Δ Foto: Dela0.ro

Rubrica voastră preferată – O lună în timp – se întoarce astăzi cu o privire atentă către februarie românesc. Ce s-a întâmplat pe la noi în ultima lună de iarnă, în trecerea ultimilor o sută de ani?

Multe: de la politicieni și cetățeni alergați (din pricini electorale) în sunete de revolvere până la primele mineriade, și de la producțiile agricole record ale creatorului de epocă Nicolae Ceaușescu la suferințele sentimentale ale creatorului de modă Cătălin Botezatu.

Toate aceste mici și mari întâmplări vorbesc despre traseul (adesea încâlcit) al societății românești – și toate dau măsura exactă a prezentului nostru (greu de descâlcit).

O incursiune în trecut

Începând din toamna lui 2019, Dela0.ro publică o secțiune nouă în cadrul rubricii săptămânale Pixul cu mină. Îi spunem noii secțiuni publicistice O lună în timp. Patru episoade au fost publicate deja în cadrul ei. O lună în timp va apărea, desigur, lunar.

De ce ne propunem să readucem în prezent întâmplări de tot felul petrecute pe la noi în secolele XXI, XX și XIX?

Pentru că e un exercițiu de relativizare a importanței galactice, cosmice, pe care o dăm fiecărei întâmplări mărunte a zilei de astăzi și, totodată, o timidă încercare de recuperare a faptului divers de altădată.

Credem că faptul divers este cel pe care se construiește, în mod fundamental, realitatea românească din toate timpurile.

Pentru a avea o imagine de ansamblu a sfârșiturilor noastre de iarnă ne-am întors în februarie 1930, 1960, 1968, 1990, 1996, 2005 și 2007 (anul aderării la Uniunea Europeană). 

1930: pe vremea când adversarii politici erau împușcați, iar alegătorii bătuți cu pumnii, dar și cu picioarele

 

POLITICĂ.În februarie 1930 (acum 90 de ani!) au avut loc alegeri locale în România Mare. Alegerile le-au câștigat de o manieră extraordinară țărăniștii, care au obținut peste 80% din mandate.

Cum a fost la alegeri? Cum să fie? La Târgu Mureș, o ceată de voinici, sub comanda senatorului Vulcu, au bătut în comuna Raciu pe fostul primar și deputat Emil Dandea. În județul Gorj, ministrul justiției însuși – onorabilul Gr. Iunian – și deputatul Mischie (i-auzi!) au pus cete de agenți să împrăștie pe delegații partidelor de opoziție (liberalii!).

În județul Vâlcea, în comuna Muereasca de Sus, primarul și consilierii comunei i-au bătut pe sătenii adunați la o consfătuire politică în care se consfătuiau ei să voteze opoziția (ți-ai găsit!).

La Roman, profesorul Teofănescu, fost prefect, a fost crâncen bătut de agenții guvernului, iar la Chișinău, la secția Hăucești, a fost bătut fostul prefect liberal Voia, în timp ce la secția Bujor a fost bătut fostul prefect Castano.

La Craiova în toate secțiile de votare s-au înregistrat bătăi. La una dintre ele (Trișan) s-au tras focuri de arme și s-a lăsat cu vărsare de sânge. Bătaie mare și atunci pe putere!

Focuri de revolver s-au tras și în județul Buzău, mai exact fostul prefect, domnul Nestor, reclama că s-a tras după el chiar în Buzău, chiar în oraș, chiar în centru. De asemenea, tot la Buzău, agenții guvernului au bătut membrii partidelor de opoziție chiar în fața organelor de poliție. Unul dintre cei bătuți, sărmanul Marinescu, a intrat în agonie.

În Făgăraș a fost bătut cu biciul avocatul Vasu, fost prefect și el. Biciul i-a făcut o rană adâncă la gât.

SĂNĂTATE. Presa anului 1930, la fel ca aceea de mai târziu, punea mare preț pe sănătatea cititorilor, așa că organiza inclusiv conferințe în care să se dezbată probleme. În februarie 1930 s-a dezbătut chestiunea acidului uric, o discuție despre reumatism cu cititorii de la 28 de ani în sus.

