CUM S-A AJUNS AICI ⊗ În vara anului 2018 au fost promulgate mai multe completări la legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Una dintre aceste modificări viza intervenția de urgență, mai exact formarea unor echipe mobile alcătuite din reprezentanți ai serviciilor publice de asistență socială (SPAS) de la nivelul primăriilor de orașe și comune. Rolul acestor echipe ar fi să verifice apelurile de urgență care semnalează situații de violență domestică, să facă o evaluare inițială a cazurilor și să acționeze pentru depășirea riscului imediat. Timp de aproape șase luni Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) a lucrat la normele metodologice, adică la prevederile care asigură cadrul de implementare a legii. ⊗ În acest sens au existat mai multe întâlniri de lucru la care au participat experți ANES, reprezentanți ai Poliției Române, Ministerului Public, asistenți sociali, dar și organizații non-guvernamentale active în prevenirea și combaterea violenței domestice. În decembrie 2018, normele metodologice rezultate au fost publicate, prin ordin de ministru, de Marius Budăi. Deși, practic, consultările pentru realizarea normelor metodologice s-au derulat sub mandatul ministerial al Liei Olguța Vasilescu Manda, căreia Budăi i-a luat locul în noiembrie 2018. Cadrul de implementare fixat de ANES și asumat de Ministerul Muncii prevede, printre altele, că din echipele mobile de intervenție în cazurile de violență domestică pot face parte și reprezentanți ai cultelor religioase. Norma e interpretată de unele administrații locale în sensul includerii obligatorii a unor prezențe preoțești în aceste structuri de urgență. ⊗ Începând cu luna februarie 2019, prin hotărâri de consiliu local, autoritățile au început să formeze aceste echipe mobile de intervenție. Până la momentul publicării acestui articol, Să fie lumină a identificat 15 orașe și comune care au preoți sau pastori în componența echipei. Vorbim de clerici ai cultelor ortodox, penticostal, evanghelist sau catolic. Cazurile descoperite sunt în comunele Fălciu (jud. Vaslui), Acățari (Mureș), Band (Mureș), Poienarii Burchii (Prahova), Axente Sever (Sibiu), Godeni (Argeș), Dochia (Neamț), Păuliș (Arad), Vernești, Chiliile și Cătina (toate în județul Buzău); și în orașele Suceava, Turceni (județul Gorj), Gherla (Cluj) și Nehoiu (Buzău). În doar un singur caz dintre cele analizate de Să fie lumină prezența preotului într-o astfel de comisie e justificată, la Suceava (prin existența unui adăpost gestionat de biserică, în care eventualele victime sau agresori ar putea fi găzduite, dacă situația de urgență o impune). În toate celelalte cazuri e discutabilă, dacă nu cu totul contestabilă. Pe hârtie, preoții din echipele mobile sunt chemați să evalueze gradul de risc și să ia măsurile necesare depășirii situațiilor de agresiune domestică semnalate. În realitate, oamenii Bisericii pledează ca „fiecare să-și ducă până la capăt crucea” și acționează pentru tratarea „prin discuții prietenești” a cazurilor de abuz conjugal. Deși ar avea nevoie de intervenție specializată, victimele violenței conjugale primesc pilde de credință. Și cam atât. Un efort documentar realizat în cadrul proiectului jurnalistic Să fie lumină de reporterul Dela0.ro Diana Oncioiu surprinde faptele, oamenii, împrejurările și urmările lor. În comuna Chiliile din județul Buzău se ajunge greu din cauza drumului complet neasfaltat pe o porțiune de mai bine de zece kilometri. Comuna izolată mai numără astăzi puțin peste 600 de locuitori. E pierdută undeva între dealurile împădurite ale Munților Buzăului din Carpații de Curbură și, dacă plouă sau ninge, îți trebuie 4X4 ca să răzbați până aici. Din fericire, vremea e blândă în această dimineață de la începutul lunii mai. Poposim în Chiliile cu puține ore înainte ca o avertizare de furtună să paralizeze comuna buzoiană. La începutul anului, indiferente la timpul de afară, la Primăria Chiliile au ajuns prin poșta electronică două adrese, de la Prefectura și de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din Buzău. Mesajul era clar: trebuiau formate echipe mobile pentru intervenția de urgență în cazurile de violență domestică. Așa fusese transmis de la București, prin ordin de