Moare la nouazeci de ani, de batranete, Fidel Castro, indragitul dictator cubanez (nu e niciun oximoron, asa au stat lucrurile). Moartea dumisale lasa lumea cu reactii la antipozi, va mai trece un timp pana cand istoricii vor pune lucrurile categoric la punct, in ample lucrari de specialitate. Intre timp, la Havana, Revolutia merge mai departe cu fratele dictatorului (Raul), ramas sa conduca – pragmatic – Cuba pe calea unei relative deschideri catre lume si incheierea agonizantului razboi rece in care insula se afla de peste cinci decenii. A se urmari cazul.
Intre timp, pe la noi, toate cum le stiti. Vin alegerile parlamentare si parca-parca misca, totusi, ceva in oferta electorala. Dar putin. In schimb, se practica in continuare, la cel mai inalt nivel, curluntrismul. Indragitul nostru premier Dacian Ciolos (aici e, totusi, o ironie) a impanzit, zambind tehnocratic, tara cu chipul sau garantat de PNL. Carevasazica, tehnocratie pe partea politica, dar fara asumare. Bucurosi le-om duce toate, cum frumos spunea si poetul national.
Si iata ca ne bate la usa – cu parada ei cu tot – ziua noastra nationala. Se vor preumbla batranele noastre tancuri (le aduc sa le faca de ras?), avioane militare, va fi frumos, ca la inceputul secolului. Trecut. Se va da fasole pe degeaba si, pe alocuri, ciolan. Ce-o sa ne mai sarbatorim, deci!
Pe de alta parte, s-a mai ispravit o editie de Gaudeamus, si tot Paulo Coelho (indragit si el) e cel mai citit printre romani (care oricum nu prea se omoara cu cititul). Pe unde or fi ghidurile de lectura ale “Cititorului de la Basarabasa”?
In fine, au mai aparut si niste statistici care ne dau pe primul loc in Europa intre oamenii care considera violul justificat in anumite circumstante. Dovedim, iata, o data in plus ca merge si asa. Sa ne fie rusine.
Recomandari.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
-
O opinie
Care ne ajuta sa nu cadem prea tare in romantism atunci cand vorbim de Fidel Castro, pericol care exista mai mereu atunci cand avem de-a face cu un dictator carismatic. AICI.
-
Trei vederi
Din Cuba vizitata de colegul Andrei Craciun in 2013. AICI, AICI si AICI.
-
Un film
Sing Street. Nu are nicio legatura cu Cuba. E cu muzica, adolescenta si toate problemele si visele ce vin odata cu ea. Exista insa un ingredient pentru toate – sa stii sa fii “happy-sad”.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O carte
Noapte la Lisabona, de Erich Maria Remarque. Editura Polirom
-
O alta carte
Despre dragoste, de Stendhal. Editura Polirom.
-
O miscare
Cercetasii Romaniei. Ii gasiti pe www.scout.ro
-
O scrisoare
AICI.
-
Un spectacol de teatru
Aglaja, la Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Balcescu”.
-
Un anunt
Duminica, 10 decembrie, de la orele 16, la Libraria Humanitas din Brasov, am o intalnire cu cititorii (cu conditia elementara ca totusi sa vina cineva). Acestea fiind spuse, hai ai nostri.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Un site de muzica
Chiar asa: www.unsitedemuzica.ro
Lansat recent, cu intentia declarata de a scrie despre muzica, nu despre ce fac cei din muzica atunci cand nu fac muzica. Mai pe larg despre cine sunt si ce vor relateaza editorul site-ului Horia Ghibutiu, AICI.
Am scris si noi cateva reportaje de culoare pentru noua platforma online, dar nu din motivul acesta o recomand aici. Le veti citi la momentul potrivit (cand decid stapanii domeniului sa le dea drumul catre marele public), poate vi se vor parea interesante, poate nu. Acest site de muzica merita insa atentie din motive care trec dincolo de o contributie punctuala sau alta. Cand il citezi pe Nietzsche in statement-ul de lansare iti asumi totusi in risc. Imi plac oamenii de presa care mai fac asta.
A se urmari.
-
Efectul Trump
… ajunge si in Europa. E un fel de-a spune. De fapt, curentul acesta se simtea de ceva timp bantuind pe continent. A scris si Dela0.ro despre avantul populist european. Der Spiegel face o analiza la zi, AICI.
