Mișcarea antisemită din România își are originile în manifestările studențești din prima jumătate a anilor 1920. Congresul care a decis formarea Ligii Apărării Naționale Creștine (LANC, o primă declinare a fascismului românesc în Interbelic) a avut loc chiar în Aula Universității din Iași.
Liga reunea studenți și profesori care au <revigorat> antisemitismul din România. Din universitățile noastre a plecat ideea eliminării evreilor din diferite profesii. Transformată ulterior în politică de stat, ideea aceasta a pornit de la numerus clausus, propunerea de limitare a numărului elevilor evrei în învățământul superior. Corneliu Zelea Codreanu, liderul de mai târziu al legionarilor, venea și el din rândurile acestor mișcări studențești turbulente și radicale.
Extremismul manifestațiilor care au marcat la începutul anilor 1920 spațiile universitare românești nu a apărut din senin. El s-a dezvoltat pe fundalul sărăciei postbelice, al corupției clasei politice, al religiei transformată în mistică, dar și al alienării. Pentru toate aceste probleme studenții au găsit un responsabil. Evreul. Mai întâi studentul evreu. Manifestările lor antisemite violente, petrecute în universități, au fost îngăduite, chiar încurajate de unii profesori. A.C. Cuza, cadru universitar, a fost și președintele LANC.
Au existat totuși intelectuali care au atras atenția asupra pericolelor încurajării unor astfel de atitudini. Astfel de voci au încercat să explice de ce situația din România de la acel moment favoriza apariția unor mișcări extremiste. Unul dintre acești oameni a fost profesorul Dimitrie Gerota.
Vederile sale moderate au încercat să explice furia studențească și să ghideze spre soluții de centru, să o păzească de fervoarea extremelor. Gerota a fost un mare medic român, dar și un mare vizionar. A înțeles, înaintea tuturor, că România interbelică riscă să naufragieze în divizare socială, în antisemitism și în violență de grotă. Dimitrie Gerota a murit în martie 1939. Nu a mai apucat să constate tragica înfăptuire a tuturor relelor asupra cărora avertizase la începutul anilor 1920.
Părți din scrierile doctorului Gerota despre starea societății românești sunt atât de actuale, deși anul publicării lor este 1925. Am decis să ne aplecăm asupra lor la Pixul cu mină. Răsfoim pentru acest episod al rubricii noastre Mișcările studențești și criza universitară.
Trăim vremuri de criză – medicală, politică, economică. Din astfel de momente de criză se hrănesc și se nasc mișcările extremiste. Evoluția AUR este cel mai recent exemplu. Votul acordat de către tineri acestui partid nu ar trebui să fie o surpriză. Pentru tineretul uitat de mulți ani, lăsat fără nicio alternativă, blocat și izolat de pandemie, furios pe o clasă politică care îi e total străină, o mișcare extremistă vocală, pusă pe fapte va fi mereu atractivă.
Ar trebui să știm și să vedem toate aceste simptome, pentru că ele ne-au mai fost descrise.
Îmbogățiții de război
Dacă laboratoarele, clinicile, bibliotecile și seminariile erau insuficiente în România mică, ele se pot considera ca inexistente astăzi.
Ce s-a făcut în această direcțiune de 6 ani după răsboi? Să menționez un singur exemplu – clădirea Universităței începută înainte de răsboi, nu este gata nici astăzi. Îmbogățiții de răsboi, particularii și Băncile au găsit bani și material ca să ridice unul după altul palatele lor, iar guvernanții noștri nu s-au priceput sau nu s-au ostenit să găsească banii pentru Universități, și nici un partid politic nu a avut curajul să cerceteze averea înbogățiților de răsboi.
Această nepăsare sau nepricepere a oamenilor noștri politici putea să lase indiferent pe tineretul nostru universitar?
Cum se naște invidia
Înainte de răsboi, Universitatea din București putea să adăpostească maximum 2.000 până la 2.500 auditori, iar astăzi în acelaș local, în aceleași săli de curs, în același laboratoare, trebuie să intre 12.000 studenți.
Și în dorul lui de a munci și a se instrui, dar chinuit de greutatea de ași găsi loc în clasă și în laborator, studentul începe a invidia pe acel care a avut șansa să ocupe un asemenea loc. Apoi el, nefiind încă deprins cu noțiunea că studentul evreu este cetățean cu aceleași drepturi ca și el, îl consideră pe acesta ca străin după cum era deprins să-l considere înainte de răsboi, și de aici, deducțiunea eronată, că dând afară pe colegul lui evreu, va rămâne loc liber pentru el.
Din această falsă concluziune a eșit ilegala și amorala concepțiune Numerus Clausus.
