Pe 21 septembrie 1985 Gheorghe Ursu ajungea în arestul Inspectoratului General al Miliției din București.
Anchetat în arestul Miliției, povestesc foștii colegi de celulă, Gheorghe Ursu era bătut zdravăn de către ofițeri. Pe 17 noiembrie 1985 ajungea la spitalul penitenciar Jilava. Operat de peritonită, murea la 40 de minute după terminarea intervenției chirurgicale.
Lui Gheorghe Ursu cei apropiați îi spuneau Babu. Iar Babu a fost un disident cu harfă, torturat pentru convingerile și cuvintele sale. Luna decembrie este dedicată la Pixul cu mină celor care s-au opus, cu vorba sau cu fapta, regimului comunist. Am debutat această serie cu Doina Cornea și o continuăm astăzi cu Gheorghe Ursu.
Decembrie rămâne pentru totdeauna luna întemeierii regimului comunist, prin ridicarea Republicii Populare Române pe ruinele monarhiei, după abdicarea forțată a Regelui Mihai în penultima zi a anului 1947. Rămâne, însă, și luna prăbușirii dictaturii, pe fondul Revoluției Române din 1989.
România modernizată de comunism a fost simultan România coborâtă în peșteră de regim – prin coloniile de muncă silnică, prin detenția egală cu tortura a opozanților ideologici, prin promovarea idealului cetățeanului-delator, prin frig și prin frică.
În această epocă imposibilă au existat însă și oameni care s-au opus regimului, cât au putut și cum au putut, oameni care prin gesturile lor individuale au ținut în viață ideea că nicio dictatură nu poate invada definitiv mințile tuturor.
Pentru acest articol am apelat la cartea Marea Călătorie. Viața și moartea inginerului Gheorghe Ursu, editată de Victor Bârsan și publicată în 1998.
Inginer, angajat vreme de 35 de ani la Institutul de Cercetare și Proiectare pentru Sistematizare, Locuințe și Gospodărie Comunală, Ursu și-a pus pe hârtie gândurile, poeziile, părerile critice, sentimentele. A făcut-o cu umor, ani la rând, într-o perioadă în care ironia nu era defel tolerată, iar organele de partid și de stat se puteau simți lezate de versuri.
În 1970 Ursu publicase primul său volum de poezii, cu o prefață scrisă de Nina Cassian. În toamna lui 1977 inginerul trimitea o scrisoare către Europa Liberă în care critica hotărârea lui Nicolae Ceaușescu de a opri consolidarea blocurilor după cutremurul din luna martie a acelui an.
Ursu participase la ședința în care Ceaușescu își anunțase decizia. Recent, fiul său a povestit pentru Europa Liberă că tatăl său s-a simțit vinovat că nu s-a ridicat în picioare să spună ceva la acea ședință. Scrisoarea către Europa Liberă a fost felul său de a-și răscumpăra acea vină.
Însă scrisoare i-a adus supravegherea Securității, de a cărei umbră Gheorghe Ursu nu a mai scăpat tot restul vieții.
Șapte ani mai târziu, în 1984, când nu era la muncă, câțiva subalterni i-au deschis biroul, unde au găsit mai multe caiete. Le-au răsfoit, au parcurs însemnările critice la adresa regimului, apoi au anunțat securistul institutului și conducerea.
Era începutul sfârșitului pentru Gheorghe Ursu.
Membru de partid din entuziasm
Am fost amândoi membri de partid. Noi am cerut, din entuziasm.
Credeam absolut că se va face cum scrie. Și când am început să ne dăm seama că nu e cum scrie, și-am început să ne punem întrebări, întâi ne-au calmat, ne-au sancționat, Babu avea mereu sancțiuni la partid. Eu la fel. Eu mai mult fiindcă povesteam anecdote pe contul Uniunii Sovietice și al comuniștilor. Babu fiindcă spunea tot ce-i trecea prin cap. Cât timp tatăl lui a fost prefectul regiunii Galați l-au mai iertat.
