Luminița Nistor este sora mai mare a Nicoletei Bengalici, pe care ați cunoscut-o în primul episod. De când Nicoleta s-a angajat și lucrează (aproape în fiecare zi), coordonarea grupului comunitar a căzut în sarcina Luminiței.
E mama a patru băieți, fochistă și îngrijitoare la școala din sat. Și ea e o luptătoare. Deși are un partener de viață, Luminița a fost mai mereu singură – pentru că soțul i-a fost și îi este mai tot timpul plecat la muncă în străinătate.
Luminița spune că grupul de inițiativă înființat în satul lor le-a deschis mintea – ei și altor femei din comunitate. Le-a dat voce nu doar în relațiile cu bărbații de acasă, ci și în relația cu autoritățile locale.
Cea mai mare reușită a lor a fost atunci când femeile s-au organizat și au strâns semnături pentru o petiție, mergând să discute cu primarul. Lucru de neconceput pentru ele înainte. Căci primarul, ca de altfel orice autoritate, e undeva sus, iar ele, femeile de etnie romă care nici nu vorbesc bine limba română, sunt undeva jos.
Așa vedeau lucrurile, aceasta era verticala obișnuită, imposibil de echilibrat, din viețile lor. E o lecție pe care le-a predat-o intensiv societatea.
La întâlnirile grupului de inițiativă, însă, lecțiile au început să fie despre altceva. Luminița a învățat, și ea, să fie curajoasă împreună cu alte femei din comunitate în cadrul grupului de inițiativă constituit în satul Cucova din Valea Seacă.
În comuna din județul Bacău, potrivit recensământului din 2011, 33% din populație e de etnie romă. Unul dintre cele mai sărace cartiere din localitate este Pălămida, locuit aproape în totalitate de persoane de etnie.
În urmă cu cinci ani acolo trăiau încă oameni care în evidențele statului român nu existau pentru că nu aveau acte. Mame care nu puteau naște la spital pentru că nu aveau buletin, copii care nu puteau fi înscriși la școală pentru că nu aveau certificat.
Începând din 2015 în Valea Seacă există trei grupuri de inițiativă formate și coordonate de femei rome – unul în cătunul Pălămida, altul în satul Valea Seacă și încă unul în satul Cucova. Mai funcționează și două grupuri comunitare dedicate tinerilor. Sunt în jur de 40 de femei care vin la întâlnirile celor trei grupuri.
Grupurile primesc suport și susținere din partea a două organizații neguvernamentale, E-Romnja și Centrul Filia, care le-au fost alături de la început, sprijinindu-le să se constituie.
În întâlnirile săptămânale femeile și-au descoperit treptat vocea, dreptul să vorbească, să spună ce simt și ce vor. Au învățat că nu trebuie să accepte abuzul casnic indiferent de forma pe care o ia – fizic sau psihic. Au învățat că pot cere și obține protecția legală a statului dacă partenerii lor de viață le amenință integritatea.
Au învățat ce este un test Papanicolau și au făcut pentru prima oară unul. La întâlnirile săptămânale au aflat una de cealaltă, de problemele pe care le au și au prins curaj. Curajul de a vorbi despre viața lor și despre problemele lor. În Valea Seacă, precum în atâtea locuri din România, până acum câțiva ani tăcerea era asurzitoare și frângea destine.
Acum, pe străzile comunei Valea Seacă se strigă “Stop violența!”, și “Fără discriminare!” în marșuri organizate de Ziua Internațională a Romilor sau împotriva violenței domestice.
Aceasta nu e o mică victorie civică. E mult mai mult de-atât: în mediile atât de vulnerabile din Valea Seacă se conturează, pentru prima dată, mici comunități capabile să găzduiască voci și doleanțe, nu doar tăceri și îndurări.
Video-reportajul a fost finanțat de Fundația Open Society Institute în cadrul proiectului „Making women’s voices be heard! Community organizing and advocacy for women’s safety”.
