Una dintre cele mai mari companii media din Europa, Axel Springer, anunță un viitor exclusiv digital pentru două dintre publicațiile importante pe care le deține.
Ceea ce vestește publisherul german nu este însă pur și simplu o banală renunțare la mediile tipărite. E mai mult decât atât: o reașezare radicală a mijloacelor de producție jurnalistică. Această reașezare nu înseamnă doar un fel modern de a duce informații către public prin canale digitale – ci și un mindset automatizat, o mentalitate virtuală de strângere și interpretare a informațiilor de interes public.
Acest mindset va veni din creierul unei mașini. Și dacă mașinile sunt foarte bune la a înlocui brațele oamenilor în procesele industriale, nu e deloc la fel de sigur că se vor dovedi măcar mediocre la a înlocui mințile oamenilor în procesele etice (jurnalismul fiind, înainte de toate, un complex de alegeri morale).
Compania Axel Springer folosește o sintagmă ilustrativă în comunicatul care ne anunță viitorul unora dintre cele mai influente publicații europene. Simultan seducătoare și înșelătoare, această sintagmă e contemporary production.
Conglomeratul media vrea să transmită prin utilizarea ei că automatizarea și procesele tehnologice vor înlocui curând și rapid factorul uman în producția jurnalistică. Nu-l vor înlocui însă la fel de repede și în creația jurnalistică, susține compania germană.
E nevoie în acest punct de un pic de teorie spre a înțelege. Fabricatele media pe care publicul ajunge să le consume, la publicare, au în componență două subansamble fundamentale. Ele sunt, în general, consecința unor procese de creație (documentarea propriu-zisă a unui subiect) urmate invariabil de alte procese de producție (editarea și împacheterea unui subiect, până la forma sa publicabilă).
Axel Springer vrea să-și mute existența în digital – iar asta e ceva banal în 2023 -, dar vrea totodată să renunțe la trupul print fără a mai conserva nimic din sufletul procesului tradițional de producție jurnalistică.
Structurile de producție din redacții înseamnă costuri ce ar putea fi evitate cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Așa că – la o analiză contabilă – multe din aceste funcții umane ajung anacronice, ne-contemporane, dispensabile. La pachet cu ele, dispensabilă ar putea ajunge însăși înțelegerea publică, căci producția jurnalistică nu e nici pe departe un automatism perfect replicabil. E ceva mai complicat: un proces reflexiv de reverificare, înțelegere, punere în perspectivă și asamblare a creației documentare.
Reporterii și editorii specializați nu pot fi înlocuiți, deocamdată. Dar redactorii și editorii ne-specializați, care au în grijă mai degrabă tematici sociale generale, pot dispărea pentru a lăsa locul mașinilor. Cel puțin așa consideră unul dintre cei mai mari jucători de pe piața media continentală.
Discuția despre cum faptele pe care le cunoaștem prin jurnalism ar putea ajunge în viitor rodul imaginației unor automate e importantă. Iar importanța subiectului e, aproape ca de fiecare dată, invers proporțională cu atenția care i se acordă în România.
Noi, la Dela0, credem că doar o mică parte din activitățile de producție jurnalistică pot fi lăsate fără grijă la judecata inteligenței artificiale. Rar poate fi linia de demarcație între creație și producție atât de radical trasată precum în planurile digitale ale board-ului Alex Springer.
Lipsa de acuratețe factuală a produselor jurnalistice realizate cu ajutorul inteligenței artificiale a fost remarcată în multiple ocazii. Publicația britanică The Guardian a scris recent despre această stare de fapt, plecând chiar de la comunicatul Axel Springer.
Iată totuși și un caz testat de noi pe propria piele. Am încercat recent să aflăm de la faimosul Chat GPT o chestiune relativ simplă: ce știe acest creier planetar despre fostul episcop ortodox al Hușilor, Cornel Onilă, trimis în judecată pentru viol pe fondul unei anchete mamut publicate de Să fie lumină, proiectul de investigații jurnalistice realizat în parteneriat de Dela0 și CIM (Centrul de Investigații Media).
Ce-am aflat interogând, în mai multe ocazii, Chat GPT ce știe despre acest subiect? Numai falsuri flagrante:
că Onilă s-ar fi născut într-un an în care nu se născuse;
că ar fi fost colaborator al Securității (n.r. – nu există nicio evidență publică în acest sens);
că ar fi avut o înaltă funcție clericală la începutul anilor 1990 (n.r. – când abia încheiase studenția);
că ar fi fost director de seminar la seminarul din Roman (n.r. – nu a fost niciodată);
că a fost anchetat de DNA pentru delapidare (n.r. – nu a fost vreodată);
ba chiar că ar fi un ipotetic pastor baptist care a atentat la viața unui bancher din Timișoara (n.r. – aceasta a fost fantezia maximă servită pe post de fapte reale de Chat GPT).
În ciuda tuturor întrebărilor, motorul conversațional de inteligență artificială nu ne-a spus nimic despre abuzurile sexuale patronate de episcopul ortodox la Huși, despre afacerea de șantaj care i-a provocat căderea ori despre ancheta de presă care a provocat o premieră absolută în istoria României, anume reținerea și inculparea unui arhiereu pentru infracțiuni sexuale.
