La inceputul anului 2008, in organigramele tuturor redactiilor centrale de presa scrisa din Romania existau departamente de investigatii. Multe dintre ele erau printre cele mai numeroase de la respectivele ziare – si multe “produceau” subiecte exclusive despre afacerile din umbra ale puternicilor zilei, despre politicieni corupti, proprietati publice devalizate sau institutii nefunctionale.

Inainte sa existe condamnarile din “dosarul Loteria” au existat articole de presa scrisa. Inainte sa existe condamnarile din “dosarul transferurilor” au existat investigatiile ziarelor. Inainte sa existe anchetele DNA intr-o serie intreaga de spete penale au existat anchetele publicate ale ziaristilor.

In 2015 marile ziare din Romania nu mai dispun de sectii de investigatii. Casetele redactionale nu contin nicio urma a existentei lor, iar paginile tot mai putine ale ziarelor ajung sa gazduiasca doar in mod exceptional anchete de presa.

Oamenii din industrie se apara spunand ca nu e necesar ca aceste departamente sa existe formal pentru ca ziaristii din redactie sa documenteze si sa scrie investigatii. Asa este – doar ca existenta unei forme de organizare inseamna si resursa umana special alocata, si resursa financiara la dispozitie, si o munca specifica depusa zi de zi intr-o directie.

Majoritatea acestor sectii au disparut odata cu intrarea generalizata a presei autohtone in zona falimentului economic. Alte miscari, din umbra, le facusera insa existenta inutila.

Dela0.ro incearca sa surprinda in video-documentarul “Extinctia” istoriile personale din spatele acestor evenimente. Spunem povestea acestor ziaristi de investigatie si a departamentelor lor disparute. Spunem, de fapt, povestea motivelor pentru care o tara este lipsita in mod sistematic de unul dintre mijloacele sale democratice fundamentale – capacitatea presei scrise de a investiga chestiunile de interes public si de a le face cunoscute, mai departe, cetatenilor.

Unul dintre reporterii care au realizat documentarul a vazut, la prima mana, procesul de disparitie al departamentului de investigatii de la “Evenimentul zilei”. Se intampla in 2010, cand ziarul iesise din epoca patronatului strain (elvetienii de la Ringier) si intrase in zodia familiei Paunescu. Unul dintre cele mai bune departamente de investigatii din presa romana a disparut atunci in doar cateva luni.

Seful sectiei si-a dat demisia rapid de la ziar, iar reporterii s-au trezit in situatia de a nu mai putea publica nimic din ceea ce altii nu doreau sa fie publicat. Intr-un final previzibil insusi departamentul si-a incetat existenta formala, fiind inghitit de un altul, intitulat ambitios “Social/Eveniment/Reporteri speciali”.

Disparitia investigatiilor nu era, in ultima instanta, decat semnul timpuriu al unui proces mai larg – acela al intrarii sub cenzura al intregii redactii. N-a existat (doar) un plan coordonat de distrugere a departamentelor de investigatii – ceea ce s-a incercat a fost chiar anularea spiritului critic.

 

Extinctia

Reporteri: Diana Oncioiu si Vlad Stoicescu

Imagine & montaj: Mihai Dragolea

 

*pentru a viziona documentarul in format „full screen” mergeti pe canalul de Youtube, accesand fie titlul din fereastra video, fie iconita Youtube din partea dreapta jos a ecranului

 

12 COMENTARII

  1. Păcat de munca voastră!
    1.

    Păcat de munca voastră!
    1. Sunet de kko!
    2. O viziune de ansamblu, ”extinsă”. asupra momentului/cadrului/contextului, cred că ar fi schimbat radical perspectiva!
    3. Oare cine a fost în ”culise”… Ghici ciupercă…. Păcat de MM-u & Co

  2. @Gogu de la Scularie: pareti
    @Gogu de la Scularie: pareti extrem de dispus sa nu vedeti padurea din cauza copacilor, s-aveti adica aplecare spre viziunile extinse, integratoare, capabile sa schimbe perspectiva chiar in contra faptelor. pareti, de asemenea, sa stiti mai multe chiar decat cei care au documentat, vazut, auzit sau pur si simplu trait intamplarile descrise. nu va feriti, spuneti toate lucrurile care schimba radical perspectiva, caci pana la urma si asta e menirea unui material de presa despre intamplarile controversate prin care am trecut (ziaristi si cititori laolalta): de a-i aduce la masa dialogului inclusiv pe cei care neaga conditiile dialogului. in rest, intre atatea lucruri puse sub semnul indoielii, aveti certitudinea nezdruncinata a calitatii mijloacelor audio pe care le-ati folosit pentru vizionarea documentarului. n-o fi cel mai bun sunet posibil, dar e departe de ceea ce numiti, in pasareasca internetului, „de kko”.

  3. uite cine vorbeste despre
    uite cine vorbeste despre investigatii, liviu avram. si spagarul ala de la sport urmat de srs-ul :)))))) Voi pe ce lume traiti???? Pai avram a fost adus la adevarul tocmai ca sa omoare sectia de investigatii de acolo, el si cu grosu. Pupilii lu Hrebe. Of Doamne.

  4. prima masura a lui Avram cand
    prima masura a lui Avram cand a venit la adevarul a fost sa faca rost de O MASA DE SEDINTZE. Nu mergea sectia investigatii fara sedintele lui zilnice de la oara 10. si de la ora 16. adica tocmai in orele cand un ziarist de investigatii are treaba. Un retardat sinistru care, in mod absolut inexplicabil, are parte de un PR exceptional. Tarziu de tot s-a prins si CTP-ul de ce le putea pielea moldovenilor Avram and Grosu. Dupa aia s-au dus si au parazitat alte redactii. Iar acum dau lectzii de investigatii. Mi-e scarba.

  5. Am citit recent articolul
    Am citit recent articolul ăsta:

    http://casajurnalistului.ro/sunt-femeie-libera/

    Dacă nici ăsta nu e jurnalism de investigaţie (autoarea a declarat că a investit 1 an de zile în toată povestea)…
    Ştiu că aţi vorbit de redacţiile marilor ziare, dar poate trebuie să aveţi în vedere că jurnalismul de investigaţie s-a mutat în altă parte, nu neapărat a dispărut.
    🙂

  6. Primul minut si jumatate de
    Primul minut si jumatate de documentar e construit ca o introducere in subiect si ar fi diluat din efect daca introduceam in acel punct si personajele. Dupa aparitia „cartonului” cu numele documentarului, insa, absolut toate persoanele intervievate sunt identificate, precizandu-se in plus si functia detinuta intr-o redactie de ziar sau alta. Mai mult, pentru a nu crea confuzie intre atatea personaje, fiecare aparitie a unui vorbitor este insotita de eticheta aferenta, cu numele, prenumele si pozitia.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.