“De ce bate vântul pe litoralul românesc?” se întreabă jurnaliștii de la publicația constănțeană Info Sud-Est într-o serie recentă de reportaje despre turismul de la Marea Neagră.
Cu puține (deși nu neapărat notabile) excepții, litoralul românesc arată în 2022 ca după un cataclism: inundat de betoane, dominat de păcănele, o oază a prețurilor obscene și a kitsch-ului infiltrat pretutindeni. Noua fiță în Mamaia: pentru 200 de lei pe zi îți poți pune cearșaful lângă malul apei.
Litoralul românesc plătește mai ales decontul unor administrații locale corupte, lipsite de viziune, dezinteresate să implementeze vreo strategie coerentă de dezvoltare turistică modernă. Astăzi doar constatăm post-apocalipsa. Ar fi putut fi altfel?
La această ediție a Pixului cu mină ne întoarcem cu șase decenii în urmă, când litoralul românesc era în construcție. La Mamaia se cazau primii oaspeți la hoteluri de patru stele, în timp ce în Costinești găzduirea se făcea doar la cort. La sud, spre Mangalia, se visa măreț la stațiuni care, deși răsfirate printre ogoare, promiteau să depășească Mamaia.
Nu suntem nostalgici după litoralul epocii comuniste, căci știm că el era plin mai ales pentru că românii aveau un acces limitat la alte opțiuni de vacanță estivală. E util însă să ne amintim cum au arătat începuturile ca să înțelegem un pic mai bine unde am naufragiat.
Ca de obicei, am mers la Biblioteca Centrală Universitară, unde am răsfoit două cărți: Constanța, litoral, publicată în 1962 la Editura Științifică București, și Litoralul românesc, publicată în 1966.
Rândurile sunt inevitabil propagandistice, dar ele descriu intenția planificării unui cert viitor turistic pentru litoralul românesc.
La început de secol XX
Stațiunea (n.r. Mamaia) a fost înființată în 1906. Plaja avea pe atunci o înfățișare primitivă datorită cabinelor – chioșcuri de lemn cu acoperiș în cupolete. Un pod de lemn înainta în mare până unde apa era mai adâncă. De o parte și de alta a unui mic bufet se înșirau pe stânga cabinele pentru bărbați, iar pe dreapta cele pentru femei.
În 1919 un incendiu pornit dintr-un cotlon unde se prepara cafeaua turcească a distrus în câteva ore toată înjghebarea. Abia în 1934 a fost inaugurat Cazinoul. Azi cabinele individuale sunt transformate în camere pentru sezoniști.
1962: cazare la patru stele
În față apare noul bloc turn – hotelul Parc – cu 14 etaje, iar în partea stângă își profilează silueta hotelul Perla de aceleași dimensiuni. În jurul acestor puncte de reper se rânduiesc alte construcții noi cu câte 4-5 etaje ale hotelurilor Lotus, Delfin, Pescăruș, Select, Dacia, ridicate pe un teren care în trecut era acoperit de mlaștini.
(…) Iată și celebra plajă lungă de 15 km și lată de 100-120 m, acoperită cu pulbere fină de nisip. Pe porțiunea cuprinsă între punctul Pescăria și Cazinou se aflau câteva vile izolate, un mic cartier retras, la marginea stațiunii propriu-zise. Azi însă, călătorul va întâlni noi construcții de 10-14 etaje care depășesc în grandoare aproape toate celelalte complexe de pe litoral.
În vara anului 1961 au primit pentru prima dată oaspeți hotelurile cu patru etaje – Delta, Neptun, Pelican și Sulina, iar dintre cele cu 8-10 etaje au funcționat în condiții excelente Doina, Flora și Sirena.
În preajma noilor hoteluri au apărut magazine, restaurante, cofetării, grupuri de deservire pe plajă și un nou cazinou. De asemenea a fost construit grupul gospodăresc prevăzut cu depozite frigorifice, o fabrică de înghețată, laboratoarele de semipreparate și produse de cofetărie.
Marea văzută dintr-un fotoliu de răchită
Ziua, plaja din dreptul Cazinoului te încântă prin mozaicul miilor de cearșafuri albe și corturi multicolore. Din loc în loc, umbrele mari, viu colorate. Nu lipsesc nici punctele de răcoritoare.
(…) La vechiul bufet din pădurice, azi complet reamenajat, ospătarii roiesc încărcați cu farfurii și halbe de bere. Pe un grătar sfârâie fripturi și mititei, iar pe un altul se perpelește peștele scos de curând din apele lacului.
Mai departe ne întâmpină un nou complex turistic de hoteluri construite în anii 1958-1959: Tomis, Midia, Histria. În interiorul hotelului Tomis se află un luxos restaurant, iar alături un restaurant-braserie.
(…) Ne îndreptăm spre plaja largă. Privim la sezoniștii întinși unii pe nisip sau în fotolii de răchită, în timp ce alții se scaldă în mare ori s-au refugiat pentru puțin timp sub umbrelele de soare.
Ce-i de făcut
Vizitatorii stațiunii Mamaia își petrec timpul liber vizionând diverse spectacole la grădina cinematograf Albatros sau la teatrul de vară din apropierea hoteșușui Perla. Ei participă și la diverse manifestări artistice și culturale organizate în cadrul clubului de hotelul București.
Un punct de atracție îl constituie noul club nautic situat pe malul lacului Siutghiol și Turist-club din apropierea hotelului Albatros.
