Dragniada

Protestele de saptamana trecuta sunt o hartie de turnesol care ne arata o data in plus cat de abuzat este contractul dintre statul roman si cetatenii sai. Jandarmeria, chemata sa asigure viata, integritatea corporala si libertatea persoanei, executa misiuni de sens invers, agresand cetateni pasnici. Se poate merge, de aici, inainte?

0

Statul roman reuseste de multe ori sa fie o fictiune, o putere de hartie, dar iata ca si o fictiune poate fi extrem de nociva.

Acest stat nu e in stare sa construiasca autostrazi, sa se asigure ca nu ii mor cetatenii in spitale ca in abator, sa se ocupe de educatia lor, sa construiasca o arhitectura care sa ii permita fiecaruia sa se aseze la locul potrivit, sa opreasca hemoragia de creiere, de forta de munca, de resurse.

Statul roman reuseste insa, chiar in conditiile acestea de inutilitate cronica, sa isi calce in picioare cetatenii, la ordin politic. Nu e nimic nou. Acum treizeci de ani se tragea cu gloante adevarate, intre timp ne-am civilizat, dam din belsug doar cu gaze lacrimogene si bastoane. Cumparate, evident, din banii contribuabililor.

Pentru ce s-a intamplat vineri, 10 august, la Bucuresti nu a raspuns niciun individ, nici macar unul singur nu a platit cu o demisie, desi exista inregistrari video care arata cum unii s-ar incadra mai degraba la tentativa de omor.

Obrazul pesedisto-aldist s-a tot ingrosat de la alegeri incoace, perioada in care Puterea s-a remarcat indeosebi printr-o preocupare totala pentru retrasarea politicilor penale. Bunastarea puscariabililor a fost principala grija a acestei clase conducatoare. Una formata eminamente din bugetari.

Toti cei care s-au exprimat in spatiul public (si nu au fost putini) – ca mai bine se tragea cu mitraliera in protestatari, nu cu tunul cu apa – sunt bugetari. Vor sa moara protestatarul, sigur ca da, fie si din vorbe – dar vor si mai mult: sa o spuna pe banii protestatarului, pe cat posibil in timpul serviciului, cat trece timpul de la o zi de leafa la alta.

Statul roman nu a ratat ocazia sa se descalifice din nou. Nu e prima oara, nici macar in istoria recenta. Ochii plansi nu au mai vazut dreptatea nici pentru victimele Revolutiei din 1989, nici pentru victimele mineriadelor. Nici ochii gazati vineri seara la Bucuresti nu o vor vedea.

Asta ne pune intr-un context al evolutiei discutabil. Ce anume s-a schimbat in Romania democratica din ultimii 28 de ani daca nu putem ajunge inca la fapte cand fortele de ordine actioneaza zelos impotriva cetatenilor?

Nu e gresit sa constatam ca, pe 10 august 2018, in Piata Victoriei din Bucuresti am asistat la o dragniada. Toate institutiile statului s-au trezit concentrate dupa bunul plac al unui individ care stapaneste guvernarea pe persoana fizica.

Sa mai scriem ca vorbim de o persoana condamnata definitiv intr-un dosar si in prima instanta intr-un alt dosar? Sa mai intrebam de ce alege un partid sa naufragieze politic sub luminata conducere a unui asemenea personaj? Sa mai constatam ca opozitia e o trista alcatuire de figuri care fie nu mai au nimic de spus, fie n-au apucat inca sa spuna ceva?

Dragniada aceasta violenta este o granita. Dincolo de ea, meciul societatii cu partidul si statul se poate transa. Dar nu-i o certitudine – am mai avut noi si alte granite peste care am trecut ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Cum ar zice si marele nostru Gica Hagi, viata merge mai departe, vom vedea ce va urma.

Iata si recomandarile saptamanii.

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

 

Gaze, tunuri de apa, violente si decizii ale Jandarmeriei greu de inteles pentru care mai marii tarii au avut explicatii ce nu prea stau in picioare. Violentele Jandarmeriei nu au facut decat sa scoata lumea in strada si pe 11 august. De speriat s-au speriat doar agitatorii de pe 10 august care nu si-au mai facut simtita prezenta in a doua zi de protest.

Cupidon

Tara in care ordinul de un copil pe familie si preferinta pentru baieti produce rezultate nedorite – barbati fara pereche. Intr-o astfel de tara sa fii expert in a-i invata pe barbati sa cucereasca femei e ca si cum ai castiga la loterie. Intr-o astfel de tara sa fii barbat cu o conditie sociala nu foarte buna e o tragedie.

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

Un documentar

Cuba si cameramanul. O capodopera. De cautat urgent (e pe Netflix).

Un alt documentar

Fredoom. Despre viata domnului George Michael (lucra la el cu doua zile inainte sa moara). Emotionant, frumos.

Frumoasa poezie a lui Donald Trump

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Un rezumat dupa protest

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.