Dacă ar fi propus și adoptat soluția boicotului comercial de fiecare dată în ultimii 12 ani când un stat european s-a opus intrării noastre în spațiul Schengen, politicienii de la București ar fi sugrumat întreaga economie națională.
Piața internă ar fi fost lăsată chiar fără bunurile și serviciile create de companiile din țările care ocupă an de an primele patru-cinci poziții în clasamentul investitorilor străini din România.
Pe rând, Germania, Olanda, Franța sau Austria s-au împotrivit din 2010 încoace aderării României la zona europeană de liberă circulație. Exact din aceste țări au venit, în același interval de timp, cei mai mari investitori străini. Între statele de origine ale acestor investitori, doar Italia întrunește simultan două calități: 1) a ocupat în ultimii zece ani un loc fruntaș; 2) nu s-a împotrivit niciodată accesului României în Schengen.
În rest, de-a lungul ultimului deceniu și ceva de încercări românești repetate de a deveni parte din spațiul comunitar de liberă circulație, toate celelalte state de origine ale principalilor investitori străini din România bifează, măcar o dată, calitatea de actori care nu au fost de acord (dintr-un motiv sau altul) cu intrarea noastră în Schengen.
Și Franța, și Germania, și Olanda au invocat diferite aspecte pentru a argumenta diplomatic decizia lor de a susține rămânerea României în afara zonei de liberă circulație. Excepționalul cazului Austriei, la a cărei opoziție am asistat în aceste zile, rezidă în faptul că – spre deosebire de situațiile anterioare – guvernarea de la Viena s-a agățat de argumente contrafactuale pentru a ține nejustificat România în afara Schengen.
Atitudinea ostilă Bucureștiului a fost motivată mincinos, corelându-se forțat migrația ilegală din Austria (în creștere exponențială în 2022) cu o fantasmagorică filieră românească, a cărei existență ar explica numărul mare de solicitanți de azil procesați în ultima perioadă de austrieci. Teoria e sublimă, dar cu desăvârșire falsă.
S-au scris suficiente rânduri în presa națională care au demontat, cu date și fapte, această ipoteză. Nu mai reluăm inventarul acestor realități factuale, pentru că ele sunt în definitiv de domeniul trecutului. Opoziția Austriei la intrarea României în spațiul Schengen s-a manifestat deja și a produs consecințe. 2023 ne va găsi în afara zonei comunitare de liberă circulație.
Frustrarea publică determinată de circumstanțele în care s-a decis de această dată menținerea României în afara zonei Schengen are, mai mult decât în alte ocazii, potențialul unei bombe cu ceas.
Din punct de vedere politic, în România există acum un actor politic extremist care capitalizează electoral această frustrare. E suficient să urmărim comunicarea de pe rețelele sociale a liderilor AUR, mobilizați total în ultimele zile pentru a face demonstrația umilirii României de către străinii haini în chestiunea Schengen. Publicul căruia i se adresează aceste mesaje politice radicale e încă numeros în România, țara ale cărei eșecuri politico-sociale din ultimii 30 de ani au alimentat în permanență un rezervor popular de naivitate radicală și naționalism patriotard.
Pentru că tranziția românească a fost un carusel continuu de corupție, injustiție, proastă administrație și nedreptate socială, pături însemnate de populație s-au refugiat în explicații, metode și soluții iacobine, revoluționare, imaginate ca fiind singurul leac pentru cancerul public. AUR există ca vehicul politic tocmai pentru a canaliza aceste energii negative, iar forța lor distructiva e majoră.
Este de-ajuns să consemnăm audiența și natura mesajelor promovate de AUR. Publicul lor e la fel de consistent ca al unui meci din sferturile Cupei Mondiale la fotbal. Mobilizarea lor e exemplară, căci frustrarea e un combustibil extraordinar, care-i împinge la strigăt disperat pe cei care, acumulând nemulțumire, n-au găsit niciodată calea și ocazia de a o exprima. AUR devine, în contextul aparent benign al opoziției austriece, exact răcnetul celor care n-au simțit în ultimii 30 de ani decât că au pierdut.
Acum 12, 10 sau 5 ani, când România se lovea de opoziția altor state europene în chestiunea Schengen, un actor politic precum AUR (și cu abilitatea AUR de a difuza țintit mesaje radicale și propagandă otrăvită) nu exista. Eventuala nemulțumire era preluată și topită de partidele mainstream. Nu mai e cazul în prezent: odată cu ratarea obiectivului Schengen din pricina opoziției Austriei, vom afla pentru prima oară ce fel de efecte politice determină activarea rezervorului de radicalism popular, mai ales când e supraalimentat demagogic.