(Camil Baciu despre prietenul său Gheorghe Ursu)
Socoteală comunistă
În 1948, tovarăși, am aflat cu toții că 2×2=100. Acest adevăr, insolit pentru cei care abia atunci veneau în contact cu Comunismul și măreț pentru comuniștii mai vechi, ne-a fost relevat de un învățător, părinte și conducător genial, dar nu genial pur și simplu, ci cel mai mare geniu al omenirii și al tuturor timpurilor.
În 1953, la moartea genialului învățător, când ochii noștri nu se uscaseră încă de lacrimi, am aflat, unii cu dezolare, alții cu ușurare, că 2×2=84.
Au urmat trei ani de scădere lentă a rezultatului înmulțirii, pentru ca în 1956 să asistăm la o cădere dramatică, caracteristică vremurilor de criză. Pentru întâia oară însă în istoria comunismului, rezultatul avea valori diferite în fiecare stat: 2×2=54 în R.P. Chineză, 2×2=53 în Albania, 2×2=46 în România, spre a atinge 35 și 32 în Polonia și, respectiv, în Ungaria.
Anii care au urmat lui 1956 s-au caracterizat printr-o scădere lentă, ezitantă, uneori oscilantă a rezultatului înmulțirii 2 cu 2.
În 1968, când rezultatul înmulțirii ajunsese la o oarecare echilibrare, în jurul lui 25, evenimentele dramatice au rupt acest echilibru, ducându-l, în patria noastră, la 12, iar în Cehoslovacia la 5.
(…) Astăzi, tovarăși, în patria noastră, Republica Socialistă România, 2×2=15,3.
(rânduri scrise în aprilie 1972, în perioada pregătirii Congresului Uniunii Scriitorilor din România)
Ceaușescu este singurul computer
E absurd. Se lucrează intens pentru informatică, electronică, micro-nu-știu-ce chestii socoteli și nu se folosește aproape nicăieri. Am încercat noi în domeniul urbanismului să folosim mașinile, computerele, ca să ia ele niște decizii în problemele foarte complexe.
Urbanismul știi și tu că e unul din cele mai complexe domenii, adică sunt o sută de parametrii diferiți care decid chestiunea: numărul populației, vârsta, sexul, apropierea de surse… în fine, o problemă imensă. Adică să iei decizia unde să implementezi o industrie nouă sau nu-știu-ce-dracu. Și-am încercat să băgăm la mașină.
Am făcut niște calcule, au ieșit niște chestiuni și până la urmă am constatat că toată chestia este complet… fiindcă Ceaușescu decide fiecare lucru la noi, fiecare. El este singurul computer. Atunci ce folos că tu vii cu niște chestii când el trece pe-acolo într-o vizită de lucru, aclamat de 7000 de oameni, și spune: Aicea de ce-ați făcut chestia asta…
(fragment dintr-o discuție din 1978)
Ceaușescu și specialiștii
Să se pună capăt activității comisiilor, care au creat o psihoză. Nici un bloc nu poate fi demolat fără aprobare specială. S-a dat dispoziție să nu se închidă niciun magazin.
Comisiile centrale au făcut acțiuni iresponsabile. Scoaterea din funcțiune a zeci de imobile care n-aveau nici o avarie. (…) Am văzut 5-6 imobile, n-am văzut decât doi stâlpi fisurați. (…) Cică s-au găsit clădiri fără fundații. Nu ne apucăm să facem ce nu s-a făcut cu 40 de ani sau 50 de ani în urmă.
Tot felul de lucruri de domeniul romanelor de aventuri, cu expertize, încercări, echipe de specialiști… V-a pus pe voi careva să măsurați cum s-a construit acum 50 de ani? Numai niște oameni iresponsabili.
Voi, activul de partid, răspundeți de fiecare zid distrus. Întreaga gândire trebuie revizuită. Trebuie să-i tragem la răspundere pe proiectanți. S-au apucat să ciocănească să vedem fisuri ascunse. Am fost de acord, dar nu să demolați Capitala.
(Nicolae Ceaușescu, exprimându-și nemulțumirea față de minuțiozitatea evaluărilor riscurilor seismice, la una dintre întâlnirile cu specialiștii după cutremurul din martie 1977)
Babu poet
Adio, cuib minuscul de cocori!
