DEZASTRUL REPETABIL. Un raport de 76 de pagini ilustrează falimentul sistemului de protecție a copilului

Daniela avea 13 ani când a intrat în sistemul de protecție a copilului, ca urmare a plasamentului în regim de urgență dispus de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu.

Anul era 2017, iar din acel moment Complexul de servicii Prichindel din Sibiu îi devenea casă Danielei. 

Potrivit documentelor de admitere în centrul rezidențial de stat, Daniela „își începuse viața sexuală la 10 ani”. La 12 ani locuia deja cu un bărbat de 34 de ani. În ciuda situației constatate (și consemnate scriptic) mama fetei nu era decăzută din drepturi (n.r. – situația paternă fiind consemnată ca “nerecunoscută”) . Mai mult, Protecția Copilului nu lua niciun fel de măsuri pentru a-i proteja pe ceilalți doi copii ai femeii care încuviințase ca fiica ei pre-adolescentă să trăiască în concubinaj cu un bărbat de aproape trei ori mai în vârstă. 

Intrată sub ocrotirea statului român, Daniela nu primea nici măcar serviciile specializate de asistență pe care o structură DGASPC ar trebui să le acorde unei minore abuzate. Deși din fișa de evaluare aflată la dosarul întocmit în 2017 reiese clar că Daniela suferise traume cu impact emoțional și prezenta caracteristicile psiho – comportamentale ale unei victime supuse în mod repetat abuzurilor sexuale. 

Cât timp a locuit în Centrul Prichindel din Sibiu, Daniela a fugit de mai multe ori la bărbatul adult cu care avea o relație. O relație acceptată și de Protecția Copilului care-i permitea bărbatului de 34-35 de ani să o viziteze pe „iubita” lui de 12-13 ani la centrul rezidențial public și să mențină astfel legătura cu minora.

În mod paradoxal – dar ilustrativ pentru capacitatea statului român de a mima proceduri birocratice, fără a se preocupa efectiv și de consecințele lor – pe numele bărbatului se deschisese în 2017 un dosar penal, chiar DGASPC Sibiu constituindu-se parte civilă. La începutul lui 2019, „iubitul” Danielei era condamnat pentru act sexual cu minor. Primea 1 an și 4 luni cu suspendare.

În aprilie 2019, după sentință, managerul de caz desemnat de DGASPC Sibiu pentru a gestiona recuperarea și reintegrarea Danielei propunea încetarea măsurii de plasament dispuse în 2017. Motivul consemnat într-un raport de reevaluare din primăvara anului 2019? „În vederea întemeierii unei familii” cu bărbatul de 36 de ani.

În mai 2019, după aproape doi ani de evaluări și reevaluări întocmite de DGASPC Sibiu, Daniela năștea. Abia împlinise 15 ani.

Odiseea Danielei în sistemul rezidențial de protecție nu se sfârșea, însă, pentru că plasamentul inițial (de protecție a copilului minor) se transforma în noile condiții în plasament maternal (de protecție a mamei minore). 

În octombrie 2020 Daniela era încă în grija statului român, pe numele ei fiind instituită măsura de protecție specială la centrul maternal din același Complex Prichindel de la Sibiu. Daniela avea încă episoade recurente de fugă din centru (cu tot cu copil), semn că nimic fundamental nu se schimbase în capacitatea și eficiența intervenției DGASPC.

Aceasta este povestea Danielei și a traseului parcurs de ea în măruntaiele sistemului de protecție a copilului din România. Reconstituirea are la bază fapte și măsuri inventariate într-un raport de control realizat de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA) în urma unei acțiuni de monitorizare la DGASPC Sibiu. Controlul a avut loc în octombrie 2020. 

Pe site-ul ANDPDCA a fost publicat un sumar de 24 de pagini al neregulilor descoperite în centrele administrate de DGASPC Sibiu. Dela0.ro se află în posesia raportului integral, care are 76 de pagini și conține descrieri extinse ale unor cazuri de intervenție socială.

Tiparul birocratic aplicat în cazul Danielei nu este singular. Cele aproape 80 de pagini ale raportului arată, caz cu caz, problemele, lipsurile și gestiunea defectuoasă dintr-o instituție al cărei rol principal este protecția persoanelor vulnerabile – și oferirea de suport și servicii integrate atunci când este nevoie.

