Despre decenta: Nicusor „Don Quijote” Dan

Nicusor Dan nu va fi primarul Capitalei. Va fi, poate, consilier – tot este un inceput de normalitate care nu trebuie ignorat. Simpla prezenta a lui Nicusor Dan in dezbaterea publica este importanta, caci odata cu el se va vorbi, nu se poate sa nu se vorbeasca, si despre ce mai poate fi salvat, si cum mai poate fi salvat, in orasul acesta pe care, totusi, il iubim inspaimantati.

Andrei Plesu i-a facut recent o laudatio in „Dilema veche”. S-a mai inselat filosoful, a tot pariat pe politicieni care s-au dovedit fie viciati de la radacina, fie pur si simplu idioti utili. Nicusor Dan are insa alta substanta, alt aluat. Nu este produsul scolii politice romanesti. Acesta este principalul sau atu. Si principalul sau handicap. Sistemul il va izola, dar nu il va putea invinge definitiv, si iata de ce: a ridicat deja problemele care conteaza.

Normal si superior. Numitorul comun

Nu doctoratul in matematici la Paris il garanteaza, ci concretetea actiunilor eficiente. Prin tot ce a facut la „Salvati Bucurestiul”, si mai inainte la „Scoala Normala Superioara Bucuresti”, omul s-a dovedit un intelectual public adevarat intr-o lume de sinecuristi de duzina. Nu ignorati aceste cuvinte: normal si superior. Nu e usor sa le aduci la un numitor comun. Poate ca acesta este, de fapt, cel mai mare succes al matematicianului Nicusor Dan, candva, in adolescenta, cel mai bun din lume.

Nu a gasit rezolvarea Marii Teoreme a lui Fermat, cum visa in tinerete (frumos vis, frumoasa tinerete!), iar acum e prea tarziu – s-a rezolvat. Bucurestiul reclama insa si el solutii pe care mintile mediocre nu le pot genera.

Putem oricum sa incepem sa intampinam cu entuziasm decenta. Suntem traiti printre stridente – normalitatea ne poate inca bucura, ne permitem sa ratam aceasta dureroasa bucurie?

Educatia, cinismul, miopia, libertatea, adevarul, gandirea

Mi-am epuizat demult iluziile. Nu salut o utopie, ci un om care actioneaza cu sistem impotriva sistemului. George Orwell, scriitor britanic din secolul XX: „Cand vezi oameni foarte educati privind cu indiferenta la oprimare si la persecutie, te intrebi ce sa dispretuiesti mai mult: cinismul sau miopia lor”. Si mai mult: „Orice atac la adresa libertatii intelectuale si a conceptului de adevar ameninta pe termen lung toate domeniile gandirii”.

Stiti cat de rara este in Romania o inteligenta care actioneaza nu pentru rapt, nu pentru a distruge, cunoasteti cat de puternic este atacul asupra conceptului de adevar si cat de grea tacerea care inconjoara acest asalt, sunteti obisnuiti cu indiferenta oamenilor foarte educati in fata oprimarilor. Asadar, intelegeti cat valoreaza un om care a ales sa fie nu doar o voce, ci si o fapta.

Ce a făcut deja Nicuşor Dan puteţi afla de aici. Nu este puţin, însă şi mai mult găsesc în acestă declaraţie de dragoste pentru România. Sincer, cand ati scris, cand ati gandit ultima oara o declaratie de dragoste pentru Romania?

Iata o intamplare: in anul 2000, Radu Cosasu i-a propus lui Nicusor Dan sa colaboreze cu „Dilema”. L-a refuzat. Sa il refuzi pe Radu Cosasu, cand te invita sa scrii, este o greseala enorma, iar Nicusor Dan o admite ca atare. Semn de sanatate si intelepciune.

Iata o alta intamplare, si mai veche: in 1997, la o terasa din Grozavesti cativa tineri taranisti incercau sa convinga cativa fosti lideri ai studentilor sa li se alature si sa formeze o aripa de forta in PNTCD. „Voi nu intelegi ca suntem la putere?”, au fost intrebati. „Nu intelegeau”, raspunde Nicusor Dan. A trecut de atunci un deceniu mizerabil si jumatate de deceniu de sperante avortate brutal. Cine e la putere?

Supravietuirea in „cacatul social”. Ce mai poate salva „generatia Nicusor”

Ranile sunt adanci, iar Nicusor Dan nu va opri aceasta cadere. Matematicianul nu a ramas la Paris, nu a urmat o cariera academica pe masura valorii sale, fiindca voia sa schimbe ceva „acasa”. Un naiv? Mai degraba produsul ultimei generatii educate in sensul intreg al cuvantului „acasa”. Pentru aceasta generatie, 2012 nu a venit prea tarziu, ci, paradoxal sau chiar tragic, prea devreme. Va sincroniza „generatia Nicusor Dan” Romania cu istoria? Tacand – niciodata. Raspunsul cel mai plauzibil este ca o va porni pe un drum care sa nu mai duca in trecut.

In loc de concluzie, las acest urlet, aceasta dovada de iubire ultragiata care ar trebui sa ne faca nu sa zambim, ci sa ne crape obrazul de rusine: „Nu pot sa nu vad mandria, ostentatia cu care semenii mei isi afiseaza supravietuirea. Cacatul social in care ne aflam, pana in gat, in vreme ce auzim din mii de piepturi `eu ma descurc`. Romania vegetala.  Nu pot sa nu vad o Romanie tradata din nou de ceea ce ar trebui sa-i fie elita, momentan la o bere cu baietii”.