Europarlamentarul PNL Rareș Bogdan, ministrul liberal al Turismului Constantin Cadariu sau președintele social-democrat al ANPC Horia Constantinescu nu au nicio șansă, ca portavoci ale discursurilor oficiale inflamate, în fața liderului AUR George Simion. Fiecare dintre cei menționați anterior a vorbit în ultima perioadă, în contextul vetoului austriac la adresa României, despre necesitatea boicotării companiilor austriece din țară, a bunurilor și serviciilor lor, sau despre necesitatea evitării Austriei ca destinație turistică.
Nu e deloc prima oară când mainstream-ul politic propune astfel de soluții radicale. Acum un deceniu, tot în contextul unei împotriviri la accesul României în zona Schengen (împotrivire manifestată la momentul respectiv de Olanda), un alt europarlamentar român, Sebastian Bodu, vorbea despre boicot. Dar e prima oară când astfel de mesaje au prilejul să prindă tracțiune reală.
Acum 10 ani, mai nimeni nu a boicotat lalelele olandeze. Astăzi, radicalismul all in scuipă prin zeci de mii de conturi de Facebook, care rostogolesc ideea că românii pot și trebuie să pună la index unii dintre cei mai importanți investitori străini din țară. Autarhia revine ca proiect de țară. O țară tristă, mărginită, fără orizont și fără repere – dar totuși o țară ca soarele sfânt de pe cer, în care suntem pe veci stăpâni.
Sfârșitul anului 2022 marchează acest punct de cotitură în integrarea europeană a României. De acum poate începe refluxul. Iată primul semn: opoziția guvernului de la Viena față de intrarea României în zona Schengen este întâmpinată ca o declarație de război, cu o contrareacție autohtonă demnă de toată mizerie politică de la București. Nu în puține cazuri reacțiile patriotarde dau halucinații colective: iată, așadar, că și în montajele AUR, ori în discursurile unor voci din PNL sau PSD, Austria a devenit sinonimă cu antiromânismul.
Boicotul poate fi, la limită, o alegere individuală. E dreptul oricărui cetățean ca, în funcție de percepțiile și înclinațiile sale, să decidă nefolosirea programatică a unor bunuri și servicii comerciale. Dar boicotul ca politică radicală de grup (ca o contrapondere la politica altui grup) e un fenomen extrem de periculos pentru că otrăvește gândirea colectivă, anulează toate nuanțele, înlătură orice reflex logic. Ghidat de mândrie și frustrare, boicotul promovat și orchestrat de actori politici (cu interes electorale, carevasăzică) devine rapid propagandă.
Propaganda, în acest caz, e că decizia (fie și nedreaptă) a unui guvern echivalează cu un referendum popular. Nu un partid politic de la Viena s-ar fi împotrivit, dintr-un meschin calcul politic, intrării României în Schengen. Narațiunea boicotului are nevoie de mize și obiective mult mai mari, așa că boicotul alimentat politic aruncă anatema asupra întregii societăți austriece. O lovitură echivalentă, din partea întregii societăți românești, ar fi necesară pentru a reechilibra balanța și pentru a pansa mândria rănită.
Tiparul acesta de gândire-magică (în sensul că promite mincinos rezultate fanteziste) e fără rest și fără nuanțe, evacuând cu totul alteritatea din realitate. Demagogia nu are nevoie de fapte, ci de iluzii – iar iluzia cea mai mare e că națiunile gândesc în bloc, iar voința guvernelor e cu totul voința guvernaților.
La acest climat de ne-gândire a contribuit din plin chiar ministrul de Interne Lucian Bode, reprezentantul României în Consiliul Justiție și Afaceri Interne, acolo unde s-a decis prin vot menținerea României în afara spațiului Schengen.
Liberalul Bode, una dintre cele mai ridicole figuri de pe scena politică românească, anunța în dimineața întrunirii că mandatul său este să obțină RESPECT pentru România. Pierzând votul, Bode a obținut – prin chiar efectul supralicitat al propriului anunț – LIPSĂ DE RESPECT, alimentând în mod decisiv ideea că vetoul austriac ar fi fost o declarație formală de dispreț național, nu o mișcare politică punctuală (fie ea și infamă).
În loc să combată cu tehnică diplomatică poziția Austriei, politicianul Bode a ales calea emoțională, susținând că el ar fi mediul prin care s-ar manifesta stima europeană pentru români. Și-n loc de stimă, chiar lipsa ei s-a făcut remarcată, lăsând cale liberă aserțiunilor AUR despre disprețul pe care îl primesc românii, ca urmare a deciziilor nepatriotice luate de clasa politică tradițională.
Practic, opoziția Austriei la intrarea României în Schengen a determinat un fel de bătălie a pigmeilor, în care fiecare s-a preocupat să adopte, cu solemnitate rănită, poziții patriotarde. Caragiale nu e niciodată inactual în România – dar festivalul de discursuri găunoase și soluții păguboase prilejuit de veto-ul austriac a depășit chiar și cele mai pesimiste scenarii.