De ce am vrut să mergem dincolo de concluziile generale prezentate public de ANDPDCA în raportul rezumat? De ce ne-a interesat să obținem detaliile punctuale ale monitorizării efectuate la DGASPC Sibiu?

Pentru că ele descriu un tipar de intervenție pe care statul român ajunge să-l aplice, în practică, în majoritatea dosarelor de protecție în care fete minore intră sub ocrotirea autorității publice fără a beneficia efectiv de recuperare și reintegrare. Cazul Danielei de la Sibiu este o tragedie personală – dar decorul acestei tragedii este înțesat de factori instituționali, de ștampile, de rapoarte și de un management de caz care face mai mult balet administrativ, și mai puțin intervenție propriu-zisă.

Despre problemele structurale din centrele coordonate de DGASPC Sibiu am scris recent în cadrul unui dosar de presă pe tema traficului de persoane realizat tot în cadrul proiectului jurnalistic Media X Files. În toamna anului trecut relatam despre felul în care un traficant a reușit să scoată trei fete din centre ale statului, exploatându-le sexual.

Explicația primită la momentul respectiv de la DGASPC Sibiu a fost că tinerele fuseseră traficate după ieșirea din centrele publice, instituțiile fiind astfel absolvite de orice responsabilitate. DGASPC nu a mai luat în calcul că, în acel caz de trafic documentat de Dela0.ro, bărbatul le cunoscuse și ademenise pe fete cât erau în grija statului român, în ale cărui clădiri rezidențiale le vizita periodic.

Activitățile jurnalistice prestate în cadrul proiectului Media X Files ne-au permis să monitorizăm vreme de mai multe luni intervenția autorităților publice în protecția și recuperarea fetelor din medii defavorizate, unde nici familia, nici comunitatea nu funcționează ca medii de ocrotire.

De-a lungul anului trecut, în Parlamentul României a funcționat o comisie specială de anchetă care a investigat, printre altele, și cazuri de trafic de persoane petrecute sub cupola sistemului de protecție și asistență socială. Nici măcar legislativul național, însă, nu a putut furniza o imagine exactă a fenomenului – în condițiile în care felul în care funcționează cele mai multe DGASPC-uri din țară e cunoscut superficial. Castele de hârtii și de proceduri, aceste structuri mimează de multe ori intervenții sociale care, la capătul măsurilor instituționale luate, sfârșesc cu foarte puține urmări practice.

DGASPC Sibiu este o oglindă pe care o putem pune înaintea societății. În ea putem privi chipul hâd al intervenției sociale pe care o reușește statul român în cazuri precum cel al Danielei, fetița fără buletin care avea „iubit” de trei ori mai în vârstă decât ea, chiar sub ochii Protecției Copilului.

Problemele sesizate la Sibiu în raportul ANDPDCA sunt probleme sistemice, pe care le-am remarcat – în cursul investigațiilor noastre – în mai multe structuri DGASPC.

În general, pentru statul român ultima grijă în intervenția socială a fost beneficiarul. Prima grijă a fost păstrarea aparențelor, prin întocmirea hârtiilor.

Monitorizarea ANDPDCA – finalizată cu raportul de aproape 80 de pagini intrat în posesia Dela0.ro – a vizat trei direcții. Una dintre ele se referă la modalitatea în care sunt implementate dispoziţiile legale privind managementul de caz și protecţia copiilor împotriva traficului în cadrul serviciilor de tip rezidenţial pentru copii. 

În  cadrul controlului au fost vizitate Centrul de Primire în Regim de Urgență și Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități, ambele din cadrul Complexului de Servicii Prichindel, precum și Centrul de Plasament Orlat și Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități Turnu Roșu.

Corpul de control al ANDPDCA a găsit nereguli în 20 de cazuri (15 fete, 5 băieți). Cazul Danielei, prezentat la începutul acestui articol, este doar unul dintre ele. Numele adolescentei nu este cel real, pentru a-i proteja identitatea. La fel procedăm și în celelalte cazuri pe care le descriem mai jos. 

Daniela nu este singura beneficiară din centrele DGASPC Sibiu în cazul căreia corpul de control al ANDPDCA a observat (și consemnat) lipsa serviciilor de specialitate. 

