Dezmeticirea

Tara traverseaza o lunga vara indiana, iar luna octombrie ne prelungeste iluzia unui permanent august tarziu. Bineinteles ca pe partea politica, precum si pe partea economica, stam ca intotdeauna: prost. Sa subliniem, insa, ca mai si miscam pe undeva: in cultura. De unde putem trage putina nadejde.

0

Se intampla lucruri. E in desfasurare Festivalul National de Teatru, salile sunt pline, spectacolele sunt grozave, a fost un an teatral bun – sa ne bucuram de el, ca nu se stie cand vom mai vedea.

Apoi, umbla prin tara noastra insusi Irvine Welsh (nascut, probabil, in 1958, nu se mai stie), autorul marelui Trainspotting. Are intalniri cu cititorii. Pentru cei care mai stiu literatura e ca si cum ar avea Rolling Stones turneu pe la Buzau sau pe la Tecuci.

Abunda tara in festivaluri de film si de alte arte frumoase. Chiar daca nu mai stim sa vedem, traim totusi – din punctul asta de vedere – un fel de Interbelic. Cam asta e: Interbelicul nostru cultural, prieteni, cat de cat.

Suntem racordati la miscarile de spirit ale lumii (chiar daca in eternele noastre forme fara fond). Exista o parte totusi insemnata din Romania care stie pe ce lume traieste – am avut chiar si cateva zile de racordare la fenomenul global #MeToo. S-a facut si la noi psihanaliza de grup pe marele stadion virtual care a ajuns Facebook-ul.

Mai exista desigur si cealalta jumatate de Romanie, pe care, cand nu o ignoram, nu prea o intelegem – adica exact genul de drum care nu duce nicaieri. Adevarul e ca nici presa nu face o treaba prea grozava in a le arata celor doua Romanii care-i treaba uneia cu cealalta. Si mergem asa, din inertie, si din neintelegere mare in neintelegere si mai mare.

Dar, strict cultural, chiar si cu toti impostorii care colcaie pe frumoasele taramuri ale culturii noi, mai putem trage putina nadejde. Nu e totul pierdut. Poate de-aici, tot prin cultura, vom reusi sa aducem si cele doua Romanii una mai aproape de cealalta, sa se vada mai bine, sa se pipaie, sa-si vada rosturile.

Poate ca-ncepem sa ne dezmeticim. N-ar fi deloc putin lucru.

A!, sa nu uitam nici de Sa fie lumina, care a devoalat saptamana trecuta circuitele financiare din Afacerea Pelerinajul, gasind banii publici bagati in transportul miilor de pelerini ilfoveni fix in conturile unor apropiati ai cuplului Firea-Pandele.

Iata si recomandarile saptamanii.

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

  • Un turneu

Singapore este in aceasta saptamana locul unde se desfasoara ultimul mare turneu de tenis din circuitul feminin din 2017. Opt cele mai bune jucatoare din lume fac spectacol timp de o saptamana. Printre ele si Simona Halep, care a intrat in turneu de pe primul loc in clasamentul WTA. Este si al patrulea an consecutiv in care Simona se afla intre primele opt cele mai bune jucatoare din lume.
Urmariti meciurile, dar si pe cei de la , care scriu (bine) despre tenis.
  • Un hashtag

#MeToo a ajuns si in Romania. Multi au fost deranjati de toate femeile care n-ar fi inteles acest hashtag si au bagat sub umbrela #metoo si violenta domestica si agresiunea si hartuirea sexuala. Am scris despre violenta domestica si violenta in familie, dar si despre hartuire sexuala. Stiu definitiile prea bine. Dar mai stiu si cat de greu le este femeilor agresate, hartuite sau batute sa vorbeasca. Le este frica, rusine, se simt vinovate sau n-au avut vreodata ocazia sa spuna.
In aceste conditii cred ca e bine sa nu ne cramponam in definitii, ci mai degraba sa ne gandim ce facem de acum incolo, ce facem cu toate aceste povesti care au venit peste noi.
  • O intalnire

Am cunoscut weekendul trecut, la conferinta organizata de colegii de la Decat o Revista, The Power of Storytelling, o jurnalista – Nikole Hannah Jones. Scrie mult pe teme legate de educatie, discriminare, marginalizare, segregare. Reportajul ei din 2014 este o lectie de jurnalism pe un subiect extrem de important.

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O salba de harfe

  • Un scriitor

Irvine Welsh, a fost la Bucuresti duminica seara. Un clasic al contraculturii, daca vreti, si chiar daca nu vreti. Omul care a scris una dintre cele mai frumoase carti despre prietenie: Trainspotting.
  • Muzicuta

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Printesa in palton negru

Un interviu luat in toamna lui 2013. Patru ani mai tarziu, tot intr-o zi de toamna, Marina Sturdza a plecat dintre noi. Ii supravietuiesc faptele si cuvintele sale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.