Deliric 1, rapper: „Nu esti revolutionar daca pui mana pe pietre si spargi geamuri”

Deliric 1, alias Razvan Eremia, canta hip-hop, pune pret pe prietenie, familie si sinceritate si incearca, prin muzica sa, sa le transmita fanilor tineri ca cel mai important e sa te pazesti de alunecarea spre extreme. Cum? Invatand cate ceva din toate lucrurile care ti se intampla, bune sau rele.

7

„Mi se pare un pic pe dos”, remarca Deliric, foindu-se pe scaunul asezat in mijlocul trotuarului. Radu, cameramanul, rade si-l aproba, „cam asa si e”.

In fata magazinului de haine si accesorii de pe Stirbei Voda 87 in care este asociat, Deliric asteapta intrebarile, „zi, ca eu pot sa vorbesc aiurea si ma mai fura si strada”. Iar bulevardul chiar il fura, cu toata agitatia de la amiaza, cu oamenii care se misca-n sus si-n jos, uite si-o masina cu girofar, „traiasca Politia Romana!”.

Deliric observa, observa neincetat viata in detaliile ei cele mai banale, despre asta canta si profita de orice moment pentru a studia lumea din jurul sau. Acum, turnul de observatie e un scaun proptit in asfaltul tare, indreptat catre parcul Cismigiu. „Trebuie sa fiu serios?”, intreaba.

Radem de asa intrebare. Reporterul isi aminteste, Deliric 1 ne-a avertizat intr-o melodie ca revolutia nu va fi televizata, apoi a pus un glont de argint pe teava „pentru diavolii astia”. Si s-a indignat la cat fura „dom’ ministru”, caruia i-a atras atentia ca au un scop comun, dar al lui nu este sa hraneasca „porcii in costum”. E suficienta seriozitatea asta?

Camera si-a potrivit, deja, unghiurile.

  • Dela0.ro a realizat in cadrul seriei de dezbateri „Valori si Modele”, organizata de platforma de mentoring Minti Deschise, patru interviuri speciale cu violonistul Alexandru Tomescu, actorul si cantaretul Tudor Chirila, realizatorul de televiziune Catalin Stefanescu si rapper-ul Deliric (alias Razvan Eremia). Toti cei patru vorbesc despre lucrurile care i-au format, dar mai ales despre lucrurile care ne deformeaza.

Dela0.ro: Care sunt valorile tale?
Deliric 1:
Cred ca, in primul rand, ar fi sinceritatea. Nu ma refer neaparat la a iesi si a spune adevarul despre ce ai facut, ci la sinceritatea interioara. Cand reusesti sa fii sincer cu tine, si de aici pleaca totul, ajungi sa faci bine.

Reusesti?
E foarte greu. Am ajuns sa ne indepartam foarte mult si sa ne mintim foarte mult pe noi, in timp ce ii mintim pe altii. Iesim in societate cu o masca, cum credem noi ca au asteptari altii si cum ar vrea sa ne vada si uitam sa fim cum suntem de fapt. Daca am reusi sa fim exact asa cum simtim in interior, ar fi mai bine pentru toata lumea.

Ce mai conteaza pentru tine, dupa sinceritate?
Pretuiesc familia, sunt un tip care alege sa petreaca cat mai mult timp cu familia. Am un cerc de prieteni restrans, desi cunosc foarte multa lume. Sunt un om deschis, comunic cu lumea, ma simt bine, dar am incercat sa mentin niste relatii stranse cu oameni pe care ii cunosc demult si sa construim peste chestia asta. Nu sunt genul care isi schimba de la an la an prietenii si cercul de oameni cu care face treaba. Si in muzica suntem aceiasi de cand am inceput.

 

Sa nu fugi inspre extreme

S-au modificat valorile tale pe masura ce ai crescut?
Cand esti in liceu, probabil o perioada si in studentie, incepi sa iti dai seama cum stau lucrurile. Pana atunci esti intr-o continua cautare si pleci cu un bagaj de valori imprumutate sau mostenite de la parinti. Si incepi sa incerci diverse chestii pe propria piele. Ulterior ajungi sa discerni care raman cu tine si care nu. Acolo e si perioada in care unii se pierd si ajung sa calce in picioare valorile invatate, sa incerce sa puna altceva in loc, iar altii continua cu ele si ajung sa aiba o influenta buna si asupra celorlalti si asupra lor.