ministru. Din 20 februarie 2019, comuna buzoiană are echipă mobilă. Ea este formată din viceprimar, asistentul social, asistentul medical, un reprezentant al școlii și un preot. Secretara Primăriei Chiliile, Săndica Leu Dobre, l-a primit pe reporterul Să fie lumină în birou. Participarea preotului și a viceprimarului – spune ea – e justificată de faptul că o astfel de intervenție necesită și prezența unor bărbați. Iar acei bărbați ar fi potrivit să fie „vicele” și preotul, s-au gândit consilierii locali. Șefa comisiei este totuși o femeie. Liliana Claudia Zaman, asistent social. Noi aici avem un compartiment, nu servicii. Așa că nu avem specialiști. Am avea nevoie de un psiholog. Eu fac consiliere, dar în anumite limite. Aici ne ajutăm între noi, ne descurcăm chiar dacă nu avem atribuții. În lipsa specialiștilor, intră în scenă preotul. Chiliile nu este singura localitate din județul Buzău care are un cleric în componența echipei mobile de intervenție în cazurile de violență domestică. În aceeași situație sunt comunele Vernești și Catina, dar și orașul Nehoiu. În Vernești, unde se ajunge mai ușor pentru că așezarea e pe drumul național care leagă orașele Buzău și Brașov, echipa mobilă are în componență doi preoți. Unul dintre ei este Doru Lupu. Crede că e bună echipa pentru că poate oferi sprijin și ajutor. De ce a ajuns părintele Lupu din satul Mierea membru într-o astfel de structură de intervenție? Ce rol crede că are el în această echipă? Ce ar presupune intervenția sa într-o situație de urgență? Părintele Lupu nu crede totuși că va fi nevoie de astfel de intervenții în Vernești, pentru că „oamenii nu sunt atât de înapoiați“, au locuri de muncă și o relație cordială cu autoritățile. Cu alte cuvinte, situația e sub control, consideră preotul. Tot sub control e situația și la Nehoiu, un orășel de zece mii de locuitori situat la 70 de kilometri de municipiul Buzău, într-un cadru natural fantastic ce ar face din orice orășel semi-montan occidental o atracție turistică sigură. Nu și din Nehoiu, unde vremurile au ajuns până în punctul în care dintr-o echipă mobilă de intervenție fac parte și preoți. Doi la număr, pe lângă cele două asistente, un asistent medical comunitar, un cenzor, un inspector urbanism și un șofer. Asistentul social Marilena Brînzea ne explică, în Primăria Nehoiu, că orașul nu are poliție locală și de aceea lipsește un reprezentant al acestei structuri din componența echipei. Pe preoți i-au adăugat pentru că așa scrie în lege, iar primăria a respectat legea. De fapt, în lege nu e prevăzută nicăieri obligația de a include un slujitor al Domnului în echipa mobilă de intervenție în cazurile de violență domestică. În ordinul ministerial pe care se fondează toate hotărârile de constituire a unor astfel de echipe se notează doar că din astfel de structuri pot face parte și reprezentanți ai cultelor religioase, pe lângă reprezentanți ai unor ONG-uri active în combaterea agresiunii conjugale. L-am întrebat pe primarul Ionuț Milea din Nehoiu care este rolul preotului într-o astfel de echipă. Ne-a răspuns cu sinceritate, ba chiar cu nonșalanță: nu știe care e logica de a numi și un preot, dar a respectat legea. A convins doi preoți care-i sunt prieteni să accepte participarea. Edilul a improvizat și un adăpost pentru victimele violenței, adică a pus două paturi într-un fost centru de zi. Cu toate acestea speră să nu fie nevoie să-l utilizeze. Sper să ne ferească Dumnezeu. Până acum nu am avut cazuri de intervenție. Au mai fost așa cazuri, dar nu să ia amploare. S-au înțeles acolo până la urmă între ei. Preotul prieten cu primarul, Gabriel Furtună, nu știe exact care ar trebui să fie rolul său în această comisie. Întrebat de Să fie lumină în ce ar consta intervenția sa într-o echipa mobilă, părintele Furtună a răspuns încurcat, într-o păsărească perfectă, că ei, preoții, au o implicare limitată, întrucât sunt persoane publice. Atât. Cele mai multe dintre autoritățile locale cu care am discutat pentru documentarea acestui articol au invocat legea ca „izvor” pentru numirea preoților într-o echipă mobilă de intervenție în cazuri de violența domestică. Potrivit ordinului ministerial din decembrie 2018, intervenția de urgență în cazurile de violenţă