ECONOMIE. În februarie 1930 bătea și la noi vântul crizei care lovise America în 1929. Ce făcea Ministerul Finanțelor? Cităm un titlu din epocă: Tirania fiscală se întărește. Se punea cu răul taxării și impozitării pe contribuabil și punea în gardă organele fiscale să colecteze mai mult și mai bine, căci nu mai erau bani la buget și bugetarii doreau să primească.

SOCIETATE. Ca să vedeți cum erau clanurile de altădată, aflați că în 1930 capitala era terorizată de banda unui anume Ițic Abramovici. Acesta își formase o nouă bandă și opera împreună cu soția. La începutul lunii spărsese o casă din Strada Pitagora.

Se remarcă multe tentative de suicid (am remarcat-o pe aceea a doamnei Ecaterina Dima care a băut acid sulfuric, de gelozie) și accidente (tăietorul de lemne Ion Nica, din fundătura Moș Ajun 12, a fost lovit de un tramvai de pe linia a 15-a).

În librării se vindea în continuare excelent Ducele. Viața și opera lui Mussolini, cu subtitlul Omul providențial al Italiei și creatorul ideologiei naționaliste moderne. Lucrarea era semnată de Marguerita Sarfatti.

1960: vedere din vremea recoltelor deosebite la porumb

 

În 1960 (acum 60 de ani!), comunismul românesc nu trecuse încă de la Dej la Ceaușescu. “Scînteia. Organ al Comitetului Central al P.M.R.” era mult mai discretă în cultul personalității. Se ocupa mai mult cu agricultura (aveam recoltă mare la porumb) și avântul fabricilor.

Un caz superb a fost Procesul milimetrilor – muncitorii erau îndemnați să trateze cu toată seriozitatea milimetrul, ceea ce a dat naștere unor articole antologice, ca de pildă “Și în uzina noastră milimetrul are multe de spus…”, publicat pe 14 februarie 1960.

Nu se sărbătoarea Sfântul Valentin, patronul îndrăgostiților. Dar se salutau fratern marile realizări socialiste ale fraților de peste mări și oceane.

Am reținut că Republica Populară Mongolia avusese un an 1959 de importanță istorică pentru poporul mongol – anul victoriei depline a relațiilor de producție socialiste în toate domeniile vieții. Planul de stat al producției industriale fusese îndeplinit pe anul 1959 cu nu mai puțin de 103.5%. 

O rubrică frumoasă, pe nedrept uitată astăzi, era: Secretari de curând aleși întreabă…/ Secretari mai vechi în muncă răspund. Se discutau aspecte, iar concluziile erau optimiste. Se constata că sarcinile concrete sunt principalul mijloc de educare a membrilor și a candidaților de partid. 

Altă frumoasă rubrică dispărută (ar fi nevoie și azi de ea) era: Să gospodărim cu chibzuială lemnul! Și încă una (tot așa): Tinerețea Șantierului. Din aceasta din urmă, spicuim un îndemn către proletarii de odinioară: învățați a mânui mistria, dar și cartea și concertul!

1968: amplu răsunet internațional al gândirii tovarășului Nicolae Ceaușescu

 

În februarie 1968, presa românească era deja supusă cu totul tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român. Cuvântările sale de la plenare țineau integral prima pagină din Scînteia.

În februarie 1968, tovarășul scotea și un nou volum: Rolul hotărâtor al popoarelor în determinarea unui curs nou în viața internațională, la Editura Politică (condusă, peste ani, de Ion Iliescu).

Cititorii români mai erau răsfățați cu aceste informații din Uniunea Sovietică: realizări ale construcțiilor de mașini; din Republica Democrată Germană: amplu program pentru construcția de locuințe; din Republica Socialistă Cehoslovacă: măsuri pentru protecția mediului ambiant; din Republica Democrată Populară Laos: se extinde rețeaua de învățământ; și din Albania: comuniștii albanezi fixaseră noi obiective economice.