Divertismentul extremismului
Nu se poate afirma că guvernul a încurajat în mod direct aceste mișcări. Dar că politicianilor nu le-a displăcut acest divertisment și că factorii răspunzători nu și-au făcut datoria să stingă dela început aceste mișcări, este lucru cert și asupra lor cade toată răspunderea.
Tot astfel nu se poate tăgădui, că politica de partid este vinovată că Universitățile noastre se găsesc astăzi într-o stare materială și morală rușinoasă.
Altercație în sala de disecție
Dacă judecăm cu totul imparțial chestiunea agitațiilor studențești, trebuie să recunoaștem că mai sunt și alte cauze care au contribuit la continuarea și agravarea acestor mișcări.
Știm că la început, acest conflict a avut un caracter cu totul intim studențesc, și a luat naștere dela altercația ivită între studenți în sala de disecție din Cluj pe chestia disecțiunei cadavrelor evreești.
La cuvintele de insultă pe care un student evreu le-a adus cadavrului creștin, studenții evrei, în unanimitate trebuiau să dezaprobe și sp stigmatizeze pe colegul lor. Nu numai că n-au făcut aceasta dar ei au tolerat ca ziarul Mântuirea să repete insulta.
Violența nu este o soluție
Dacă în adevăr studenții creștini au motive suficiente să fie nemulțumiți și iritați de suferințele lor fizice și morale, apoi tot așa de vinovați sunt de a nu fi văzut clar care este cauza suferinței lor.
A arunca toate nenorocirile țărei, ale traiului greu, ale suferințelor lor pe spinarea evreilor este o greșală mare, este un păcat.
Să mai întrebăm pe studenții creștini dacă brutalitatea de a rupe bastoane pe capul colegilor lor cadrează cu principiile creștinești?
Dacă a bate femeile în localurile publice, care nu au altă vină decât aceea că cred în Iehova, cadrează cu titlul și situația de student universitar?
Datorie ratată
Dacă studenții, în sbudărnicia elanului lor au făcut greșeli, apoi noi profesorii lor, am făcut și mai multe, cu ocazia acestor mișcări.
Căci ce trebuia să facem noi atunci când a început mișcarea? Trebuia să ne coborâm în mijlocul lor, să-i cercetăm și să le ascultăm plângerile, și atunci am fi avut ocazia să ne convingem că majoritatea revendicărilor lor de ordin material și didactic sunt drepte. Ne-am fi putut convinge că foarte mulți n-au adăposturi, trăiesc în mizerie, sunt flămânzi, neîmbrăcați, și goniți distanțe mari dela o clădire la alta pentru a audia cursuri, dela care nu pot profita nimic.
Era de datoria noastră ca în surescitarea lor să nu-i părăsim, ci să stăm alături de ei, să-i călăuzim, să-i sfătuim, să le arătăm ceeace este posibil și drept și ce nu este drept să ceară și să luăm asupra noastră aducerea la îndeplinire a lipsurilor lor.
Luxul în vremea sărăciei
Da, <nu sunt bani> răspunde Vistierul țărei atunci când este vorba de a se clădi clinici și universități. Dar, ca să nu dau de cât un singur exemplu, a-și întreba pe conducătorii noștri politici: Dacă pentru spitale și pentru Universitate u sunt bani pentru parodia dela șosea, botezată arc de triumf, s-au găsit bani?
Dar pentru catedrala zidită la iuțeală iarna, cu ajutorul caloriferelor și noaptea la lumina electrică spre a servi încoronărei, au fost bani?
Dar pentru cheltuielile fastului, luxului și costumelor acestor serbări, s-au găsit bani?
Că actul încoronărei era o necesitate politică și istorică nu o contestăm. Dar că acest act, dacă s-ar fi făcut în modul cel mai simplu și mai eftin nu ar fi avut aceeași însemnătate politică și istorică, și nu ar fi fost tot atât de solemn, aceasta să nu mi se spue căci nu se poate susține.
Avertisment pentru viitor
Chestiunea antisemitismului este o chestiune de ordin politic. Deci ea nu poate fi adusă nici nu poate fi tolerată în Universitate.
Studentu universitar creștin, alături de colegul său de rit mozaic, ar trebui să-și dea mîna, căci, luptând împreună pe căile legale și liniștite, ar putea să aducă cele mai mari servicii atât studențimii cât și ridicărei prestigiului Universității.
Tot astfel cred că este de datoria profesorilor universitari să lase la o parte animozitățile politice; să-și dea mâna pentru întărirea legăturilor de colegialitate între dânșii, și să lupte pentru ridicarea prestigiului universitar atât de mult știrbit, căci numai astfel, noi fiind uniți, vom putea liniști, ajuta și călăuzi pe studenți, copiii noștri.
