Pe 24 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite ale Americii a anulat garanțiile constituționale oferite vreme de o jumătate de secol pentru protecția federală a dreptului la avort. Decizia zguduie din temelii sistemul de libertăți civile din cea mai veche democrație a lumii și va permite fiecărui stat american să decidă, la nivel local, dacă interzice sau restricționează întreruperea voluntară a cursului sarcinii.
Cotidianul american The New York Times a cartografiat consecințele imediate ale dispoziției Curții Supreme, inventarul jurnalistic arătând că în cel puțin 13 state americane intră în vigoare imediat legi care interzic aproape total avortul (chiar și în cazurile de viol sau incest).
Ceea ce s-a întâmplat pe 24 iunie peste Atlantic nu este însă numai despre consecințele pe care le vor suporta femeile din SUA. Interzicerea și criminalizarea avortului în zeci de state dintr-o federație cu forța politică și culturală a Americii ne vizează, de fapt, pe toți.
O măsură restrictivă ca aceasta nu vine niciodată singură. Cei care cred că avortul este o crimă consideră, de cele mai multe ori, că orice formă de contracepție este tot o crimă. Și tot aceiași oameni cred că educația sexuală distruge inocența copiilor, iar minoritățile sexuale nu ar trebui să beneficieze de niciun fel de drepturi civile.
România este una dintre țările care au trecut prin experiența interzicerii avortului. Experimentul a durat aproape un sfert de secol și a avut consecințe îngrozitoare, unele dintre ele vizibile și astăzi.
În octombrie 1966, când România a adoptat legislația de criminalizare a întreruperii cursului sarcinii, țara nu era o democrație, ci un regim totalitar mânat de ambiții demografice. Pentru că se dorea creșterea masivă a natalității cu orice preț, au urmat zeci de ani de abuzuri, în care statul s-a înstăpânit peste viețile, deciziile și corpurile femeilor.
În România dinainte de 1990 nu vorbeau evlavioșii despre imperativul moral al interzicerii avorturilor. O făceau doctorii, psihologii, profesorii sau procurorii în articole care umpleau pagini întregi din presa centrală și locală. Propaganda anti-avort atingea culmi nebănuite. Orice ar fi putut aduce vreun prejudiciu marelui plan demografic era pus la index, de la celibat la divorț.
Presa scotea în față mamele-eroine și arăta cu degetul cuplurile care nu doreau copii. Reportaje despre femeile care mureau în urma avorturilor ilegale veneau la pachet cu declarații ale femeilor cu șapte copii care își expimau recunoștința față de Partid și de Stat.
Pentru a descuraja piața ilegală de avorturi, o întreagă rețea de milițieni și securiști acționa cu zel. Și tot în presă erau introduse, ca pilde, poveștile-avertisment ale celor care ajutau femeile să facă avort.
Despre toate aceste lucruri puteți citi în detaliu pe Jurnalul Decretului, proiectul jurnalistic coordonat de Dela0.ro la finalul anului trecut. Experiența românească a interzicerii avortului oferă și astăzi tot probatoriul factual de care omul (indiferent de naționalitate și vederi) are nevoie pentru a înțelege de ce o astfel de măsură nu salvează Viața – ci ajunge să condamne vieți.
Având în vedere decizia Curții Supreme din SUA, în ediția de astăzi a rubricii Pixul cu mină am decis să răsfoim presa românească din epoca Decretului 770, cel prin care a fost interzis avortul în România ceaușistă.
De ce credem că e important acest exercițiu de memorie? Pentru a vedea cum pot arăta (și unde pot duce) legislația și propaganda anti-avort indiferent de vremuri, regimuri și ideologii.
Sarcina și formele sculpturale
(…) Sunt bine cunoscute cazurile în care femeia, după una sau mai multe sarcini, se dezvoltă armonios, căpătând chiar forme sculpturale.
Starea neuropsihică este, de asemenea, influențată favorabil de către sarcină. Anumite stări de astenie, melancolie sînt uneori înlăturate prin dezvoltarea sarcinii. Echilibrul psihonervos și hormonal al femeii este în mare măsură condiționat de sarcină.
Se confirmă astfel vechea zicală românească: După ce a dat naștere unui copil, de-abia atunci a devenit femeie.
Este lesne de înțeles că absența sarcinii, adică evitarea ei, creează un prejudiciu pentru starea fizică și psihică pentru dezvoltarea și sănătatea – în general – a femeii.