domestică se realizează de către echipa mobilă alcătuită din reprezentanţi ai serviciului public de asistenţă socială (SPAS) sau, după caz, de către reprezentanţi ai direcției generale de asistenţă socială şi protecția copilului (DGASPC). Prin hotărâre de consiliu local, componența echipei mobile poate fi într-adevăr extinsă, inclusiv prin includerea unor reprezentanți ai cultelor religioase. Ce trebuie să facă membrii echipei de intervenție? Ne spune tot norma legală: Să verifice semnalările de violență domestică Să realizeze evaluarea inițială a gradului de risc și stabilirea măsurilor de siguranță necesare Să acorde informare și consiliere victimelor Să sprijine victimele prin orientarea acestora către serviciile sociale adecvate Să informeze, consilieze și orienteze victima în ceea ce privește măsurile de protecție Să asigure măsurile de protecție socială necesare pentru victime Să colaboreze cu serviciile de asistență medicală comunitară Să realizeze demersurile necesare pentru depășirea riscului imediat. De pe 28 februarie 2019, municipiul Gherla din județul Cluj are echipă mobilă pentru intervenția de urgență în cazurile de violență domestică. Din ea fac parte doi reprezentanți ai Direcției de Asistență Socială (DAS), un consilier local în calitate de psiholog, șeful poliției locale, un medic, protopopul Protopopiatului Ortodox Gherla și președintele Asociației Oastea Domnului. Într-o conversație telefonică purtată cu reporterul Să fie lumină, protopopul Paul Isip spune că în Gherla violența domestică e generată de alcool. Abordarea sa în astfel de cazuri e călăuzită de două principii: iertare și îndreptare a celui păcătos, adică a agresorului. De aceea, părintele Isip depune toate eforturile să împiedice separarea conjugală. În echipa mobilă, crede preotul din Gherla, rolul său ar fi să liniștească agresorul. Cum? Într-o comunitate mică astfel de probleme sunt puse pe tapet, și atunci ar exista o oarecare rușine. Protopopul Isip i-ar explica agresorului că trupul este precum Biserica și, cum în biserică nu te duci să dai cu barosul, nici de trup nu te atingi. Html code here! Replace this with any non empty text and that's it. Preotul Silvestru Gherman, președintele Asociației Oastea Domnului, care desfășoară proiecte în zona socială, spune la rândul său că iertarea e cea mai bună pentru că ea duce la vindecare. În plus, scriptura transmite clar că Dumnezeu a unit, iar omul nu trebuie să despartă. L-am întrebat pe părinte până unde poate ierta o victimă a violenței domestice. Fiecare trebuie să-și ducă crucea până la capăt. Fiecare își știe limita, dar e bine să poți ierta până la capăt. La Păuliș, comună din județul Arad, am stat de vorbă cu viceprimarul localității, membru și el în echipa mobilă. Viorel Petruța crede că rolul clericilor în structură (doi la număr – un preot ortodox și un pastor penticostal) este “să consilieze spiritual, să nu se ajungă la crimă, să le explice situația.” Pastorul Teofil Babuța, membru în echipa mobilă de la Păuliș, explică felul în care se acționează. Când sunt probleme de violență domestică în comunitate, el intervine cu aspecte bisericești: “Noi proclamăm adevărul scripturilor și îndemnăm la înțelegere”. Fără întoarcerea la scripturi, crede pastorul, problemele domestice nu vor putea fi rezolvate. În cazul unei intervenții a echipei mobile, el va merge la fața locului și îi va învăța pe oameni ce atitudine să aibă, îi va îndemna să se iubească și să se respecte. L-am întrebat pe pastor ce opțiuni ar avea o victimă a violenței domestice în contextul în care i se recomandă despărțirea doar în cazuri de infidelitate. Au fost femei pe care le-au călcat bărbații în picioare și au rămas în relație. Și au biruit. Babuța subliniază că acestea sunt condițiile în care el acceptă să facă parte dintr-o astfel de echipă mobilă. Sub nicio formă nu ar pleda pentru separare. În orașul Slatina, județul Olt, hotărârea de consiliu local care stabilește componența echipei mobile nu este foarte clară în ceea ce privește prezența preoților. Explicațiile suplimentare ne sunt furnizate chiar de directoarea Direcției de Asistență Socială din cadrul primăriei, Nora Popescu. Aflăm de la ea că reprezentanții cultelor nu fac parte