Herta Muller.Tinuturile Joase

Un volum despre o lume care nu mai poate continua, dar in care, in mod uimitor, copilul narator gaseste forme de rezistenta si iubire, „Tinuturile Joase”, prima carte a Hertei Muller, este de fapt un monument semantic, poetic, inchinat increderii umane. Lectura este grea, iar efectul profund organic.

4

Dupa ce am citit Herta Muller, „Tinuturile Joase”, am visat de cateva ori ca imi cresc niste palme enorme, supradimensionate, care nu ma mai pot servi in lumea reala si care mai sunt si hidoase si imi dau sentimentul ca sunt impinsa incet-incet, de greutatea lor, in pamant.

Copilul Hertei Muller, din perspectiva caruia sunt relatate povestirile din volumul „Tinuturile Joase”, nu are nimic deformat din punct de vedere fizic. Insa acuitatea perceptiilor despre lume il fac sa o vada in cele mai crude detalii. Si atunci lumea lui nu poate sa para altfel decat deformata. Pentru ca e deformata. Desirata. Pierduta. Imposibila.

E lumea rurala a unei comunitati mici (inspirata de satul natal al autoarei, Nitchidorf, din Banatul svabesc), in care oamenii arata ca niste strazi pustii. Aici femeile se remarca doar prin mainile barbatesti, care atarna pe langa corp, si prin extensiile lor, fustele lungi-lungi, pline de pliuri, mari, grele – ce imagine urmuziana!

Nu au alt rol aceste fuste decat acela de a acoperi corpul ce adaposteste, in straturi multe, spaimele.

In universul asta, o fata cu ochii mari vede prin haine direct in suflete, unde inima e si ea invelita in frica. Nimeni nu o baga in seama. Uneori, bunicul (cu care impartaseste, rar, cate o complicitate) intervine brusc, retezand tulpina fragilei armonii pe care copilul o stabileste cu natura: „Daca-ti zboara vreo albina in gura, mori. Te-inteapa-n ceru’ gurii si ti se umfla asa de tare, ca te-nabusi cu atata cer”.

Aici, in aceste tinuturi joase, exista raul. Creste. Larmuieste.

Iar pe masura ce te adancesti in carte, sufocarea cu atata cer iti pare cea mai frumoasa moarte. Pentru ca lumea descrisa de Herta Muller nu e una primitoare. Te si miri cum creste un copil printre oamenii astia tacuti, incercanati, imbatraniti, suspiciosi, agresivi. Cum de se increde in salcami si in nalba si cum de iubeste animalele pe care le vede jupuite si e fortat sa le manance, stiind ca va avea cosmaruri cu fiecare dintre ele? Cum de isi iubeste totusi parintii, desi mama il bate iar singura legatura cu tatal este rara si se reduce doar la a-i pune agrafe in par? Cum de viata continua nestingherita, cu toata rutina ei, intr-un astfel de loc?

Nu ai prea multe variante de interpretare. Daca iti place poezia, atunci „Tinuturile Joase” e o carte magistrala, in care fiecare cuvant suna, in care vei gasi alegeri semantice subtile si fascinante. Daca iti place istoria, sau daca macar o cunosti, atunci acest volum va fi o carte aparent simpla despre un context, dar care te va apasa la final. Daca ai nostalgii din copilarie, te avertizez, e o carte grea. Daca stii cate ceva despre Herta Muller si biografia ei, te va uimi rezistenta acestei femei. Si vei ajunge la concluzia mea: volumul asta e dedicat increderii umane, desi tocmai ea lipseste din decor.

Omul, acest mare fazan pe lume

Herta Muller, laureata a premiului Nobel pentru literatura in 2009, este o scriitoare germana de origine romana, nascuta in 1953 in satul Nitchidorf, din judetul Timis.

Traseul ei este marcat profund de contextul istoric, intr-o Romania care isi cosmetizeaza inca trecutul recent, dupa cum puncteaza scriitoarea intr-un interviu acordat la final de 2012 cotidianului britanic The Guardian.

Urmarita de trecutul tatalui sau, care a facut parte din trupele Waffen-SS („bratul armat” al partidului nazist), dar si de imbatranirea prematura a mamei sale, care si-a petrecut anii adolescentei tarzii (intre 1945-1950, de la 17 la 22 de ani) deportata in Rusia, Herta Muller nu poate decat sa urasca totalitarismele. Si o face organic, activ, pe viu.

Urmeaza studii la Timisoara, specializarea filologie germana si romana. Dupa terminarea facultatii lucreaza o vreme ca traducatoare intr-o fabrica din Timisoara, de unde este concediata in urma refuzului de a colabora cu Securitatea.

Muller a fost membra a grupului Aktionsgruppe Banat, o organizatie a scriitorilor de limba germana din Romania, care lupta pentru libertatea de exprimare. Acest tip de disidenta a transformat-o in tinta pentru Securitate, care a urmarit-o indeaproape din 1982 pana in 1987 cand a emigrat in Germania.

In interviul acordat acordat cotidianului The Guardian, Muller isi aminteste ca, la Timisoara, in apartamentul de sub ea nu locuia nimeni, acolo fiind un centru de observatie al Securitatii, care ii impanzise casa cu microfoane. Ofiterul care se ocupa de ea, Radu Tinu, conducea, in 2009, filiala din Timisoara a unei firme de asigurari.

Tinu, care era ofiterul insarcinat si de urmarirea familiei lui Laszlo Tokes, este descris in tuse grotesti de catre Al Jazeera, intr-un scurt profil, parte a unui articol despre ramasitele Securitatii in Romania, publicat in 2012.

Cu un gest din mana, Tinu, asa cum a fost el vazut de jurnalistul Al Jazeera care a mers la vila lui din Timisoara, respinge premiul Hertei Muller cu un comentariu ironic: “Daca era premiul Nobel pentru Pace mai ziceam, dar pentru literatura, va rog!”

Herta Muller este o scriitoare prolifica, printre cele mai cunoscute carti ale sale numarandu-se: „Omul este un mare fazan pe lume”, „Calatorie intr-un picior”, „Inca de pe atunci vulpea era vanatorul”, „Animalul inimii”, „Leaganul respiratiei”.

A primit cateva premii internationale importante in ultimele doua decenii. In 2009 i-a fost decernat premiul Nobel pentru literatura, eveniment ce a coincis cu marcarea a 20 de ani de la caderea Cortinei de Fier.

Trecutul comunist si mostenirea sa prezenta sunt teme recurente in cartile Hertei Muller. Scriitoarea este una dintre cele mai critice voci la adresa felului in care fostele tari totalitare recupereaza trecutul. In 2009, in vizita sa in Romania, a starnit un scandal de proportii dupa ce i-a acuzat pe intelectualii romani din generatia lui Gabriel Liiceanu ca tacerea lor – asa-numita rezistenta prin cultura – din perioada comunista nu a fost o forma de complicitate cu sistemul.

Cartea sa de debut, „Tinuturile Joase”, a fost publicata prima data in 1982, intr-o varianta cenzurata. A aparut integral, prima data, in 1984, in Germania.

In romana, cartea a fost tradusa si publicata de Editura Humanitas, in 2012. Volumul costa 25 de lei.

4 COMENTARII

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.