Despre oameni care nu invata niciodata nimic

In viata, uneori, esti tentat sa crezi ca ceilalti sunt exact ca tine. Adica trec prin experiente din care invata (eventual) o gramada de lucruri, se imbogatesc sufleteste, trag niste concluzii, mediteaza la ce li se intampla. Traind se schimba un pic. Unii, insa, raman toata viata la fel, inerti, la conditia gastei care trece prin apa.

0

Cum sa nu inveti din experientele de care ai parte? Oamenii pe care ii intalnesti, cei pe care ii iubesti si ii pierzi, cei alaturi de care construiesti ceva, cei care te dezamagesc teribil, cei care te fac sa suferi – toti acestia lasa urme in tine. Si te transforma. Ramai, de pe urma fiecaruia, cu cate ceva, fie bun, fie rau, intelegi oricum mai multe, te transformi, devii mai empatic, mai intelegator, mai tolerant si rabdator.

Aparent nu toata lumea trece, insa, prin acest proces de “imbunatatire”.

Ei bine, unii raman “gaste” toata viata. Precum in zicala romaneasca, inoata, inoata, inoata si nimic nu se prinde de ei. Sunt aceia care au propria naratiune construita si traiesc in fantezia lor despre cum toate lucrurile li se subordoneaza. Niciodata invers.

Orgoliosi si plini de ei, pe oamenii acestia absolut nimic nu-i muta de pe soclul propriilor vederi si convingeri. Nuantele nu exista, totul se invarte in jurul lor. Pentru acesti oameni nimic nu conteaza, nici familia, nici iubirea, nici suferinta, nici boala, cel mai probabil nici moartea. E mereu vorba doar despre ei si atat. Traind nu se schimba, de fapt, niciodata.

Cumva, acesta ar putea fi cel mai toxic lucru dintre toate.

Pentru mai multe indoieli si incertitudini, iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • De vazut

AICI

  • Lost in translation, varianta foto

  • De citit

 

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Un oras

Liverpool, Anglia

  • Un alt oras

Bethleem, Palestina

  • O carte

Evreii si cuvintele, de Amos Oz si Fania Oz-Salzberger

  • O alta carte

Femeia de hartie, de Rabih Alameddine

  • Cartea anului

Viata fictiunii dupa o revolutie, de Radu Cosasu (Oscar Rohrlich)

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Un spray care mirosea si a cerneala

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.