a victimei de a se apăra sau a-şi exercita voinţa trebuie stabilită în concret nu numai în mod abstract, pe baza prezumţiei că o vârstă mică duce la un consimţământ viciat al actului sexual. (dosar din 2014 al Judecătoriei Tecuci)
Actele sexuale normale, orale și anale cu o minoră de 12 ani încadrate ca act sexual cu minor
Fapta inculpatului care este tatăl biologic al persoanei vătămate în vârstă de 12 ani și care, fiind contactat pe Facebook de aceasta din urmă, s-a întâlnit cu ea, i-a câștigat încrederea și după câteva zile a convins-o să întrețină cu el acte sexuale normale, orale și anale, a fost calificată, prin rechizitoriu, drept infracțiunea de act sexual cu un minor. În această cauză declarațiile inculpatului, ale persoanei vătămate și martorilor, precum și contextul comportamental al persoanei vătămate, au susținut menținerea încadrării juridice date prin rechizitoriu. (dosar din 2019 al Judecătoriei Oradea)
Și pentru că în practica judiciară lucrurile stau astfel, o rezolvare (integrală) a situației nu poate fi găsită doar prin dispoziții de audiere a victimelor în incinte special amenajate sau în condiții specifice (cu participarea unui psiholog sau a unui asistent social).
De altfel, astfel de propuneri (zece la număr) sunt listate în cadrul soluționării generale pe care a dat-o plenul CSM în chestiunea evaluării sistemice a infracțiunilor sexuale cu victime minore. Puteți citi aceste propuneri punctuale AICI (la punctul 2).
Dincolo de incinte de audiere și de pregătirea profesională a magistraților, problema sistemică identificată de investigația Dela0.ro și confirmată de raportul Inspecției Judiciare ar fi în continuare resimțită în cazurile de infracțiuni sexuale produse fără constrângere fizică (adică fără urme de violență).
Pentru că aici intervine, de fapt, dificultatea majoră a sistemului de justiție: cum se poate stabili, după un criteriu universal, consimțământul victimelor (cu vârste mai mici de 14 ani) de a întreține relații sexuale cu bărbați adulți, având uneori de până la trei, patru sau cinci ori vârsta lor?
Legiuitorul francez a găsit recent un răspuns prin instituirea unui prag de vârstă a părții vătămate, sub care actul sexual (înfăptuit de un adult) e încadrat automat ca viol.
Pe fondul dezbaterii judiciare iscate de raportul Inspecției Judiciare, CSM înaintează acum o soluție similară, care se diferențiază de cea franceză doar prin nivelul pragului. Dacă parlamentarii din Hexagon au fixat acest prag la 15 ani, aleșilor români li se propune să transpună în lege etatea de 14 ani (vârstă sub care adulții care întrețin relații sexuale cu victimele copii să fie încadrați automat la viol).
“Stadiul dezvoltării psihofizice a minorului nu permite exprimarea unui consimțământ valabil”, se notează în punctul de vedere al direcției CSM însărcinate să recomande modificări concrete ale codului penal.
“În măsura în care se optează pentru această variantă de reglementare”, mai arată documentul citat, “urmează a se decide cu privire la pragul de vârstă ce va fi stabilit”.
“O variantă ar fi aceea de a se avea în vedere vârsta de 14 ani, în condițiile în care până la împlinirea acestei vârste minorul nici nu răspunde penal, legea instituind o prezumție absolută a lipsei de discernământ. Este drept că dispozițiile menționate se referă la vârsta minorului care a săvârșit o faptă penală, dar ele pot fi relevante și în privința victimei.”
Practic, propunerile direcției CSM vizează toată plaja de infracțiuni sexuale cu victime minore (de la viol la agresiune, corupere și racolare în scopuri sexuale). Pentru toate situațiile, propunerile prevăd și pedepsirea tentativei, nu doar a faptei consumate.
Documentul de 16 pagini realizat de direcția CSM și asumat de Consiliu a fost trimis, cu un vot unanim în plen, către Ministerul Justiției, spre a fi întreprinse demersurile necesare de transpunere în legislație.
Dar această racordare a prevederilor penale actuale la realitatea practică nu este încă un fapt împlinit. Modificarea codului penal, în termenii indicați, necesită vot politic, adică asumare în camerele legislativului național.
După aproape doi ani de zile de la publicarea investigației de presă care a zguduit sistemul, obligându-l să se privească în oglindă, mingea ajunge într-un final în terenul aleșilor.
Am scris constant, în ultimele 20 de luni, despre traseele și contextele judiciare ale fenomenului infracțiunilor sexuale cu victime minore (și despre cum ajung să fie instrumentate). O certitudine există așadar. Nu vom abandona subiectul la porțile guvernării și-ale parlamentului.