Locul politic în care ne aflăm acum e printre cele mai îngrijorătoare din ultimii ani. AUR are cale liberă să facă un scor electoral de peste 20%. Partidele mainstream sunt acaparate la vârf de niște mameluci, care n-au niciun conținut și niciun temei. Președintele țării este un ins ahtiat după ceremonial și medalii, complet dezinteresat să mimeze până și cea mai mică formă de respect pentru cei care l-au ales. Premierul e un personaj cazon parașutat la vârful executivului, lipsit de reflexe politice elementare.
O atmosferă râncedă, duhnind a naționalism toxic, se răspândește tot mai mult în societatea românească. Cu coifurile de staniol anti-pandemie deja urcate pe creștetele înfierbântate, umerii se aliniază și ei acum în așteptarea epoleților de plastic vopsiți în auriu.
Printre răcnetele de mândrie, vocile moderate abia se vor mai auzi, vederile cumpătate se vor evapora, iar Europa va deveni o amintire tot mai îndepărtată.
Noi ne vom fi suficienți.
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Cine a fost Jina Mahsa Amini?
AICI.
Războiul din Ucraina: Frontul banilor de la stat și al imobiliarelor românești
AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Judecata de Acum #46 (sezonul 2)
CE-I DE VĂZUT ÎN CEL MAI RECENT EPISOD
După 11 ani de încercări repetate să obțină statutul de țară Schengen, România intră și în 2023 fără a face parte din spațiul european de liberă circulație.
Guvernul de la Viena s-a pus de-a curmezișul accesului nostru în zona Schengen, adoptând o atitudine ostilă administrației de la București, pe care a justificat-o mincinos legând migrația ilegală din Austria (în creștere exponențială în 2022) de o fantasmagorică filieră românească.
Porcăria diplomatică a Austriei este întâmpinată cu o contra-reacție românească demnă de pigmeii politici de la București. Unii dintre aceștia din urmă îndeamnă neaoș la boicotarea investițiilor austriece din România, alimentând reacții patriotarde care dau, pe alocuri, halucinații colective.
Ajungem bunăoară să punem semnul egal între Austria și anti-românism?
Vedeți și judecați .
Ne puteți asculta pe Spotify, Apple Podcasts și Google Podcasts.
ce inseamna,, noi ne vom fi suficienti,, adica capul plecat, sabia nu/l taie .
A-și fi sie însuși suficient înseamnă pentru un individ că intenționează să facă singur tot ce îi este necesar traiului zilnic. Sensul literar mai larg denotă incapacitatea de a vedea și înțelege tot ceea ce îi depășește orizontul nevoilor cotidiene, influențat fiind de o propagandă naționalistă.
PDV Idiotenia colectiva romaneascae ca Groapa Marianelor: intunecata si plina de vietuitoare stranii. Dar mai periculoasa…
Terminati voi cu propaganda. Doar stiti ca Austria ,Olanda sunt asasini economici. hoti mari .Romania a cedat gratis resusele tarii , niste tradatori de tara au semnat contracte
frauduloase,care sunt nule de drept, politicienii nostri sunt slabi, de fapt in lume se apuca de politica cei ce nu se pricep la nimic Asa ca decat sa-si bata joc o tara liliputana ca Austria , mai bine ii boicotam si-i facem sa plece. Eu nu accept sa fiu ridiculizat de niste teroristi din Europa. Nu-i permis sa dam resursele noastre altora,o sa ne condamne generatiile viitoare. Sunt multe de spus. Austriecii si olandezii sunt extremisti. Avem si noi extremistii nostri, dar aici e vorba de apararea intereselor tarii, ceea ce cei care, pentru un pumn de arginti, nu au facut.
Vorbe….doar vorbe..
Spuneti adevarul …odata..alianta ruseasca cu Austria…Ungaria…Serbia..
Asta e ..a fost mecanismul care se misca incet pus la punct inca de la reunirea Germaniei.
Cu diverse fatete si circumstante..deranjat de USA…dar nici americanii nu pot sa invinga birocratia controlata de Kremlin!
Problema este ca acum Austria chiar si-a batut joc de noi: sa invoci in batjocura securitatea granitei externe a U.E. cand doar 2,5% dintre migrantii ce ajung in U.E. trec prin Romania este absolut scandalos si umilitor.
Sa spui cu emfaza “noi am fost in imperiu” sa ameninti in continuare ca daca vom boicota firmele austriece va fi vai de noi, toate astea tradeaza prostie, rea vointa si o slugarnicie fara margini fata de Rusia din partea politicienilor austrieci.
De la Karin Kneissl, care dupa ce l-a invitat pe Putin la nunta ei si a dansat cu el, a primit o functie de conducere la Rosneft, pana la Christian Strache, fost vicecancelar, care acum doua zile doar, participa la un miting la Viena impotriva sanctiunilor pe care U.E. le-a impus Rusiei, politicienii austrieci, alaturi de cei maghiari, au dovedit ca sunt calul troian al Rusiei in U.E.
Doar pentru acest lucru ar trebui masiv boicotata Austria.