
Una dintre marile fumigene lansate și întreținute în epoca prezidențială Klaus Iohannis a fost ideea că Partidul Național Liberal ar exista și funcționa într-o opoziție fondatoare cu Partidul Social Democrat, „marele rău” al tranziției post-comuniste.
Inerent, menajată de această optică, baricada liberală nu putea fi decât „bună”. Ea simboliza manifestarea unor intenții de primenire care trebuiau întâmpinate cu entuziasm civic, ba chiar susținute de mass-media.
Pentru orice neajuns era suficientă o explicație: de vină este PSD. Și la orice problemă servea o singură soluție: înlocuirea garniturilor „roșii” cu garniturile „galbene”.
Și acesta a fost cam tot programul PNL.
Chiar și atunci când traseismul politic retrăia o nouă epocă de glorie la alegerile locale din toamna anului 2020, Klaus Iohannis le explica domol românilor că nu liberalii au inventat trecerea dintr-o barcă în alta, ci social-democrații.
Poziția cotrocenistă marca o culme a cinismului: președintele era întrebat despre semnificația prezentă a transferurilor nenumărate din tabăra PSD în echipa PNL, dar dădea un răspuns de savant preocupat de istoria și originile fenomenului.
Acum un an de zile, pentru o bună parte din electoratul urban anti-PSD încă funcționa marota: partidul cu trandafiri în siglă e răul absolut și trebuie desemnat ca atare indiferent de context, în vreme ce PNL e speranța de sens contrar și trebuie sprijinit ca atare indiferent de context.
Această vedere la extreme nu putea sfârși decât cu o lume strâmbă. Astăzi e totuși un pic mai clar: fumigena nu i-a servit decât președintelui Klaus Iohannis, care și-a consolidat metodic toate obiectivele de putere.
În rest, toți ceilalți au avut de pierdut: cetățenii manipulați să crediteze o iluzie, presa dresată (și pe alocuri stipendiată) să susțină un neadevăr, ba chiar și Partidul Național Liberal dus spre o prăpastie.
Nimic esențial nu separă PNL de PSD
Însă la fel cum găunoșenia prezidențială e vizibilă de ani de zile, și goliciunea liberală e un simptom politic care ar fi trebuit să dea de gândit acum mai mult timp. Astăzi, doar visătorii, naivii și stipendiații PNL mai pot susține că sunt surprinzătoare acțiunile și piruetele liberalilor, ajunși în prag de alianță guvernamentală cu marele rău PSD-ist.
În teorie, democrația admite astfel de înțelegeri între partide cu vederi diametral opuse alese de cetățeni să îi reprezinte. Dar „broasca” pe care se pregătește să o înghită astăzi PNL pune partidul într-o poziție imposibilă tocmai din cauza discursului-fumigenă al reprezentanților formațiunii, care s-au poziționat printr-un singur slogan-minune: acela că ar fi antiteza perfectă la PSD.
Și mai e un lucru straniu de remarcat la posibila alianță PNL-PSD: felul în care ea a devenit o posibilitate reală e marcat de la un capăt la celălalt de o lipsă totală de transparență. De mai bine de două luni de zile, aceste două partide colaborează punctual și se sprijină reciproc, dar explicațiile pe care le dau acestei stări de fapt sunt menite să inducă publicul în eroare, nicidecum să-l lămurească.
Orice alegere politică (în măsura în care e constituțională) e admisibilă în democrație cu această condiție simplă: să se facă la vedere, adică să fie asumată și explicată. Însă ipotetica alianță PNL-PSD de astăzi e doar o consecință a tenebrelor, rezultatul unor înțelegeri la originea cărora nu știm cine se află și la capătul cărora nu știm ce ne așteaptă.
E simplu, totuși, de intuit: aceia care au flexibilitatea de a se împreuna după ce și-au negat practic dreptul la existență au și flexibilitatea de a face din democrația românilor (așa cum este ea) o caricatură.
Practic, efectul principal al ultimelor săptămâni și luni de politică românească ar trebui să fie lămurirea definitivă a electoratului că nimic esențial, nicidecum linia de demarcație dintre bine și rău, nu separă PNL de PSD.
Ambele sunt partidele tranziției noastre din ultimii treizeci de ani. Ambele sunt, la vârf, o compoziție de români coborâți din universul lui Caragiale, niște gargaragii lași și leneși, dispuși să facă orice fel de compromis și, mai ales, dispuși să mintă oricât și oricând pentru a servi o politică de trib.