O atenție deosebită se acorda tinerilor generații, care erau nemurite în articole precum: Studentul de azi. Specialistul de mâine – larg orizont profesional, spirit comunist de răspundere. Toate bilanțurile erau bogate în realizări, pentru progresul necontenit al patriei noastre socialiste.

De asemenea, gândirea tovarășului Nicolae Ceaușescu obținea amplu răsunet internațional, îndeosebi concepția comunistului român privind corelația dintre problemele dezarmării și dezvoltării. 

1990: timpul primelor mineriade

 

La sfârșitul lui ianuarie 1990 au avut loc primele răfuieli publice între Frontul Salvării Naționale (care se constituise în partid politic și anunțase participarea în alegeri, deși susținuse în zilele Revoluției că nu o va face) și simpatizanții partidelor istorice, care cereau o democrație reală.

Δ Ediția tipărită a ziarului România Liberă din 20 februarie 1990.

Acesta este contextul primelor mineriade. Toată luna februarie a anului 1990 a fost marcată de acest gen de conflict între neocomuniști (de fapt vechi comuniști și securiști travestiți în reformatori și arhangheli ai capitalismului). 

Alte motive de îngrijorare pentru români la început de drum în tranziție: vor deveni casele de vânătoare din nou apanajul unei elite? De asemenea, se publicau zilnic bancuri cu comuniști la rubrica de mare succes Bancul zilei. 

Patetismul firesc al Revoluției se prelungise, iar în ziua de 17 februarie (două luni de la 17 decembrie 1989) se serba la Timișoara Sfânta zi a demnității. Se evocau privirile din Occident către țară, din care am reținut acest superb: Din Belgia, România avea formă de lacrimă. 

Cea mai frecvent ridicată întrebare era aceasta: Ce se întâmplă cu noi? Era o sarabandă de idei contradictorii, dintre care unele s-au păstrat, precum aceasta: destalinizarea economiei nu înseamnă vânzarea țării.

1996: “după ce și-a falimentat amantul, Cătălin Botezatu a fugit din țară”

 

Iată-ne și în tranziție! Ce preocupări aveau românii? Spicuim: “După ce și-a falimentat amantul, Cătălin Botezatu a fugit din țară. El era combinat cu patronul restaurantelor Odobești și Transilvania, Alexandru Răducanu”.

Δ Ediția tipărită a ziarului Evenimentul Zilei din februarie 1996.

Regretatul interlop Gigi Kent asculta și înregistra convorbirile telefonice și discuțiile din camerele hotelului Alpin. Mai avem: primarul de Galați, Eugen Durbacă, tocmai trecea la al cincilea partid în patru ani, iar un țăran din Ilva Mică bătea cu furca un polițist și un executor judecătoresc.

Și o veste proastă: bursele studenților de la facultatea de comerț din București fuseseră prădate. De pe plan internațional, ne-a atras atenția știrea conform căreia, după o rețetă străveche, chinezii fabricau vin de furnici care vindeca reumatismul.

FOTBAL. Fotbaliștii de la Politehnica Iași primeau frumoasa promisiune că vor primi câte un cauciuc de autoturism pentru fiecare gol marcat în retur.

SĂNĂTATE. La Bacău, o operație de mărire a penisului costa 1.5 milioane de lei vechi.

SOCIETATE. Sărutându-se prea înfocat în balcon, doi studenți clujeni se prăbușiseră îmbrățișați de la etajul 4. Căzut deasupra, băiatul a scăpat cu viață. În fine, acest superb epilog: maestrul Gică Petrescu era somat să-și plătească taxa TV prin cablu, deși nu era abonat. 

2005: în jurul șuviței lui Băsescu

 

În februarie 2005, românii erau dați peste cap de faptul că toate prețurile trebuiau afișate și în leii noi (care intrau în circulație din vara lui 2005). Au trecut 15 ani și tot nu s-au învățat să socotească în lei noi, ca să vedeți.