Ai avut modele?
Cele mai importante modele le-am avut acasa si aici nu ma refer ca a fost tata un sfant, iar mama Fecioara Maria. Dar cred ca au pus totdeauna in balanta si ce e bine si ce e rau si am reusit sa ajung si eu sa preiau din setul lor de valori. Ulterior, am ajuns sa am singur experientele din care sa trag niste invataturi.

Nu cred ca e vorba de a-ti lua ca modele niste sfinti, cred ca e bine sa te uiti la oameni echilibrati. Asta e secretul in viata, nu trebuie sa fugi prea mult spre extreme, doar sa stii sa fii acolo pe linia de plutire, ca nu e bine nici asa, nici asa.

Daca e sa faci o lista cu experiente prin care sa treaca un tanar pentru e sa forma, ce ai pune pe ea?
Cam toate experientele prin care trecem ne formeaza si au un impact asupra noastra, dar cred ca atunci cand ai ceva bagaj de acasa si de la scoala – daca ai fost atent si ai avut noroc si de niste dascali buni care sa iti lase ceva – stii sa te temperezi si sa nu te duci prea mult spre o anumita directie.

Toti am incercat si chestii bune, si chestii rele. Probabil incerci si droguri si sa bei, dar intotdeauna trebuie sa stii unde sa pui stop. Pana intr-un anumit punct ai ceva de invatat din chestiile rele. Din hopuri inveti. Totul e sa ai puterea ca din treburile astea sa extragi esenta tare.

Ai o reteta?
Nu stiu care e secretul, dar cred ca trebuie sa tii un pic urechea deschisa la tot ce ai de invatat de la cei mai mari. Si aici e problema cu generatiile noi, care au dat cu piciorul la tot ce a fost inainte. Toti trecem printr-o perioada de rebeliune si consideram ca noi suntem miezul problemei si nimeni nu a inteles lucrurile pana la noi, dar trebuie, cu toate astea, sa stai un pic sa asculti.

In momentul in care tu dai cu piciorul si consideri ca nu iti trebuie nimic din ce ai auzit, ca tu esti miezul din dodoasca si ca trebuie sa faci lucrurile doar ca tine, ajungi sa epuizezi la un moment dat toate solutiile. Si atunci o sa te simti un pic pierdut pentru ca nu stii ce sa pui in loc. Ai lasat niste mari goluri si nu stii ce sa pui in loc.

Asta vad ca se intampla acum cu generatiile mai tinere decat mine. Sunt foarte deschisi la tot ce e nou, foarte rebeli, dar nu respecta niste traditii si la un moment dat se strica lucrurile. De aici ajung sa o dea in extreme mai devreme sau mai tarziu.

 

Generatia discrepantelor

Cum ti se pare generatia tanara, cum se vede ea de pe scena?
Eu am prins un pic si din comunism si din perioada imediat urmatoare cand nu existau diferente sociale foarte mari intre colegi, la scoala de exemplu. In plus, toata lumea, chiar si cel mai prost din clasa, tot stia sa scrie, era o nivelare mai mare.

Acum sunt discrepantele foarte mari. Sunt si tineri foarte destepti, cu mult inaintea noastra, cei de atunci. Dar, pe de alta parte, sunt si foarte multi elevi, liceeni, care nu mai stiu sa scrie corect, abia se exprima, ii vad, interactionez cu ei la concerte. E o masa foarte mare de tineri fara ABC-ul vietii. Nu stiu cum o sa se descurce.

Crezi ca scoala isi face mai putin bine treaba?
E un complex de lucruri. Scoala nu prea mai are un rol asa de important, cum era odata. Iar scoala, asa cum e sistemul de invatamant acum, nu cred ca se mai preteaza la conditiile actuale ale societatii. E greu sa il faci pe un copil atent – uita-te la modul in care sunt facute manualele, e foarte multa informatie pe care elevul trebuie sa o ia ca atare, sa o haleasca cu totul.

S-a schimbat, cred, si modul de gandire din cauza ritmului alert in care omul este bombardat cu informatie. Ia profesorii nu mai pot fi luati de exemplu cand elevii se uita la fotbalisti care castiga 100.000 de euro pe an si au cele mai tari masini si femei.

Foto: Facebook / Deliric 1

„Multi focalizeaza mai mult pe trivialul din spatele muncii hip-hop si au impresia ca viata este despre stat la scara de bloc si baut bere, dupa care in secunda urmatoare esti pe scena si toata lumea pune mainile sus si vin gagicile la tine”,

Deliric 1, rapper

 

Ti s-a intamplat vreodata sa vina un tanar la tine si sa iti spuna ca esti un model sau ca te ia drept exemplu?
Da.