Memorialul imposturii PNL
În mod evident, toate aceste lucruri se puteau constata ca fiind proprii și Partidului Național Liberal înainte de toamna anului 2021. Încropim doar acest memorial sugestiv:
»» în august 2019, după doar câteva luni de la intrarea în partid, Rareș Bogdan (probabil chintesența găunoșeniei liberale de rit nou) era ales prim-vicepreședinte al PNL, cu 2719 voturi primite în cadrul Consiliului Național PNL;
»» în toamna anului 2019, europarlamentarul liberal Dan Motreanu (care îl critică astăzi pe Florin Cîțu pentru direcția luată de PNL) susținea în calitate de șef de campanie PNL pentru alegerile prezidențiale că e complet inutil și indezirabil un dialog între candidații Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă;
»» în noiembrie 2019, PNL se instala la guvernare cu un cabinet care îi avea în componență, printre alții, pe Cătălin Predoiu la Justiție, pe Monica Anisie la Educație, pe Marcel Vela la Interne, pe Lucian Bode la Transporturi sau pe Costel Alexe la Mediu;
»» printre realizările majore ale primului an de guvernare liberală s-a aflat politizarea masivă a inspectoratelor școlare și a direcțiilor de sănătate publică, fenomen prezentat de liberali ca fiind „revenirea competenței în funcțiile publice”;
»» în martie 2020, guvernul liberal organiza testarea preferențială, în masă, a parlamentarilor, schimbând peste noapte politica de sănătate publică a statului român în combaterea pandemiei de coronavirus;
»» efortul liberal din primele luni de pandemie a însemnat limitarea accesului presei la informațiile de interes public, derularea unor achiziții neconforme în valoare de sute de milioane de euro (prin compania de stat Unifarm), dar și o politică națională ridicolă ce poate fi rezumată prin sloganul „amenzi multe, teste puține”;
»» în iulie 2020 era deja clar că Guvernul Orban e incapabil să gestioneze pandemia;
»» în aceste condiții, cu cine defila PNL la alegerile locale din toamna anului 2020? Cu Gheorghe Flutur, „baronul galben” ale cărui acțiuni administrative provocaseră primul mare focar județean de COVID-19 din România. Și mai defilau cu cineva: cu toți social-democrații dispuși să îmbrace haina PNL;
»» poate ați uitat și de ștampila PNL pe jurnalismul Dela0;
»» și un epilog la acest memorial: ce a spus PNL după incendiul spitalicesc de anul trecut de la Piatra Neamț? Că suntem toți vinovați!
O consecință firească a acestor zile ar trebui să fie discreditarea definitivă a tuturor jurnaliștilor care au susținut în ultimii ani marota discursivă liberală (la fel cum, mai înainte, s-au discreditat definitiv mediile de presă pro-PSD).
Toate vocile din presă care au promovat ideea binelui PNL, ca alternativă la răul absolut PSD, ar trebui să-și încheie falsa carieră media și să se angajeze, în sfârșit, la partid, unde să presteze transparent meseria care le-a consacrat: aceea de voci ale propagandei.
Desigur că acest lucru nu se va întâmpla. Jurnaliștii vopsiți vor continua să-și publice rândurile otrăvitoare, după cum politicienii vopsiți vor continua să-și facă piruetele. Apoi ne vom întreba, cu revoltă, de ce e țara astfel.
Adevărurile simple, constatabile cu ochiul liber și cu mintea limpede, pot fi lesne spuse? Nimic nu s-a dovedit mai greu în România ultimelor decenii.
Iată recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Efectele Decretului 770
AICI și AICI.
„Să te ferească Sfântul să fii timidă, singură și să ai de renovat o baie”
AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Judecata de Acum #28
Președintele Klaus Iohannis a pus România pe hold până la sfântu’ Așteaptă. În perioada următoare domnia sa va sta în fața televizorului, de unde va monitoriza cu atenție și îngrijorare consecințele discuțiilor informale dintre partide.
Ne-am pus geaca pe masa de ședință a Judecății, am scos legea fundamentală și am purces la analiza comportamentului prezidențial.
Hai la Judecata #28 ca să aflați ce-am înțeles noi!
sunteti f. buni…tineti-o asa…independenti…
Poporul roman e profund ticalos. Asta e radacina tuturor problemelor noastre si nu se poate repara. Emigrarea e singura solutie pentru putinii lucizi din Romania.