Un fel de epilog la epoca Băsescu-Udrea

Traian Băsescu n-a avut prilejul să se eternizeze în funcție, dar impunitatea acoliților săi a continuat să se rostogolească în timp. Prea puțini dintre cei care au reformat, prin jaf, statul român în epoca Băsescu au și ajuns să sufere consecințe de ordin penal.

0

Pentru cei care n-au uitat jalnica epocă politică Traian Băsescu, zece ani în care s-a reformat statul român – îndeosebi în administrație și justiție – până a ajuns să fie compromisă din temelii chiar și ideea de reformă, vestea că interpusele prezidențiale Elena Udrea și Ioana Băsescu au fost condamnate la pușcărie înseamnă ceva.

Traian Băsescu n-a avut prilejul să se eternizeze în funcție (în ciuda dorințelor fierbinți ale celor care îi susțineau cu orbire metodele de reformă în administrație și justiție), dar impunitatea acoliților săi a continuat să se rostogolească în timp. Prea puțini dintre cei care au reformat, prin jaf, statul român în epoca Băsescu au și ajuns să sufere consecințe de ordin penal. Prea puțini dintre cei care au susținut, tolerat sau ignorat jaful deghizat în reformă au suferit consecințe de ordin public.

Regimul Băsescu nu a avut niciodată un alt ideal în afara aceluia de a se consolida și perpetua prin corupție. Acesta a fost, în esență, tot deceniul de reformă românească în epoca Băsescu.

Puțini au vrut să înțeleagă că un Dan Voiculescu intrat la pușcărie nu răscumpără o Elena Udrea rămasă în libertate. Jurnaliști de vază ai patriei și-au trădat meseria și publicul imaginându-și că menirea lor era să pună umărul la îndeplinirea Obiectivelor Mari.

Elena Udrea a primit acum opt ani de închisoare, în vreme ce fiica mai mare a fostului președinte s-a ales cu o sentință de cinci ani. E adevărat că verdictul nu e definitiv. Deocamdată, niciuna dintre interpusele lui Băsescu n-a luat calea Târgșorului. 

Cum s-ar traduce, în practică, această știre?

Unu: Traian Băsescu ar putea să-și facă și pușcăria prin interpuși, eventual în aplauzele celor din urmă, fericiți că pot avea o ultimă contribuție salvatoare la băsism.

Un maestru al măștilor, fostul turnător la Securitate sub numele de Petrov s-a deghizat pentru o vreme în Messia al românilor, de nu mai pridideau vorbele dulci ale apostolilor să-i consolideze statura istorică, viziunile de dreapta, reforma statului și alte gogomănii vânturate de Biserica lui Băsescu. Au suferit, sărmanii apostoli, de orbire în fața binelui mai mare. Care bine? Rămâne un mister la mai bine de 6 ani de la ieșirea lui Traian Băsescu din decorul prezidențial.

Doi: încrederea în capacitatea statului român de a-și încarcera penalii e atât de ridicată încât se pot face pariuri pe viitoarele destinații exotice ale condamnatelor de acum. Elena Udrea are deja experiența unui exil în Costa Rica. Unde nu i-a plăcut. Cum o fi prin Caraibe?

Trei: apărarea Elenei Udrea este atât de hilară încât cu asemenea argumente n-ar câștiga nici un proces judecat în crângul Buzăului. Fosta doamnă Cocoș blestemă judecătoarea care a condamnat-o, ca la mahala, și își scoate la înaintare copilul, ca păvază împotriva “abuzurilor”. Cum să facă o mamă pușcărie?, ne întreabă Elena Udrea.

Și de ce să mai fie săltată acum, la șapte ani după ce a început tărășenia juridică? Ce a făcut Elena Udrea (n.r. – fosta protejată prezidențială vorbește despre sine la persoana a treia), a fost ea cea mai rea din toată țara? De ce e justiția mârșavă și se răzbună pe Traian Băsescu prin ea?

Nimerit ar fi ca Elenei Udrea să-i răspundă chiar apostolii lui Băsescu de odinioară, cei care, făcându-se preș în raport cu Palatul Cotroceni, chiar acceptau regula numărul 1 a României de atunci: toți corupții să meargă la pușcărie (cu precădere mogulii!), mai puțin corupții din jurul președintelui! 

Într-un fel, Traian Băsescu (așa cum îl știm în cei zece ani de mandat) nici n-ar fi existat fără Elena Udrea. După cum, n-ar fi existat sutele, dacă nu miile, de lachei din epocă. O mai țineți minte pe Raluca Turcan – astăzi deghizată iar în om al reformei de stat – slăvind la curtea Elenei Udrea? Cum altfel ar fi supraviețuit doamna Turcan acelor vremuri? Cum ar fi ajuns ea la puterea politică de astăzi dacă nu ar fi făcut slujul de ieri, aducând tribut public luminatei corupte Udrea?

Într-un fel, favorita prezidențială de ieri chiar are dreptate astăzi: dacă ea a fost cea mai rea din țară, de ce i-au spus toți, vreme de 10 ani, că e cea mai bună?

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Un serial
The New Amsterdam. Pe Netflix.

Poveștile pe care ni le spunem
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Luni: teatru radiofonic
Conul Leonida față cu reacțiunea, I. L. Caragiale, regia Sica Alexandrescu, teatru radiofonic. Pe YouTube.

Marți: o carte
Descartes. Un filosof dincolo de orice îndoială, de Jaume Xiol, editura Litera. 

Miercuri: o carte
Socrate. Maestrul filosofiei și al vieții, de Beatrice Collina, editura Litera. 

Joi: o carte
Platon. Adevărul este în altă parte, de E.A. Dal Maschio, editura Litera.

Vineri: o carte
Aristotel. De la potență la act, de P. Ruiz Trujillo, editura Litera.

Sâmbătă: o excelentă biografie
Sunt dinamită! Viața lui Nietzsche, de Sue Prideaux, editura Polirom. 

Duminică: o revistă de poezie
Poesis internațional.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Anul 1921
Acum o sută de ani pe Pământ. Un colaj fotografic realizat de Alan Taylor / The Atlantic, AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.