Valentina, în vârstă de 11 ani, a ajuns  la Centrul Prichindel în vara lui 2020, în plină pandemie de coronavirus. Fusese vândută de familie în vederea căsătoriei cu un văr de 19 ani la care locuia deja. De la dosarul Valentinei lipseau evaluarea detaliată și planul individualizat de protecție, care ar fi trebuit întocmite după admiterea în centru. Deși un certificat medico-legal confirma că fusese supusă abuzului sexual, Valentina nu a primit servicii de reabilitare, în cadrul consilierii psihologice nefiind abordat subiectul abuzului. 

Tot în vara lui 2020 a intrat în centrul Prichindel și Laura. Avea 14 ani și era molestată fizic și verbal de tată. Deși prima consiliere în cazul ei ar fi trebuit să aibă loc la 72 de ore de la luarea cazului în evidență, Laura a primit-o abia nouă zile mai târziu. La dosarul ei corpul de control al ANDPDCA nu a găsit un plan personalizat de consiliere. În vederea reintegrării adolescentei în familie erau prevăzute și sesiuni de consiliere cu mama. Din documente nu rezultă că ele au avut loc vreodată.

Ce arată aceste câteva exemple din raportul ANDPDCA? În primul rând, un management de caz defectuos la nivelul sistemului de protecție. Managementul de caz este un proces care presupune mai multe etape foarte bine definite pe hârtie. 

Fiecare copil în cazul căruia se instituie o măsură de protecție primește un manager de caz. Acesta este numit de către directorul structurii DGASPC din județ.

Primele etape în gestionarea unui beneficiar minor sunt evaluările inițiale și detaliate. În funcție de ele managerul de caz pune pe hârtie un plan individualizat de protecție (PIP). Acest document de intervenție este realizat împreună cu o echipă multidisciplinară. Managerul de caz trebuie să faciliteze apoi accesul la serviciile incluse în planul individualizat. Și tot managerul este cel care va monitoriza evoluția cazului. 

Pe hârtie lucrurile par așezate și funcționale. Cei intrați în sistemul de protecție au o șansă să primească suportul și serviciile necesare pentru a depăși trauma suferită.

În realitate, însă, sistemul este o butaforie. Beneficiarii pot ajunge inclusiv într-un centru care nu mai oferă consiliere psihologică de luni de zile, din lipsă de personal. Este cazul Centrului de Primire în Regim de Urgență Prichindel din Sibiu, unde au fost luate în evidență toate cazurile prezentate anterior în articol. În februarie 2020 șeful acestui centru rezidențial anunța DGASPC Sibiu că, de aproape o jumătate de an, la Prichindel nu mai erau acordate serviciile de consiliere psihologică pentru că psihologul fusese în concediu medical, iar la întoarcere își dăduse demisia. 

În hârtiile statului român, toate etapele, serviciile și personalul necesare pentru depășirea traumei sunt prezente și active. În realitate, o victimă poate intra într-un astfel de centru cu suspiciune de abuz sexual și poate ieși de acolo fără ca măcar managementul cazului să presupună verificarea contextului de abuz sexual. 

Este cazul Biancăi de 11 ani, o altă beneficiară al cărei contact cu sistemul de protecție este descris în raportul extins obținut de Dela0.ro. Bianca l-a acuzat pe soțul asistentei maternale (care o avea în plasament) că o bătea și înjura atunci când consuma alcool. A existat inclusiv suspiciunea că bărbatul ar fi abuzat-o sexual pe fată.

Dar raportul ANDPDCA consemnează: 

Din informațiile descrise la rubrica de evaluare psihologică nu reiese că s-au urmărit în principal indicii de abuz, ci se prezintă nivelul de dezvoltare al copilului pe arii de dezvoltare. Nu sunt menționate, în afară de interviu și observație, folosirea altor metode și tehnici indicate în vederea evaluării posibilelor abuzuri.

Deși soțul asistentei maternale care o îngrijea pe Bianca a recunoscut problemele cu alcoolul, managerul de caz de la DGASPC Sibiu a propus înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu plasamentul la același asistent maternal. 

În cazul centrului din comuna sibiană Orlat varianta extinsă a raportului ANDPDCA listează mai multe cazuri de abuzuri sexuale și exploatare prin muncă petrecute la nivelul instituției, dar neinvestigate temeinic de DGASPC Sibiu.

