In chestiunea bananelor (si citricelor) situatia e limpede in orice magazin de scara de bloc. Apoi, gastronomic, de-acum exista din plin saorma cu de toate. Stam bine.
In chestiunea televiziunii, a circului deci, se poate constata o degradare pana dincolo de marginile grotescului.
Autorul acestor randuri n-a mai vazut cap-coada o emisiune de divertisment de mai bine de un deceniu. Dar a prins, aflat prin forta imprejurarilor intr-o incapere dotata cu cablu de specialitate, cateva momente de vis in weekend-ul trecut. O feerie: Eurovisionul nostru romanesc plus pleiada de vedete necunoscute care mananca gandaci la Pro TV. A fost amuzant si ingrozitor.
Cica Morosanu, Moartea din Carpati, a iesit Regele Junglei. Si chiar era nevoie de toata mascarada aia pentru ceva ce orice vazator dotat cu ratiune poate constata in doua secunde?
In privinta Eurovisionului, o retorica: Marius Teicu a coordonat din umbra toata chestia asta sau cum? Aerul prafuit, care zace cam pe orice productie TVR, ar fi doar jalnic, daca nu ar fi acolo si pe banii dumneavoastra. Si costa mult din banii astia, in general.
Pe cale de consecinta, chiar daca indirecta, a cazut comunismul, duca-se!, dar, daca vreti perspectiva completa de dupa Eurovision, era mult mai bine inainte. Pe vremea lui Zavaidoc.
Iata recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
De ce eu
-
Janghine
-
Despre mancare
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
Cartea “Manualul intamplarilor”
O splendida cronica fantastica din tineretea lui Stefan Agopian (republicata la Polirom, in 2014)
-
Berea Harghita
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Trei ipostaze cu Traian Basescu
“Domnisoare rujate, cu ochii cat cepele, spun cum se reduc banisorii oamenilor!”
“Romania e o tara de mamicute si bebelusi. Sotia mea a fost neintegrata in campul muncii doar 3 luni, la ambii copii. Economia (n.m. – dupa taierea indemnizatiei pentru cresterea copilului) e importanta pentru ca pic cu pic se face lacul.”
“Acum, de cand sunt bunic, am vazut cum se cresc copiii. Cat au crescut ale mele, eu eram plecat pe mare si mi se parea ca nu-i mare lucru sa stai cu doua fete. E, acum, daca as putea azi, as dubla indemnizatia pentru mame in concediul de maternitate. Seara parca ai iesit din mina, asa te duci la culcare.”
-
Dumnezeu si maresalul Antonescu
Au inceput sa circule zilele trecute – de cand cu mega-scandalul “Ora de Religie” – facsimile, ba chiar versiuni integrale dupa manualele scolare folosite in speta. E lumea intrigata sa constate ca se procedeaza cu metoda la indoctrinarea copiilor, ca li se servesc niste fabulatii pe post adevaruri incontestabile si ca nimic din ce-i intre paginile lor nu justifica raportarea Bisericii Ortodoxe la chestiune.
Raportarea bisericii, enuntata prin gura Prea Fericitului Daniel, este ca “religia e stiinta cea mai profunda”. Trec peste dezbaterea “filosofica”, de oportunitate, care se poarta oricum intr-un univers shakespearian, marcat de virtuti/ virtuosi si vicii/ viciosi, penduland intru eterna intrebare “sa-mi dau sau sa nu-mi dau copilul la ora de religie?”.
Trec, deci, si nu pot sa nu dau peste altceva, cumva mai important. Sa zicem ca un copil merge la scoala si i se baga in cap o multime de prostii neverosimile despre credinta si Dumnezeu. In cele mai multe cazuri, copilul respectiv isi va intreba parintii acasa despre cele auzite – daca, intr-adevar, ajunge in iad pentru ca s-a batut cu un coleg pe holurile scolii ori de ce ingerul ala pazitor nu apare si el in pozele de familie.
Fabulatiile, cum ar veni, si efectele lor sunt imediat corectabile cu putina rabdare din partea parintelui. Ba chiar, daca zarurile norocului se rostogolesc fericit s-ar putea sa nici nu fie nevoie de vreo “corectare” – pur si simplu, profesorul de religie isi va face treaba, stiind el insusi, inainte de toti ceilalti, ca religia nu este, totusi, stiinta cea mai profunda, ci este altceva, un altceva care nu necesita manuale si poze cu “Dumnezeu, prietenul copiilor”.
Sa zicem, insa, ca acelasi copil de mai sus merge la aceeasi scoala si i se baga in cap o multime de prostii – dar nu la ora de Religie, ci la ora de Istorie. In cele mai multe cazuri, copilul nu-si va intreba absolut nimic parintele acasa despre cele auzite – daca e adevarat, de pilda, ca “visul de veacuri” al romanilor a fost Unirea ori daca maresalul Antonescu a fost un patriot, singurul capabil sa rezolve cum trebuie “problema evreiasca”.
Fabulatiile din al doilea caz si efectele lor sunt spre deloc corectabile. Oamenii cresc asa, cu ideile astea nu doar despre ei insisi, vietile lor si insemnatatea lor pe pamant – invatate (si) la Religie, ci si cu ganduri deformate despre ceilalti, vietile celorlalti si insemnatatea celorlalti pe pamant – invatate (si) la Istorie.
Si dupa ce cresc, oamenii ajung sa scrie – pe forumuri, de pilda, unde maresalul Antonescu e cea mai luminoasa figura a neamului, luptand drept impotriva strainilor jefuitori de tara. Unde anume sunt faptele astea? Pai, la orele de Istorie tinute de-a lungul si de-a latul patriei, in baza manualelor de Istorie acreditate de organismele insarcinate. Prin 2013, am facut la Dela0.ro un dosar de presa – iata macar o gluma buna in postarea asta! – mare cat o zi de post.
Nu stiu cine o sa castige pana la urma in competitia pentru “stiinta cea mai profunda”, dar mi-e clar ca, din punctul de vedere al stiintei, intre Religie si alte discipline “de manual” din scoala romaneasca nu e prea mare diferenta in termeni de indoctrinare si fabulatie.