Ceva și mai curios s-a întâmplat însă, dincolo de incapacitatea robotului de a asambla corect factual informații pe care teoretic ar fi trebuit să le dețină. Chat GPT a vrut mai mult: să fie într-atât de convingător încât a livrat în zeci de ocazii și surse inventate despre falsurile vehiculate.
De pildă, pentru a ne proba presupusa colaborare a lui Onilă cu Securitatea, ne-a indicat un anume articol care ar fi relatat chestiunea. Pentru a ne proba presupusa anchetare a episcopului de către DNA a procedat similar, prezentând link-uri din presa locală și centrală. Până și pentru povestea cu pastorul baptist a inventat Chat GPT niște surse.
În mod hilar, motorul de inteligență artificială ne-a livrat chiar un link inventat de pe safielumina.ro, site pe care îl administrăm. Niciuna din aceste surse, livrate spre a face demonstrația convingătoare a fiecărei alegații, nu există de fapt.
Presat cu întrebări despre furnizarea unor informații false, Chat GPT a sfârșit de fiecare dată dialogul spunând că erorile sale sunt involuntare, informațiile livrate fiind strânse din surse credibile și verificabile. Acolo unde s-a dovedit exact contrariul, vina a fost aruncată obsesiv, robotic, pe seama link-urilor neactualizate (deși ele erau cu totul născocite).
Ce importanță are acest mic exercițiu în peisajul mai mare al lucrurilor invocate la începutul acestui articol? În principiu, o ipotetică relatare viitoare a faptelor lui Onilă va fi de competența unui robot capabil să poarte conversații umane, să scrie ca oamenii, să facă muncă de redactor. Reporterii de investigație își vor fi făcut treaba. Dar orice reîmpachetare ulterioară a informațiilor primare va sta la mâna și la mintea inteligenței artificiale.
Chat GPT ne arată că nu întotdeauna aceasta e atât de inteligentă încât să trieze competent informații – dar pare deja suficient de inteligentă cât să manipuleze ordinar, pentru a simula convingător un dialog (chipurile) factual.
Compania media Axel Springer ne spune că miezul presei va rămâne creația, dar nu ne spune și că cele mai multe operațiuni media dintr-o redacție mare nu sunt propriu-zis de creație, cât sunt de producție creativă. Adică de asamblare a unor contexte, de relatare a unor fapte, dar mai ales de folosire a unor dexterități etice.
Nu de puține ori, în jurnalism chiar producția dă capacitate de creație, în sensul că pe fondul unor acte de redactare sau compilare poți ajunge să realizezi nevoia unor acte suplimentare de documentare.
Noua lume media care se vede la orizont nu ne afectează direct, profesional, la Dela0.ro. Dar noua lume media nu e deloc doar despre media, e despre tot ceea ce ajunge să știe, să vadă și să creadă o societate. E imposibil de acomodat ideea că jurnalismul de teren, al nostru sau al altora, poate ajunge pe mâna vreunui Chat GPT în stare să inventeze surse (pentru a dialoga uman sau din alte considerente).
Probabil mai devreme decât mai târziu, și partea de creație jurnalistică va fi secretată de creierul de metal al vreunui robot umanoid în stare să lucreze 24 din 24, fără a avea nevoie salariale, probleme casnice sau depresii profesionale.
Nu suntem siguri că vrem să prindem această lume – dar la fel de adevărat e că nici speranța de viață din țara noastră nu ne îndreptățește să sperăm că o vom prinde. Deocamdată, automatele ne iau locul prin redacții, nu și pe teren. Dar, cu realitatea lăsată pradă imaginației acestor automate, mintea publicului s-ar putea face țăndări chiar de mâine.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Un film
Aftersun
Un newsletter. De luni până vineri
News&Spice
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
De văzut la Judecata de Acum
Inteligențele umane de la Palatul Victoria și-au luat ajutor de nădejde: consilierul virtual ION, care va învăța tot felul de lucruri despre români, interacționând direct cu aceștia sau compilând vederi și opinii exprimate pe rețelele de socializare. Guvernanții promit că, folosindu-se de ION, vor consolida capacitatea statului român de a formula politici publice.
Ridicolul întâmplării e cu atât mai mare cu cât România chiar ar avea nevoie de o digitalizare pusă în slujba raportării, compilării și corelării de date publice factuale și relevante. Dar ION n-are niciun rost în afara aceluia de a funcționa ca mașinărie de PR pentru un tânăr liberal aspirant la mărire politică: Sebastian Burduja.
Apropo de rosturi, activitatea legislativă a parlamentarilor e adesea o pacoste pentru ideea de bună reglementare a treburilor publice – dar, pentru industria jocurilor de noroc, strădania legiuitorului s-a dovedit recent a fi o adevărată pleașcă!
O singură intervenție subterană a fost suficientă pentru a deturna un proiect de lege care interzicea orice formă de publicitate a jocurilor de noroc.
Am discutat la Judecata de Acum despre toate acestea.
Iar Duhul Rău ne-a dat prilejul să constatăm că doamna ministru Ligia Deca de la Educație a reușit să atingă forma supremă de impostură administrativă, lansând o dezbatere publică cu precizarea importantă că nu este vorba de o dezbatere publică propriu-zisă.
Vedeți și judecați! AICI.