În noiembrie 2018, notează raportul, au fost semnalate la centrul din Orlat agresiuni ale educatorilor asupra copiilor, dar și situații în care educatorii le cereau beneficiarilor să muncească în gospodăriile lor. Tot atunci s-a raportat existența unor relații sexuale între fete din centrul de plasament și angajații unei firme din Orlat. 

Raportul ANDPDCA mai descrie o situație. În contextul unor furturi petrecute în comună, copiii din centrul de la Orlat au fost audiați de poliție – însă fără a fi însoțiți de un reprezentant DGASPC Sibiu. În cadrul acestor audieri, unii copii au susținut că au fost bătuți, inclusiv cu bastonul la tălpi. Minorii au semnalat conducerii centrului că fuseseră molestați, dar unitatea subordonată DGASPC Sibiu nu a luat nicio măsură.

În cazul centrului din comuna sibiană Turnu Roșu, raportul ANDPDCA consemnează că la finalul anului 2019 au fost semnalate două cazuri de abuz care ar fi trebuit să determine verificări ample din partea DGASPC Sibiu. 

Primul caz o implică pe minora Cristina, în vârstă de 15 ani, care a întreținut relații sexuale cu „prietenul” ei de 25 de ani, cu care avea o relație de cinci luni. Raportul notează că – cel puțin într-o situație – momentele intime s-au petrecut pe o bancă dintr-un parc. Un parc în care minora se afla împreună cu educatorii și alți copii de la centrul de plasament. ANDPDCA precizează că acest caz a fost totuși semnalat organelor de cercetare penală. 

Al doilea caz de la Turnu Roșu vizează un angajat al centrului acuzat că a abuzat fizic un copil. 

Cei de la centrul de plasament din comună au subliniat, în timpul controlului ANDPDCA, problemele de comunicare pe care le au cu managerii de caz de la Sibiu și faptul că documentele de la aceștia le parvin adesea cu întârziere. 

Centrul din Turnu Roșu este chiar locul din care un traficant de persoane a reușit să scoată fără probleme, în 2011, două fete. Pe care apoi le-a traficat. Înainte să părăsească formal centrul DGASPC, fetele obișnuiau să fugă regulat, aspect cunoscut de angajații instituției de plasament. Una dintre fete a fost chiar violată de traficant în perioada în care ar fi trebuit să fie în centru. Apelând la documente judiciare, am reconstituit întreaga întâmplare într-un articol publicat anterior în cadrul proiectului Media X Files. 

În ciuda tuturor acestor exemple, care fac demonstrația unor probleme sistemice evidente, directoarea DGASPC Sibiu Laura Vîlsan consideră că echipa sa și cei din centrele de plasament menționate s-au descurcat bine în 2020.

În august 2018, prin hotărâre a Consiliului Județean Sibiu, se înființează o Comisie specială de analiză și verificare a activității desfăşurate la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu. Comisia urma să funcționeze în perioada 3 – 28 septembrie 2018.

Motivul înființării acestei comisii? Fuseseră semnalate mai multe disfuncționalități în activitatea desfășurată în centrele DGASPC Sibiu, chestiuni constatate prin acte de control ale ANDPDCA, AJPIS Sibiu și un audit al Camerei de Conturi Sibiu. 

Notele de control ale ANDPDCA sesizau, la momentul respectiv, o serie de abuzuri asupra beneficiarilor din centrele DGASPC Sibiu. 

În ciuda avântului inițial, această comisie județeană nu s-a achitat în ultimul trimestru din 2018 de sarcina administrativă, funcționarea ei fiind prelungită succesiv până în primăvara anului 2019. CJ Sibiu nu a anunțat niciodată public rezultatele comisiei, nu le-a prezentat vreodată – și nu a mai luat vreo poziție pe această temă. Singurele documente publice sunt hotărârile de consiliu județean prin care a fost înființată comisia și prin care a fost extinsă perioada de control. 

Dela0.ro a contactat-o pe președinta Consiliului Județean Sibiu, liberala Daniela Cîmpean, pentru mai multe informații. Cîmpean susține că în urma constatărilor comisiei a avut loc o evaluare a directoarei DGASPC Sibiu care a fost nefavorabilă. Însă directoarea Vîlsan a atacat-o în istanță. 

De ce totuși nu a fost făcut public raportul? Daniela Cîmpean susține că „nu ne-am gândit să facem din asta spectacol sau circ”.