Tardivei noastre tinereți, adio!
Sălaș înfierbântatelor răcori,
Copacabană la toridul Rio!
Nebuni cu har, ori sumbri înțelepți,
Blesteme – trăsnet, bancuri – trufandale
Pe fond sonor de Bach, ori “ași cu șepți”
Aici s-a pus de noi țara la cale!
Cu lănci verbale – cavaleri superbi,
Dârji procurori – arare avocați…
(În cupe de cristal, EROARE, fierbi!)
Monedei calpe – aprigi numismați,
Și ce? Ne-am fript tot aprinzând amarul?
Dare care-i bucuria ce nu doare?
Pe-atunci nu știam că omu-i ca…tâmplarul,
Trăiește, tot trăiește, și-apoi…moare!
Adio, dar sacoșă locativă!
De mâine, alții îți vor trece pragul…
De ale noastre umbre în derivă
Când s-or ciocni, vor exclama: “Ce dracu!“
Când în amurg, voci fără trup se-ncaer
Tu, locatar strein, să nu te sperii
În fiecare metru cub de aer
S-au pus cununi, s-au demolat imperii
Babu despre Păunescu
Acum un an și jumătate, doi ani, când împlinea Ceaușescu numai 59 de ani, în pagina întâia din Flacăra i-a tras Păunescu un mare poem de numai 29 de strofe, făcute natural cu o metrică impecabilă, însă rușinos de lingău și de scârbos. Adică în ultimul hal.
El e un tip foarte talentat, poet cu vână serioasă. Însă s-a prostituat total, adică nu mai e nicio problemă. Vrea să fie și el, așa, un mic dictator al artelor române, țintește la postul de ministru al culturii sub șeful secției de propagandă în CC, ceva de genul ăsta.
De vreo două ori i-a tăiat macaroana Ceaușescu, adică la un moment dat, când apărea la televizor prea mult, a fost dat afară complet, după aia a fost reprimit. A făcut un fel de cenaclu legionar care se cheamă Cenaclul Tineretului Revoluționar…
Vinovății comuniste
De mai mulți ani ține în vederea publicării un jurnal, în care, pe parcursul timpului a făcut numeroase consemnări ce denigrează realitățile din țara noastră, politica internă și externă a statului român. Însemnările mai conțin și calomnii și defăimări la adresa conducerii de partid și de stat.
Din anul 1974 întreține legături cu elemente din emigrația reacționară română de la Paris, comentatori ai postului de radio autointitulat Europa Liberă de la care a primit și a introdus în țară, în anii 1974 și 1978, opt numere din revistele Limite și Ethos ce conțin articole îndreptate împotriva țării noastre.
În anul 1980 a compus o poezie cu conținut de ofensă la adresa autorității cu scopul de a fi transmisă aceluiași post de radio pentru difuzare.
A copiat 4 citate din diferite lucrări ale unor străini ce conțin referiri la necesitatea luptei împotriva statului și le-a afișat la locul de muncă.
În perioada 1978-1985 a deținut mijloace de plată străine și a efectuat operațiuni interzise cu acestea.
(Raport al Ministerului de Interne, Departamentul Securității Statului)
Raport de pedepsire
În ziua 15.10.1985 arestatul preventiv Ursu Gheorghe născut la 01.07.1926 a săvârșit următoarele abateri: nu respectă program ordonat în camera arestului, are o comportare necorespunzătoare față de subofițerii din post și sfidează cadrele din cadrul conducerii direcției prin modul lui de comportare.
Rog să aprobați pedepsirea arestatului Ursu Gheorghe cu 3 zile izolare dură.
(Ministerul de Interne, IGM Direcția Cercetări Penale)
inca platim scump ca nu am facut curatenie in politica noastra Sa fi fost lichidati ( nu fizic ) toti ,,fostii ,,Punctul 8 de la timisoara era esential Acum drumul romaniei ar fi fost altul dar ne-a fost frica de capitalismul real