Revoluția Portocalie anunțată de Băsescu era în plină desfășurare. La externe, presa prietenoasă regimului anunța că se spune adio dinozaurilor în diplomație, 22 de ambasadori și patru consuli fiind retrași. Ei aveau să fie înlocuiți cu oameni de casă ai regimului Băsescu.

Echipa de fotbal Steaua București nu numai că exista (și se știa care e), dar obținea și o victorie istorică eliminând Valencia din Europa. S-a strâns lumea la Universitate atunci, să chiuie de bucurie.

Încă avea ecouri scandalul Cocaină pentru VIP-uri, mai exact ieșea la iveală că Ion Iliescu intervenise la procurori pentru scoaterea lui Ion Ion Țiriac din dosar, la solicitarea lui Ion Țiriac (declara Ilie Botoș).

Erau la modă amintirile cu Băsescu-marinar, foștii săi colegi depănând încă de pe atunci două genuri de amintiri: cum mai ciripea Băsescu la Securitate și cum îl cărau în cârcă beat.

Băsescu renunța la apartamentul pe care și-l dăduse singur pe strada Mihăileanu, pe când era primar. Iar Maria Vlas, mama FNI, făcea dezvăluiri cutremurătoare: Banii FNI sunt la Vântu, îi anunța ea pe români. Cine ar fi crezut? 

Și încă o știre din februarie 2005: Lavinia Șandru avea să se mărite cu o tânără speranță din partidul lui Băsescu, Darius Vâlcov (între timp pușcăriabil, după ce s-a aliat cu Liviu Dragnea, la rândul său coleg de partid cu Băsescu până în 2000).

Și încă una cu Băsescu din februarie 2005: avea necazuri cu șuvița, vectorul său de imagine. Presa îl soma să taie totuși vectorul ăla, că râde lumea de el.

Δ Ediția tipărită a ziarului Evenimentul Zilei din 4 februarie 2005.

2007: în jurul bilețelului roz

 

Vedetele erau și atunci tot ca acum. Mircea Badea, de exemplu. Cunoscutul realizator de studiouri tv (chiar el!) accidenta în februarie 2007, pe trecerea de pietoni, un tânăr care traversa regulamentar.

Bunica băiatului lovit declara în presa vremurilor (și ni se pare important pentru că rezuma România): Mircea a fost un domn, ne-a înnebunit cu telefoanele. Poate că mâine, la dialog, băiatul va primi din partea lui o atenție…

Pe scena muzicală era în vogă un scandal în jurul melodiei Dracula, my love, a lui Marius Moga. Se dezbătea dacă e sau nu e plagiat, să nu ne facem de râs cu ea în Europa. 

POLITICĂ. Pleca Petre Roman de acasă cu o cantautoare, se intra în divorț. Pleca fără puloverul de la Revoluție.

Monica Macovei, ministrul Justiției, fusese sancționată cu o moțiune simplă în Parlament. Speriați de lupta anticorupție, aleșii făceau front comun împotriva lui Macovei.

Următorul suspendat avea să fie Traian Băsescu, pe care referendumul popular avea să-l salveze.

Claudiu Săftoiu, pe atunci director al Serviciului de Informații Externe, era lăudat de primarul din Soveja pentru că ar fi intervenit pentru repararea drumului către Soveja, unde familia Săftoiu își cumpărase un teren.

Săftoiu zicea că nu a făcut nicio intervenție. Mai exact zicea așa: Nu sunt eu – vrâncean din partea tatălui – acela care să-și compromită ținutul de baștină.

EPILOG. În februarie 2007 era în plină desfășurare războiul bilețelului roz, declanșat de solicitarea pe care premierul Tăriceanu i-a transmis-o președintelui Băsescu: Dragă Traian, dacă ai ocazia să vorbești la Parchet?

Să vorbească pentru afaceristul Dinu Patriciu, carevasăzică, deranjat de unele probleme penale. Între timp, Patriciu a murit, iar Băsescu a devenit contra-Băsescu. Doar Călin Popescu Tăriceanu a rămas tot cum era.  

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.