Si ce faci in cazurile astea?
Pe de o parte imi face placere, pe de alta parte ma inspaimanta. Imi face placere atunci cand intuiesc ca admiratia vine dintr-un loc bun, cand simt ca admira chestii care chiar ar merita admirate – ambitia sau faptul ca m-am chinuit mult sa fac ce imi place sau preocuparea pentru versuri. Insa multi focalizeaza mai mult pe trivialul din spatele muncii hip-hop si au impresia ca viata este despre stat la scara de bloc si baut bere, iar in secunda urmatoare esti pe scena si toata lumea pune mainile sus si vin gagicile la tine.

Nu e asa. Niciun artist nu ajunge direct acolo, toti muncesc foarte mult, fac sacrificii si incerc sa le explic chestia asta, sa o vada in perspectiva si sa munceasca si ei de pe acum, sa munceasca pentru ce le place.

 

Sa revolutionezi prin ce faci

Pare sa existe o coerenta intre ceea ce spui, ce canti si ce transmiti mai departe fanilor tai, in interactiunea cu ei. Pe Facebook, de exemplu, sustii foarte clar niste valori. Iar muzica ta reflecta realitati sociale. Care e reactia tinerilor?
Cred ca multi sunt atrasi de spiritul revolutionar, sa zicem. Nu e rau, dar de multe ori e inteles gresit si incerc sa il explic tot timpul mai in detaliu. Nu esti revolutionar daca, de exemplu, pui mana pe pietre si spargi geamuri. Evident ca poate sa fie necesar si asta la un moment dat, dar ideea este sa poti sa revolutionezi tu prin ce faci, sa revolutionezi in cercul tau restrans.

Toata lumea incearca sa sara dintr-o data in lumina reflectoarelor si sa faca ceva sa schimbe dintr-o data oamenii. Dar tu trebuie sa incepi sa te schimbi intai pe tine si asta nu o faci punand mana pe pietre, ci fiind temperat, incercand sa te educi mai bine, sa te cunosti pe tine, caci atunci ajungi sa ii intelegi si pe ceilalti.

Si tu reusesti asta fiind sincer?
Coerenta vine din incercarea de a fi sincer cu mine. Practic nu joc un rol si e foarte simplu sa am totul aliniat, sa para totul coerent, caci pur si simplu sunt eu. Evident ca e greu si sinceritatea asta implica sa nu fii unilateral. In general, super-eroii au o trasatura de caracter care este hiperbolizata. Asta e eroul care sare pe cladiri, asta e eroul care arunca cu raze laser prin ochi. Fiecare erou are o trasatura care e foarte mult scoasa in evidenta.

Eu nu cred ca e asa, cred ca modelele trebuie sa fie mult mai cu picioarele cu pamant si noi, cand ne luam oameni ca model,  sa incepem sa vedem persoana in toata complexitatea ei. Nu exista artistul de hip-hop bun care se bate cu autoritatile pentru baietii de cartier, nu exista nici artistul care petrece toata viata in club, are bani la infinit, trage cocaina, dar cu sanatatea sta perfect.

Unde se uita tinerii dupa modele in Romania de astazi?
Eu am experienta mai mult cu tinerii care sunt deja pe o anumita nisa, noi ca muzica fiind nisati, asa ca am parte doar de o anumita interactiune cu un anumit segment. Dar din ce pot sa imi dau seama, in general, cred ca modelele pe care le au tinerii sunt fotbalisti, domnisoare care apar in Star si in Ciao, ori personaje precum Gigi Becali, Irinel Columbeanu, Oana Zavoranu, Pepe, oameni aflati in lumina reflectoarelor.

Majoritatea au comportamentul imprumutat de acolo si tendinta spre smecherie. Cam acolo suntem, vrem masinile, femeile. Nu e rau! (rade), nu e rau, dar nu e nici bine.

„Toti incearca sa fie smecheri, pentru ca asta e impresia pe care o lasa personajele de la televizor. Nu cred ca sta nimeni sa se gandeasca ‘ma, Irinel Columbeanu e totusi un personaj trist daca la 55 de ani sta sa-si fugareasca nevasta de 20 sa-i lase si lui copilul o zi pe saptamana’. Cred ca, in general, ramane imaginea ‘uite, ma, vreau si eu s-ajung ca asta, la 55 de ani sa le fut pe toate'”,

Deliric 1, rapper

7 COMENTARII

  1. Baietii astia, nu numai ca au
    Baietii astia, nu numai ca au muncit si au studiat foarte mult ca sa ajunga artistii care sunt azi, dar sunt si extrem de talentati

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.