din echipa mobilă, dar vor fi încheiate parteneriate cu ei, pentru acțiuni de consiliere ulterioare intervenției echipei mobile. Niciun cult prezent în Slatina nu are vreun adăpost pentru victimele violenței domestice sau pentru agresori și nu oferă servicii specializate în acest sens. ALTE ECHIPE MOBILE CU PREOȚI În comuna Fălciu, județul Vaslui, echipa mobilă are trei preoți – doi ortodocși și unul penticostal. Din structură nu face parte niciun reprezentant al poliției locale. La Acățari, județul Mureș, este un preot în echipa de intervenție. În comuna Band, județul Mureș, în componența echipei mobile (pe lângă cei doi asistenți sociali și un reprezentat al poliției rurale) se află trei reprezentanți ai cultelor. La Turceni, județul Gorj, cei care alcătuiesc echipa de intervenție sunt reprezentanți ai Direcției de Asistență Socială, ai poliției locale și ai cultelor religioase. În comuna Poienarii Burchii, județul Prahova, preotul intervine în situații de urgență alături de doi polițiști locali, un medic și un asistent social. În comuna Axente Sever, județul Sibiu, există un preot în echipa mobilă de intervenție. La Godeni, județul Argeș, echipa mobilă are în componență patru preoți ortodocși și unul evanghelist. În comuna Dochia, județul Neamț, în echipa mobilă se află un slujitor de cult. În municipiul Suceava din echipa mobilă face parte și un reprezentant al Asociației Lumină Lină, a preotului Minu Mititelu. Asociația are în oraș un adăpost de noapte pentru persoanele fără locuință. Despre afacerile preotului Minu Mititelu, Să fie lumină a scris în toamna lui 2017, în cadrul unui dosar de presă despre pelerinajele BOR și afacerile turistice ale Bisericii. Cele mai multe dintre autoritățile locale nu au înțeles rolul echipei mobile de intervenție în cazuri de violență domestică. O relevă zecile de conversații telefonice purtate de Să fie lumină cu aleși sau angajați din structurile edilitare cercetate. Unele consideră că trebuie să intervină doar după ce îi anunță poliția, deși metodologia spune clar că echipa poate interveni imediat după ce un membru al ei e contactat direct de către victimă. Ordinul de ministru nu spune nicăieri că e obligatoriu ca din echipă să facă parte preotul din localitate. Obligația îi vizează strict pe specialiștii din sfera violenței domestice. Prima recomandare când vine vorba de alți membri ai echipei este poliția locală, urmată de reprezentanți ai serviciului public de asistenţă medicală comunitară și/sau furnizori privați de servicii. Abia apoi precizează textul de lege posibilitatea includerii unor reprezentanți ai cultelor sau din sfera ONG. Autoritățile care au antamat preoți în echipele mobile par să nu sesizeze faptul că un absolvent de teologie nu are cunoștințele necesare pentru a interveni în situații de risc dacă nu s-a specializat în această direcție. Intervenția într-o situație de urgență din sfera violenței domestice nu presupune pledoarii pentru împăcare sau discuții despre scriptură și femeia care trebuie să îndure. Nicio discuție pe violență domestică nu ar trebui să pornească de la astfel de premize. O situație de urgență – așa cum reglementează de altfel și ordinul ministerial – înseamnă înainte de toate evaluarea gradului de risc. Într-un sens practic, asta presupune ca un membru al echipei mobile de intervenție să fie capabil să îi explice victimei despre asistența pe care o poate primi: socială, medicală, inclusiv despre cea legală (ordinul de protecție sau plângerea penală). Pentru a înțelege cum au ajuns reprezentanții cultelor să trateze cu duh și cu voie de la stat cazuri de violență domestică, mergem la ANES. E structura centrală care a lucrat la normele metodologice invocate cu sfințenie de autoritățile locale spre a justifica includerea slujitorilor Domnului în echipele mobile. În acest sens, Să fie lumină a discutat cu Grațiela Drăghici, secretar de stat al ANES. Șefa ANES precizează din start că ordinul ministerial vorbește despre reprezentanți ai cultelor, nu despre preoți. Când a trecut în ordin formula reprezentanți ai cultelor, Agenția s-a gândit la asociații și fundații care activează în jurul parohiilor și cunosc situațiile sociale. Dar de cele mai multe ori cei care conduc aceste