Vladimir Ipatievici Persikov a fost profesor de zoologie al Universitatii a IV-a de Stat si director al Institutului de Zoologie din Moscova, aflat pe strada Herzen. In jurul profesorului specializat in broaste (splendida specializare!) graviteaza toate cuvintele din „Ouale fatale”.
Sarmane cuvinte! Bieti sateliti zdrobiti de imensitatea acestei planete. Cartea, scrisa de Mihail Bulgakov, a fost publicata in anul 1924, anul mortii lui Lenin. Dar nu doar despre comunism e vorba aici. Ca orice creator, Bulgakov, desigur, isi rade de ei, ironizeaza bolsevismul de razboi si toate publicatiile rosii si apucaturile cadrelor si ingustimea mintilor acelora.
Miza din „Ouale fatale” mi se pare insa mai inalta decat realitatea imediata a deceniului al III-lea din secolul trecut. Fireste, erau la moda aceste fantezii, le-as numi preapocaliptice, dar cazul profesorului Persikov este general si universal uman. A sosit momentul sa va spun ca insusi profesorul este cel care a descoperit, intamplator, „raza vietii”, descoperire care sigur ca va scapa de sub control, gata sa provoace, iremediabil, catastrofa – o apocalipsa ruseasca.
Drama lui Persikov este, la rigoare, similara cu a oricarui om sau a oricarui zeu care produce o schimbare de destin. Bun-venit in viata si in moartea demiurgului! In drama lui Persikov se gaseste, condensata, soarta dintotdeauna si de pretutindeni a revolutionarului, fie si fara voie. Profesorul nu-si doreste „raza vietii”, dar ea ii va aduce, bineinteles, inevitabil, sfarsitul. Schimbare de destin.
Desi scurta, proza aceasta, fara sa fie „Maestrul si Margareta”, face din Mihail Bulgakov un scriitor mare cat Sofocle. Nu va ascund: profesorul Persikov este unul dintre personajele mele preferate, cum si halucinantul Bulgakov imi este favorit. De altfel, daca ar fi sa aleg un singur scriitor pe care sa il pun gardianul viselor mele, pe el, pe Bulgakov, l-as alege. El ar sti sa faca din ele literatura, adica arta.
Sa nu uitati acest adevar elementar: autorul de literatura este autor de arta, adica artist, un exceptat, deci, de la simtul comun. Un artist cu simt comun nu este decat un impostor. Iar realitatea este numai un pretext si, de altfel, dupa excelenta demonstratie a profesorului Persikov, realitatea este numai o conventie.
De aceea, desi nu doar de aceea, nuvela „Ouale fatale” este tot ce si-a propus sa fie: un scurt rezumat al timpurilor care aveau sa vina, precum si o ampla istorie a intregului nostru trecut. Cu „Ouale fatale”, Mihail Bulgakov isi da, stralucit, doctoratul in natura umana.
Dusmanul din interior
Mihail Afanasievici Bulgakov s-a nascut in 1891, la Kiev, in familia unui profesor al Acade miei Teologice. Bulgakov, care a fost pentru cateva luni secretarul personal al lui Tolstoi, a murit in 1940. A absolvit Facultatea de Medicina din Kiev si a fost medic pe front in Primul Razboi Mondial. Sunt anii in care devine dependent de morfina.
In 1920 a renuntat la medicina pentru a se dedica scrisului. Nuvela „Ouale fatale” a aparut in 1924, la editura moscovita „Nedra”. A fost, in timpul vietii, declarat „element dusmanos” si i s-a luat dreptul de publicare, traind ani de zile in mizerie.
A murit orb, dictand la capodopera sa „Maestrul si Margareta”, roman care va aparea postum, la aproape trei decenii de la disparitia autorului.
Nuvela „Ouale fatale”, in care profesorul Persikov inventeaza o raza de lumina, „raza vietii”, si aduce lumea intr-un cosmar SF populat de struti gigantici si reptile uriase, a beneficiat anul trecut de o traducere la Editura Polirom si poate fi achizitionata in schimbul a 14,95 lei.
Este preluat cumva de aici? 🙂 http://revistaderecenzii.com/mihail-bulgakov-ouale-fatale-diavoliada-recenzie-de-mirela-teodorescu/
Nu. Invers. Ei au luat în 2014 munca noastră din 2012. Bine că m-ați spus.