La Mamaia există numeroase restaurante amenajate, fie în cadrul unor hoteluri, fie într-o serie de construcții separate.
(…) În centrul stațiunii au fost amenajate două baruri: Melodi și Lido.
Corturile de la Costinești
Zărim casele colectiviștilor din satul Costinești, în apropierea căruia se află o stațiune în perspectivă de a deveni un important loc de cură și odihnă datorită plajei, care aici capătă dimensiuni apreciabile, și mării puțin adânci.
În 1956, Uniunea Internațională a Studenților, în colaborare cu Asociația Studenților din R.P.R., au organizat aici o tabără de odihnă care a primit denumirea de Tabăra albastră. Tabăra studențească internațională stabilită în corturi a dus faima acestei locații în R.P. Polonă, R.D. Germană, R.S. Cehoslovacă.
Tabăra are o capacitate de cazare de 1000 persoane. Corturile sunt obișnuit ancorate sau corturi cu cofraj. În apropiere s-au amenajat grupuri sociale și sanitare formate din elemente demontabile la închiderea sezonului. În 1960 s-a construit și un minunat complex cantină-restaurant, care cuprinde o sală de mese, o terasă însorită și un ring de dans pardosit cu marmură.
(…) Mai departe spre sud, se află o clădire nouă, complexul sanatorial așezat la circa 200 m de plajă, profilat pentru copii.
Un oraș al copiilor
Pe malul lacului Tașaul, lângă un vechi sat de pescari, se află noul oraș Năvodari, la marginea căruia este situat combinatul chimic de superfosfați și acid sulfuric.
În centrul orașului s-au deschis numeroase magazine și frumosul restaurant Albatros. Noi blocuri pentru locuințe au fost date în folosință. De asemenea a fost construită o școală modernă de opt ani.
Stațiunea Năvodari este prinsă în planul de construcții și amenajări ce se fac pe litoral pentru valorificarea balneoclimaterică a plajei de o rară frumusețe. După calculele făcute de specialiști plaja va putea primi cu ușurință 70-80.000 de vizitatori.
În curând Năvodarii vor deveni un adevărat oraș al copiilor – o tabără a veseliei la malul mării. Amenajările ce se fac continuu vor îngădui primirea în bune condiții a unui număr mare de copii, în serii de 21 de zile.
În tabără, micii oaspeți au la dispoziție un club, bibliotecă cu peste 10.000 volume, cinematograf, sală de șah și jocuri distractive. De asemenea au la dispoziție terenuri de sport amenajate pentru baschet, volei și fotbal.
(…) Atâta animație pe plajă n-au mai cunoscut niciodată aceste locuri. Copiii stau întinși pe plajă sau se avântă bălăcindu-se în valuri. Pe țărm, unii construiesc palate de nisip sau canale prin care apa mării trebuie să circule spre zidurile cetăților.
Stațiunea dintre ogoare
De la Costinești, continuând drumul spre Mangalia, vom avea prilejul unui nou popas pe litoral, vizitând Neptunul, stațiune balneoclimaterică de curând răsărită pe țărmul Mării Negre.
Stațiunea balneoclimaterică Neptun, amplasată pe aceste meleaguri, este un colț al liniștei. Peisajul natural este înfrumusețat de apele limpezi ale mării, de ogoarele G.A.S.-ului (n.r. Gospodăria Agricolă de Stat) și ale colectiviștilor, de păpurișul lacului și de malul de pe care sezoniștii culeg buchete de romanițe.
Mangalia nouă
Este stațiunea cu una din cele mai minunate plaje maritime de pe litoralul românesc, având totodată și o serie de izvoare termale sulfuroase.
(…) Prin grija partidului și guvernului, orașul cu trecut milenar, în care mai pâlpâiau slabe nădejdi de înflorire, a renăscut, uimind mai ales prin ritmul năvalnic al construcțiilor. Blocurile noi prind în arhitectura lor și ceva din specificul local.
A dispărut Mangalia ”inedită” cu măgăruși, sacagii și mizerie. Metamorfoza orașului este de-a dreptul umitoare. Numai în prima etapă s-a construit un complex de odihnă cu 1.100 de paturi cu cantină și restaurant, un cazinou modern, baie comunală, fabrică de pâine, 17 magazine comerciale, o școală de 8 ani, altă școală de 4 ani.
În cursul anului 1960 au fost date în folosință o unitate sanatorială pentru copii cu 500 de paturi și o nouă policlinică balneară.
Centrul orașului a fost complet reconstruit, ridicându-se 24 de blocuri.
(…) Întreaga Mangalie nouă își oglindește chipul întinerit în apele Mării Negre.
În minunatele hoteluri din Mamaia se cazau aproape exclusiv turiști străini.
Puținele locuri accesibile turiștilor români erau distribuite fie prin Gospodăria de partid, fie prin oficiile ONT. În cele din urmă era nevoie de relații “grele” pentru a obține un loc, în timpul sezonului. E drept, pe plajă erau mulți români “de rând”, dar aceștia se cazau în cele două campinguri (Perla și Nord) sau la “gazdă”, în Constanța.
Aceste precizări sunt necesare pentru a înțelege că succesul de atunci al litoralului românesc nu prea poate fi pus pe socoteala lipsei de alternative a românilor.
Berea Tuborg putea fi cumpărată numai pe valuta. Românii nu aveau acces la ea.