asociații/fundații ale Bisericii sunt chiar preoții. Secretarul de stat admite că da, sunt situații în care lucrurile se suprapun. Cum poate fi explicată, totuși, prezența în unele echipe mobile a reprezentanților unor culte care nu oferă niciun fel de servicii locale pentru victimele violenței domestice? Îi prezentăm Grațielei Drăghici cele 15 cazuri documentate de Să fie lumină, în care preoții respectivi nu au adăpost și nicio pregătire în zona prevenirii și combaterii abuzului conjugal. Pentru ajutor primar ce pregătire ar trebui să aibă? Trebuie să fii specialist în violență domestică ca să găzduiești? , întreabă șefa ANES, neexplicând ce fel de ajutor primar de urgență ar putea oferi un preot într-o situație de abuz conjugal. Apoi, Grațiela Drăghici propune un exercițiu de imaginație: Dacă la dumneavoastră ar veni o prietenă fugită de acasă pentru că o bate soțul, nu ați găzdui-o? Așa și cu preoții. Dacă li s-ar cere în lipsă de orice altceva să găzduiască în biserică victime ale violenței domestice pentru o noapte, credeți că ar refuza? Întrebarea rămâne și fără obiect, și fără răspuns – pentru că în niciunul dintre cazurile documentate de Să fie lumină prezența preotului în echipele mobile de intervenție n-a fost justificată cu argumentul punerii parohiilor la dispoziția în cazul în care apar nevoi de cazare a victimelor. În toate cazurile documentate de Să fie lumină, oportunitatea includerii preoților sau pastorilor în echipele mobile de intervenție a fost explicată prin povața și dojana pe care le pot oferi aceștia în cazurile de violență domestică. Îi oferim Grațielei Drăghici mai multe detalii legate de situațiile descoperite în teritoriu. Este momentul în care secretarul de stat ține să sublinieze că, până la urmă, ANES nu este un organ de control. Agenția doar a elaborat metodologia, restul pică în sarcina și responsabilitatea autorităților locale. Cultele religioase au în activitatea lor o componentă importantă de asistență socială – cantine, centre de zi, centre rezidențiale pentru persoane cu dizabilități, case familiale. Cu precădere Biserica Ortodoxă Română este activă pe acest front, lăudându-se anual cu sumele investite în activitățile sale filantropice. Centrele sociale ale Bisericii sunt, în unele cazuri, coordonate de preoți, dar serviciile sunt oferite de personal specializat. În București, de exemplu, există un centru de primiri în regim de urgență pentru victimele violenței domestice coordonat de un preot, absolvent de asistență socială și specializat pe prevenirea și combaterea violenței domestice. Nu este cazul de așa ceva în niciuna din situațiile prezentate de Să fie lumină în acest articol. Violența domestică este una dintre cele mai mari probleme sociale din România, statisticile indicând nu doar multitudinea de cazuri înregistrate, ci și toleranța cetățenilor și a autorităților față de fenomen. Discursul public prevalent despre agresiunile conjugale este ei se ceartă, ei se împacă. Violența domestică ar trebui să preocupe comunitățile în care se manifestă. Ar trebui, mai mult, să beneficieze de un cadru legal adecvat. Ordinul de ministru de la care a plecat odiseea prezențelor preoțești în echipele mobile de intervenție în cazurile de violență domestică se dovedește suficient de neclar cât să rateze și servirea interesului public, și servirea interesului victimelor. Mai departe, pe lanțul cauzal, edilii și consiliile locale validează strict formal o literă de lege pe care nu o înțeleg și nici nu-și bat capul să o deslușească. În fine, puținii specialiști de la nivelul structurilor locale se trezesc parteneri de echipă întru evaluarea urgențelor din sfera violenței domestice cu preoți și pastori. Care au la ei cuvântul Domnului, pilde și sfaturi creștinești, dar nu înțeleg rostul unei evaluări de risc. Riscul cel mai mare e separarea cuplului, desfacerea contractului conjugal. Abia așa ceva e considerat inacceptabil.…
Din echipă fac parte oameni cunoscuți în comunitate, văzuți bine. Și asta-i rușinează pe localnici.
De a preveni, pentru că îi cunosc pe oameni.
Calmarea prin discuții prietenești.
„Așa scrie în lege”
Ce spune ordinul de ministru
Poziția preotului
Litera din lege, realitatea din teren
Dumnezeu cu mila
