In tara, cel caruia i se cuvine titlul (neplagiat) de “Plavanul Impostor” se plimba cu barcuta pe o inexistenta mare, tras de organe deloc abilitate printre sufletele moarte de pe mosia unui cetatean cu mustata care a tot pastorit judetul pana cand l-a ingropat sub apa de ploaie si alte cataclisme. Sa nu disperam: conditia de om ingropat nu o exclude pe aceea de votant. In Teleorman, precum se stie, prezenta mortilor la vot e demna un record mondial si isi astepta inca un scriitor magic. Apoi, aici, la noi, prostia e, fireste, eterna si invulnerabila.
A plecat si Gabo Marquez lasandu-ne saraci, a plecat Marquez, omul care si-a trait viata cu o placere intensa, care a cazut in patima ei si s-a intors din adancurile existentei cu acele cuvinte care nu s-au mai scris pana la el. Multe se intampla, vedeti bine, pe lume, iar cele mai multe sunt tragice, sunt gresite.
In Oltenia (unde altundeva?), un om de afaceri si-a comandat o statuie. O tine in curtea vilei personale si se fuduleste cu ea. Pe acest domn il cheama Titu. Iar domnul Titu a fost in stare sa spuna aceasta fraza de un realism tulburator, daca nu ingrozitor: “In momentul in care am amplasat-o in curte, vecinii ma salutau. Oamenii au crezut o buna perioada ca vorbesc cu mine”.
Viata, insa, viata, cu toate ale sale, aparent, continua. Soarele se imbujoreaza inca peste ape si peste pamant, bunul Dumnezeu, in legea Sa, mistuie cu lacomie lumea intr-o flacara, care, ca toate caile Sale, nu ne e cunoscuta, intr-o flacara a carei existenta nu poate fi negata.
Va recomandam, asadar, sa va traiti, caci va veni si ziua aceea in care va veti gandi cu tristete la fericire.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
Only lovers left alive
Un film de vazut, plin de intertextualitati si cu vampiri – adica ingredientul care l-ar putea face popular si mainstream. Alte ingrediente, insa, il vor scoate din mainstream. Vi-l recomand.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
Habemus Bebe. O piesa de teatru in care poeta Elena Vladareanu lasa sa i se intrevada si cele mai mari bucuri si cele mai mari disperari din recenta sa conditie de mama.
-
O a doua piesa de teatru
Pescarusul. Ultimul Act. O alta piesa de teatru (sau poate ca o piesa de teatru-concert) in care finalul lui Cehov, vechi de la 1896, capata o tusa de modernitate care pe unii ii poate, omeneste, incanta.
Recitesc dintre cartile lui Sabato, cum stiti scriitorul meu preferat, pe aceasta – “Apologie si Tagada”. E in cadrul ei un eseu “Evrei si antisemiti” pe care, chiar daca l-am mai recomandat, nu ezit sa-l numesc tot ce s-a scris mai la obiect, mai exact, mai dureros despre aceasta mare problema a umanitatii.
-
Un radio
niceacream.fm, care tocmai a implinit un an de cand schimba, daca nu destine, macar dimineti.
-
O disparitie
Moartea lui Tito Vilanova a coborat printre noi, microbistii, lasand umbra unei mari nelinisti. Cum sa se sfarseasca un asemenea om la doar 45 de ani? Ce se intampla cu dreptatea pe pamant?
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
Exista zeci – zeci, prieteni! – de motive pentru care Victor Ponta e criticabil. Apelativul ‘fa’ nu e printre ele. Daca numitul e prim-ministru este si pentru ca presa inventeaza vini imaginare acolo unde e atata loc de mizeriile reale ale guvernarii.
Colega noastra Diana Oncioiu scrie: Am monitorizat pe unde am lucrat la declaratii de mi-au iesit pe nas. Si am invatat sa verific de zeci de ori atunci cand era vorba de “cuvinte” delicate. Colegii din montaj stiu ce spun pentru ca ei erau cei care salvau situatia de cele mai multe ori. Nu mai sunt in televiziune, dar urechea inca isi face treaba bine. Asa ca de la mine de acasa, de la calculatorul meu poate nu prea performant “ma” nu e niciodata “fa”.