De asemnea, întreruperea cursului normal al sarcinii, prin dezechilibrul brutal ce se produce în simbioza armonioasă ce se stabilise între organismul matern și produsul de concepție, are influențe negative asupra femeii.
(…) Așadar, pe lângă faptul că sarcina este folositoare, este chiar necesară organismului feminin. (Conf. dr. N. N. Gheorghiu, directorul maternității Filantropia, România Liberă, 5 octombrie 1966)
Experții despre maternitate
Fericirea prin copil este singura fericire viabilă pentru fiecare dintre soți și pentru amândoi împreună. (C. Păunescu, psiholog, România Liberă, 7 octombrie 1966)
Optimul biologic de vârstă coincide cu maturarea optimă a femeii, cu dezvoltarea optimă a organismului ei, cînd, din punct de vedere somatic și nervos, organismul este desăvârșit pentru procreere. (…) Multe femei se întreabă care sunt câștigurile fiziologice de pe urma unei sarcini. De la bun început, o precizare: sarcina, ea și numai ea, asigură deplina maturare a femeii. Țesuturile unei femei nu se desăvîrșesc structural decît în urma unei sarcini. (Dr. Dan Alessandrescu, România Liberă, 7 octombrie 1966)
În interesul întăririi familiei
În urmă cu vreo două luni, am primit la tribunalul nostru o scrisoare semnată de Emilia Mărgeanu din București. Printre altele, ea ne scria:
Vă rog, în numele celor ce nu doresc să divorțeze și în numele meu personal, să nu îngăduiți atît de ușor desfacerea căsătoriilor, chiar dacă oamenii au trecut prin unele necazuri. După părerea mea se acceptă deseori cu ușurință desfacerea căsătoriei, majoritatea divorțurilor pornind de la niște motive minore.
(…) Vreau să subliniez că recente modificări ale unor dispoziții legale privitoare la divorț, care au în vedere ocrotirea căsătoriei și a familiei, ținînd seama de multiplele și variatele aspecte ale vieții, vin tocmai în întâmpinarea dorinței formulate.
Socotesc că fixarea unui termen de gândire mai lung pentru soți, care să poată fi prelungit pînă la un an și jumătate, precum și celelalte măsuri cuprinse în recentul decret corespund interesului social al întăririi familiei în societatea noastră. (Paul Florea, președinte locțiitor al Tribunalului popular raionul Grivița Roșie, România Liberă, 27 octombrie 1966)
În sprijinul familiilor
Familiile salariate care au copii vor avea prioritate în ce privește trimiterile la odihnă și tratament. De aceeași prioritate se vor bucura și copiii din familiile cu un număr mare de copii la trimiterile în tabere de vară și colonii.
Familiile de salariați care au trei sau mai mulți copii vor putea trimite gratuit, în stațiunile balneo-climaterice – unul sau mai mulți copii – în funcție de numărul acestora și în limita locurilor atribuite în acest scop.
(…) În cadrul acestui ansamblu de măsuri, impozitele pe salariile celor necăsătoriți fără copii vor fi majorate, în așa fel încît și pe această cale să se stimuleze întemeierea de familii și sprijinirea acestora de a crește un număr mare de copii. (Scînteia, 2 octombrie 1966)
Prețul ignoranței
Elena J. a plătit pentru intervenție 700 de lei. A mai plătit apoi cu viața. Acesta este uneori prețul ignoranței.
Naivitatea victimei iese mai clar în lumină dacă vom preciza că își încredințase sănătatea și viața unei femei care n-avea nici în clin nici în mânecă cu medicina, Rodica Grădinaru nefiind altceva decît cantaragiu. Aceasta nu o împiedica să-și ofere în stînga și în dreapta serviciile de moașă. Și nu degeaba Elena J. îi dăduse 700 de lei, Maria R. 300 de lei, Micșunica D. 500 de lei.
De neînțeles “curajul“ cu care aceste femei și-au riscat viața. Micșunica D., spre exemplu, este asistentă medicală și știe bine la ce te poți aștepta atunci cînd întreruperea cursului normal al sarcinii se face prin manevre empirice.