Inteleg, e foarte rau ce se intampla, si? Daca lumea asta isi doreste asta trebuie sa primeasca, nu? Totul se datoreaza coruptiei statului si din ce vad sunt 2 optiuni, fie pleci in afara fie dinamitam tot pe aici si o luam de la zero, ceea ce cu AUR pare sa fie posibil.
Bun articol. Mi-ar plăcea însă să văd analizat rolul intelectualității romanești post-decembriste în apariția fenomenului AUR. Lavric, de exemplu, nu a apărut din senin, el este produsul unei școli de gândire care adus în secolul XXI sistemul filozofic al lui Noica cu toată încărcătură grupului Criterion și ambientului fascizant al anilor ’30-’40. Coordonatorul tezei de doctorat a lui Lavric se arată astăzi surprins de “metamorfoza” elevului său dar unii, suficient de bătrâni, își amintesc de o infamă notă editorială pe cartea lui Leon Volovici. Mandarinii anilor ’90 au reușit, printr-un anticomunism necritic, să reabiliteze intelectualitatea fascizantă din interbelic. AUR nu e doar un fenomen al maselor decerebrate.
Daca e sa incepem cu inceputul, acesta nu e altercatia din sala de diesectie, aceasta fiind de fapt picatura care a umplut paharul. Paharul practicilor oamenilor de afaceri de origine evreiasca din Moldova, care se constituisera intr-un fel de consortiu ad-hoc, prin care inabuseau orice tentativa de afaceri a unui non-evreu. De exemplu, daca pe o strada unde existau doua-trei magazine conduse de evrei, aparea un nou magazin al unui roman, comunitatea iudaica sprijinea financiar magazinele confratilor sa poata vinde in pierdere, cu preturi mici, pana cand concurenta dadea faliment. Cam la fel se intamplau lucrurile si in aparatul birocratic de stat, unde reuseau sa obtina functii. Se sprijineau reciproc, fara scrupule. Relatez doar un fapt istoric, nu judec, dimpotriva, exista si o justificare a unei astfel de atitudini: un popor asuprit in toata Istoria lui, fara tara (in acel moment), nu avea cum sa supravietuiasca altfel. E o situatie oarecum similara cu cea a comunitatii rrome, din zilele noastre. Care si-au dezvoltat o cultura a supravieturii, sunt “ei” si restul lumii. Numai ca atitudinile de acest tip, justificabile psiho-sociologic, avand in vedere istoria comunitatilor mentionate, e normal sa-si atraga oprobiul populatiei bastinase. Si de aici curentul antisemit – nu-l justific, dar, sa nu uitam ca intelepciunea acestui popor, a constatat statistic si a conservat aceasta constatare, prin proverbul “nu iese fum, fara foc”. Fara a exista nicio justificare pentru pogromul impotriva unei populatii, totusi, antisemitismul a fost provocat de acea populatie. Insa, antisemitismul reprezinta totodata esecul unei societati de a impune respectarea regulilor sociale. Caci daca statul sanctiona practicile comunitatii evreiesti, ca a oricarei alte persoane sau comunitati, nu apareau nici curentele antisemite. Doar ca, la fel ca acum, cand neputinta statului a dus la aparitia unora ca AUR, in anii 20-40, a fost mai usor pentru autoritati ca, in loc sa inlature coruptia din stat, astfel incat legile sa fie respectate si cei ce le incalca, sanctionati – fie ei romani sau evrei – sa permita aparitia unei miscari antisemite si apoi, la “adapostul” razboiului, sa incerce exterminarea unei populatii pe care tot statul, nu a vrut, nu a putut si nu a inteles ca trebuie s-o oblige sa respecte legea si sa nu-i lase sa se comporte ca un “stat in stat”, cum, de exemplu se comporta acum populatia rroma, oriunde s-ar afla ea. Sper sa n-am dreptate, dar ascensiunea AUR pe fondul unor crize care deja se vad la orizont, poate avea acelasi efect cu ascensiunea Miscarii Legionare, care s-a facut tot prin alegeri, in 1933 li s-a interzis participarea la alegeri, dar in 1937, Partidul Totul Pentru Tara, al miscarii Legionare, a intrat in Parlament pe locul 3, dupa PNT si PNL. Si inca odata subliniez, nu curentele antisemite, antirrome, antisistem, etc., aduc la putere astfel de miscari extremiste, ci incapacitatea Statului de a pastra ordinea sociala si mai ales, morala, a societatii. Sau altfel spus, nu trebuie sa ne temem de fortele oculte din exterior, care ar vrea raul acestei tari, caci ele nu vor avea niciodata eficienta cu care pot distruge acest stat, fortele inculte din interior…
Extrem de interesant, mai ales că nu cunoșteam site-ul. Mulțumesc și bune urări