Nereguli repetate care țin de funcționarea unei instituții de atribuții de protecție a copilului nu pot fi însă subiect de spectacol sau circ pentru simplul motiv că sunt aduse la cunoștința publicului plătitor de taxe și impozite.

Noi vrem să rezolvăm o problemă care există acolo, pe care o cunoaștem și încercăm să o rezolvăm folosind pârghiile legale. În baza raportului s-a făcut evaluarea tocmai pentru a nu fi contestată. 

Cât privește actualul raport, cel al ANDPDCA, Cîmpean spune că a pornit deja o cercetare disciplinară și așteaptă rezultatul comisiei. 

Eu nu mă pot pronunța fiind această comisie, dar în ceea ce privește raportul ANDPDCA din punctul meu de vedere lucrurile sunt foarte clare.

Dela0.ro a reușit să obțină o parte din concluziile raportului pe care CJ Sibiu l-a comandat în 2018 (și nu l-a făcut public vreodată).

Ce a remarcat în 2018-2019 unul dintre membrii comisiei care a analizat serviciile de plasament, recuperare și reintegrare ale DGASPC Sibiu:  

• Disfuncții importante în identificarea eficace și cercetarea responsabilă a situațiilor grave de abuz, vătămări, violențe în centrele rezidențiale. 

• Disfuncții importante în continuarea apărării demnității și drepturilor persoanelor afectate și în declanșarea de acțiuni reparatorii.

• Indiferență sau incapacitate în a înțelege abuzul și încălcarea de drepturi ale persoanelor la care este tergiversată/amânată (indiferent de motive) instituirea măsurii de protecție a interdicției judecătorești și a tutelei. 

• Instituționalizarea/internarea rezidenților fără a dispune de capacitatea de a furniza servicii adecvate și necesare nevoilor specifice ale acestora. 

Partea de raport pe care am obținut-o este semnată de psihologul Mugur Frățilă, unul dintre membrii comisiei înființate de CJ Sibiu. Această comisie a avut în componență și doi experți independenți. Frățilă a fost unul dintre ei.

Dela0.ro l-a căutat pentru a afla mai multe detalii despre activitatea sa în comisia al cărei raport nu a fost făcut niciodată public. 

Mugur Frățilă susține că a fost invitat în comisie chiar de președinta CJ Sibiu Daniela Cîmpean. Invitația a venit la scurt timp după un incident grav petrecut în cadrul unui centru coordonat de DGASPC Sibiu, despre care Mugur Frățilă își exprimase părerea pe rețelele de socializare. 

Ce s-a întâmplat cu raportul comisiei? 

Deși inițial era vorba să fie elaborat un raport comun, al tuturor membrilor comisiei, fiecare inserând în raport secțiuni aferente propriului rol/specialitate, în cele din urmă nu s-a mai dorit asumarea „în comun”, posibil din cauza raportului redactat de mine

, susține Frățilă.

Mugur Frățilă a predat partea lui de raport pe 18 aprilie 2019. 

Ulterior predării nu am mai aflat nimic despre soarta raportului, despre reacția instituțională a CJ sau DGASPC Sibiu, despre cum au fost analizate sau gestionate situațiile identificate și descrise. Nu a existat nici o poziție oficială a nimănui, nu a fost declanșată nicio investigație suplimentară, nu a existat nicio declarație publică, nu am fost contactat, abordat sau întrebat absolut nimic de nimeni din partea CJ Sibiu sau a DGASPC Sibiu până astăzi.

Raportul meu conținea o parte introductivă în care insistam asupra faptului că situațiile întâlnite și descrise de mine sunt de o gravitate excepțională și este necesară și urgentă investigarea suplimentară și detaliată a faptelor observate și descrise.

L-am întrebat pe expertul Mugur Frățilă dacă poate să facă o descriere a felului în care arătau serviciile oferite de DGASPC Sibiu în centrele sale în anul 2018. Psihologul a atras atenția că vorbim despre un dezastru instituțional. 

Incompetență profundă și multidimensională, lipsă aproape criminală de personal, absența desăvârșită a formelor de perfecționare profesională autentică, lipsa de viziune cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități, lipsa de vocație, lipsa de cultură organizațională, abrutizare, lipsă de umanitate. În ceea ce privește furnizarea efectivă de servicii profesioniste de asistență, consiliere, intervenție psihologică, socială sau juridică, situația este foarte degradată.

The big picture