N-am citit pana acum Hemingway. Din doua motive: atata il lauda Gertrude Stein – una dintre preferatele mele – incat mi-a fost teama ca m-ar putea dezamagi. Asta e primul motiv. Al doilea: am citit, pe cand deprindeam din tainele limbii engleze, o povestire numita „Hills like white elephants” din care n-am inteles nimic. Aveam vreo 10-12 ani si am ramas de atunci cu sentimentul unui autor prolix. Ceea ce nu este cazul.
L-am descoperit pe Hemingway intamplator, intr-o scurta vizita, trecand cu varful degetului aratator de la mana dreapta peste cotoarele multor carti dintr-o biblioteca noua. Am primit cadou „Fiesta”, o carte pe care am citit-o la umbra, pe indelete.
E un roman, daca vreti, clasic pentru stilul lipsit de zorzoane al lui Hemingway. Un roman despre dorinta, lupte cu tauri, cateva iubiri esuate si urmele unui razboi. Un roman a carui actiune incepe la Paris si continua la Pamplona in Spania unde cinci prieteni (patru barbati si o femeie pe care o doresc toti) merg sa vada luptele cu tauri, organizate in cadrul fiestei.
Bagajul greu, invizibil
Odata ce-l deschizi pe Hemingway afli de ce l-a iubit Gertrude Stein atat de mult. Devii complicele framantarii lui. Se bea mult in „Fiesta”, alcoolul e cea mai des folosita ruta de evadare din real.
Jurnalist la baza, americanul si-a propus mereu sa relateze despre “lucrurile cele mai simple in modul cel mai simplu”. De-asta nu veti intalni nimic complicat in „Fiesta”, totul curge simplu, cu banalitati, conversatii, nerozii, iubiri de-o noapte, si mult alcool. Ca in viata, nu?
Cei cinci sunt expati, traiesc la Paris, calatoresc frecvent prin Franta sau prin Spania. Petrec serile pariziene in cafenelele din Cartierul Latin, beau mult, danseaza, traiesc clipa. Fiecare, insa, e coplesit de sentimentul goliciunii, al propriului vid, al lipsei de sens. Si fiecare in parte incearca sa stinga golul prin distractii efemere, cautand ocazionale fericiri in bratele femeilor, iubind aceeasi femeie, scriind, traind boem, schimband banalitati, facand bascalie.
Printre randuri transpare sentimentul singuratatii autorului, al complicitatii lui cu cititorul postum – poate la fel de nelinistit si insingurat –, al bagajului greu, dar invizibil, pe care fiecare il cara pe scari in sus (Unul dintre personaje, Jake Barnes – care este si naratorul povestii –, o incaseaza violent de la unul dintre prieteni, intr-o seara, si simte, urcand scarile catre camera de hotel din Pamplona, ca duce cu sine un bagaj greu, invizibil). Sentimentul acesta s-a coagulat imediat dupa Primul Razboi Mondial in „Generatia Pierduta” de artisti si scriitori, care se reuneau la Paris, in Rue de Fleurus, unde locuia Gertrude Stein.
Hemingway despre Hemingway
„Fiesta”, romanul de debut al lui Hemingway, este in mare parte autobiografic. Una dintre cele mai frumoase scene dezvaluie o serie de partide de pescuit, marea pasiune a autorului. Un copil singuratic, care a tanjit dupa dragostea materna – ce mergea doar catre sora mai mare – si care a excelat, inca din copilaria timpurie, la prins pesti.
„Scriitorul adevarat este un om singur. Si, pe masura ce creste in ochii celorlalti, se cufunda tot mai mult in singuratate. Iar daca este suficient de bun, in fiecare zi e nevoit sa se confrunte cu eternitatea sau cu absenta ei. Pentru un scriitor adevarat, fiecare carte este un nou inceput, o noua incercare de a atinge ceva care ramane mereu de neatins”
Ernest Hemingway
…
Pulitzer. Nobel. Sinucidere
Ernest Hemingway s-a nascut in 1899 intr-o suburbie a orasului Chicago. Termina scoala generala si pleaca in Kansas City unde incepe sa lucreze ca reporter la ziarul Kansas City Star. In 1918 pleaca pe front, intr-o unitate de ambulante si e ranit in Italia.
Este reporter de razboi in cele doua razboaie mondiale, dar si in razboiul civil din Spania (1936-1939).In acelasi timp, devine cunoscut si ca romancier. In 1923 i-a aparut primul volum de povestiri, iar peste trei ani, romanul de debut – „Fiesta”. Au urmat „Adio, arme”, „Zapezile de pe Kilimanjaro”, „Pentru cine bat clopotele”, „Batranul si marea”, si alte cateva carti de povestiri.
In 1953 ii este acordat premiul Pulitzer si in anul urmator Nobelul pentru literatura.
Din afara, viata lui Hemingway parea de vis: era un barbat echilibrat, de cultura, dar si de actiune, amator de coride, iubitor de pescuit, scriitor, jurnalist, adorat de femei.
Totusi, in dimineata zilei de 2 iulie 1961, Hemingway s-a trezit in casa sa din munti, din Idaho, s-a dat jos din pat fara sa isi trezeasca sotia –cea de-a patra sotie – a ales o pusca din dulapul cu arme si iesit in spatele casei unde si-a tras un glont in cap.
La 50 de ani distanta, publicatia „The Independent”, pune impreuna piesele acestui puzzle. Cititi AICI un text despre motivele care l-au determinat pe Hemingway sa se sinucida.
- Volumul “Fiesta” a fost reeditat de editura Polirom in 2008. Costa 37 de lei.
Tocmai ce am terminat de
Tocmai ce am terminat de citit cartea. Foarte buna in opinia mea.
Reliefeaza trairile si fericiriea efemera a unei vieti lipsita de sens, a unei false integrari intre de prieteni, fateta ascunsa a “carpe diem”.
Solitudine in mijlocul tuturor, efemeritate si sperante frante. That’s life. Recomand.