(…) Pedeapsa într-o astfel de infracțiune poate urca pînă la 12 ani de închisoare. În ceea ce o privește pe “asistenta sa“, Victoria Ionașcu, care a intermediat înțelegerea dintre victimă și agresor, aceasta urmează să fie sancționată pentru complicitate la avort, cu închisoare de la 5 la 10 ani. (Flamura Prahovei, 23 martie 1985)
Nesăbuință
Din cercetările efectuate de organele de miliție a rezultat că, în perioada 1984-1985, Aurelia David a provocat, ilegal, 18 întreruperi de sarcină unor femei din municipiu și comunele învecinate. Aurelia David a fost arestată preventiv, urmînd să apară în fața instanței.
Deși în vîrstă de 84 de ani, medicul pensionar Victor Grădinaru a întrerupt cursul sarcinii gravidelor Maria Olaru, Ruxandra Popovici, Elena Cîrneci și Luminița Dragomir. De la fiecare a primit 1.500 de lei. Cu ocazia controlului efectuat, la domiciliul medicului s-au găsit metale prețioase și mijloace de plăți străine. Victor Grădinaru a fost trimis în judecată.
Fosta asistentă medicală de la dispensarul de întreprindere din cadrul I.R.A Câmpina a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunea de provocare ilegală a avortului. S-a stabilit că a întrerupt cursul normal al sarcinii altor cîteva femei, în schimbul anumitor sume de bani. Au fost trimise în fața instanței și femeile care au consimțit provocarea ilegală a avortului. (Flamura Prahovei, 1985, 1986)
Unde ești, mămico?
Mașina aleargă pe Bulevardul 1 Mai, sirena avertizează pe trecători, pe ceilalți participanți la trafic că viața unui om e în pericol. Poate naște o femeie, gândesc cu duioșie cei mai în vîrstă. Poate a fost un accident, reflectează cei tineri.
Adevărul – cunoscut deocamdată doar de cei ce se află în mașina albă cu cruce roșie – e că o femeie tânără de 24 de ani, mamă a unui băiețel de trei ani și jumătate, nu a vrut să-i dăruiască o surioară sau un frățior copilului său, încă un fiu sau o fiică soțului său care își dorea copii.
La Spitalul Polizu intră în alertă bateria de ași ai cunoscutei clinici bucureștene. Diagnosticul – avort complicat, luna a II-a, șoc septic rezultat prin manevre abortive empirice. Hemoragie puternică, febră. Foaia de observații înregistrează pe cîteva pagini o luptă pentru viață, care a durat mai bine de două zile și două nopți.
(…) Cea de-a treia zi, la ora 7.15, bolnava este văzută de aceiași medici. Concluzia – stare generală extrem de gravă. La ora 11 – stare generală grav alterată. Șocul septic e ireversibil. (…) Ora 15.40 medicii, epuizați, înfrânți de dușmanul invizibil, notează: stop cardiac respirator ireversibil la manevrele de resuscitare…
(…) Nicolae Aurelian o așteaptă mereu pe mama lui cea bună, cea dragă, unică.
Ea a plecat într-o zi la piață să-i cumpere cireșe, apoi seara se plângea că o doare capul și a doua zi i-a fost rău și tăticul a chemat Salvarea și de atunci n-a mai văzut-o…(Femeia, iulie 1988)
Recunoștință față de tovarășul Nicolae Ceaușescu
E tonic sentimentul că până la 45 de ani – eu mai am doi ani până atunci – femeia este chemată să zămislească prunci frumoși și sănătoși, să-i ridice în viață drept și curați la suflet, în stare să ducă, mai sus, tot mai sus prezentul și viitorul unei țări atît de frumoase și bogate.
Președintelui Republicii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, îi aduc mulțumirile cele mai fierbinți, însoțind înaltele mele sentimente de gratitudine pentru condițiile minunante ce ne sînt asigurate, pentru mărirea ajutorului lunar care îl voi primi pe toată durata existenței mele, ca răsplată pentru că am adus pe lume și am crescut șapte copii. (Femeia)
Dacă mințile (prost) “luminate” ale SUA fac un pas către totalitarism, ce sa mai vorbim de borfașii inculți care decid pentru romani…?
Cât despre avorturile epocii de aur, doar cine a trăit știe ce a trebuit sa îndure. Pana la urma cred și eu ca avortul e un mare pacat dar ar trebui sa se lucreze cu oamenii la cultura contracepției, pentru a evita ceva ce nu se dorește și anume, a evita avortul.