- SUMAR. Din pasiunea unor muzicieni straini pentru folclorul autohton cantat la instrumente precum ney-ul sau duduk-ul s-a nascut un turneu dedicat reintoarcerii la radacini. Ideea a incoltit prima data in mintea iranianului Mehdi Aminian in 2011, cand muzicianul a vizitat Romania, la invitatia lui Grigore Lese. I-a placut atat de mult incat, la scurt timp, cel care merge pe calea cea dreapta (asta inseamna, intr-o traducere aproximativa, numele iranianului) a plecat sa exploreze Maramuresul. Dela0.ro a stat de vorba cu muzicienii stransi laolalta de initiativa lui Mehdi Aminian, pentru a intelege ce anume i-a adus impreuna.
Ideea a incoltit prima data in mintea iranianului Mehdi Aminian in 2011, cand muzicianul a vizitat Romania, la invitatia lui Grigore Lese.
I-a placut atat de mult incat, la scurt timp, cel care merge pe calea cea dreapta (caci asta inseamna, intr-o traducere aproximativa, numele iranianului) a plecat sa exploreze Maramuresul. Acolo l-a cunoscut pe irlandezul Peter Hurley, un expat iremediabil indragostit de nordul Romaniei, si asa a ajuns sa cunoasca asezarile si traditiile locului. Rapid, Mehdi s-a familiarizat cu folclorul romanesc, despre care spune ca l-a simtit de la bun inceput cald si aproape de structura sa sufleteasca.
Apoi, a incoltit ideea. Aminian s-a tot gandit cum sa faca sa aduca aproape de oamenii generatiei lui cantul vechi. Sa le arate ca si acolo, la radacini, e vorba despre aceleasi zbateri si cautari dintotdeauna. Anul trecut, ajutat de Peter Hurley, a invitat muzicieni din Irlanda, Liban, Turcia, Armenia, Moldova si Romania in Maramures. Timp de sapte zile au cunoscut localnicii, traditiile, obiceiurile si mai ales doinele locale. Aproape fara sa realizeze au inceput sa brodeze muzical pe marginea cantecelor auzite. Fiecare cu instrumentul lui nepereche, atent condusi de Mehdi si de ney-ul lui (instrument de suflat facut din trestie si folosit in Orientul Mijlociu de secole).
Au urmat un concert la Sapanta si unul la Bucuresti. Si fiindca demersul lor trebuia sa poarte un nume i s-a spus Roots Revival. Roots Revival inseamna, pe scurt, stabilirea unei legaturi cu trecutul si traditia muzicala, prin improvizatie si jazz, dar si crearea unor legaturi intre culturi diferite care, fara sa stie, au atatea in comun.
Acum, la final de februarie 2014, Mehdi repeta aventura muzicala, chemand sapte muzicieni de nationalitati diferite pentru a participa intr-un turneu de Dragobete si Martisor, prin Brasov, Cluj, Timisoara si Bucuresti. De data aceasa tema este muzica Mariei Tanase.
Pe 24 februarie a avut loc primul concert de la Bucuresti, la Ateneul Roman, unde cei doi percutionisti Ruven Ruppik (Germania) si Aleix Tobias Sabater (Spania) au improvizat puternic pe ritmuri aproape imposibil de redat la tobe.
Meg-Rosaleen Hamilton (Marea Britanie) a tinut un solo de vioara care a aratat cum muzica Mariei Tanase poate la fel de bine sa fie si irlandeza, iar oud-istul Mehmet Polat (Turcia) a gasit ritmuri orientale in cantecele oltenesti.
Mehdi Aminian a adaugat sonoritati persane intregii seri, iar Emannuel Hovhannisyan (Armenia) a scos din duduk triluri pur romanesti.
Seara s-a deschis cu Maria Casandra Hausi cantand adevarata doina maramureseana, in rol de invitat special. Vocea spectacolului a fost Monica Madas, artist papusar, care acum locuieste in Londra unde experimenteaza cu teatrul de papusi si muzica din Orientul Mijlociu.
Cine redescopera Romania
Dela0.ro a stat de vorba cu muzicienii stransi laolalta de initiativa iranianului Mehdi Aminian, pentru a intelege ce anume i-a adus impreuna.
Unii sunt fini cunoscatori ai Mariei Tanase. E cazul Mariei Casandra Hausi care de mica asculta si canta folclor din repertoriul celei mai cunoscute voci a muzicii populare romanesti. Crescuta cu Maria Tanase, Ioana Radu, Ileana Sararoiu si Nicolae Pitis (alaturi de care canta in prezent), Maria Casandra Hausi spune ca iubeste doinele pentru consistenta si taria lor, pentru cuvintele care te lovesc direct in inima.
Altii, in schimb, sunt la prima intalnire cu cantecele Mariei Tanase. Dar asta n-a fost un impediment in deschiderea inimilor si a urechilor catre o muzica in care fiecare a regasit influente din propria cultura.
Aleix, percutionistul din Spania care are 37 de ani si improvizeaza de 16, s-a indragostit de melodia Marie si Marioara chiar daca nu intelege o iota din ea. Asta conteaza mai putin: spaniolul spune ca simte emotia din inima solistei Monicai Madas, cand o aude cantand. Compatibilitatea asta a emotiilor a salvat de altfel proiectul, caci repetitiile in formula completa au durat doar cateva zile inainte de turneu. Energia buna dintre muzicieni a compensat, insa, pentru tot. “Au fost momente la repetitii cand am uitat de noi, asa de bine ne simteam”, spune Aleix.
Planeta Micului Print
„Responsabila” cu emotiile, solista Monica Madas e jumatate ardeleanca, jumatate olteanca si adora cantul greu traditional. Isi aminteste de o intamplare de acum doua decenii, cand, tanara studenta, pleca cu cortul prin Muntii Raraului cate doua luni. Acolo canta la chitara si afla noi cantece locale de la ciobani. Intr-o vara plecand sa cumpere bulz a aflat de Mina Paslaru si a auzit doina ei Cucule.
Cucule ce canti in plop, rau mi-ai cantat de noroc…asa incepea doina pe care Monica o considera un punct de rascruce in devenirea ei muzicala. „Am plans, imi curgeau asa lacrimile si am incercat sa invat cantecul si nu puteam. Si de cate ori il ascultam plangeam, pur si simplu nu ma puteam opri din plans. Si m-am intrebat de ce plang, ce se intampla cu mine. Era vocea ei, felul in care ea doinea”, spune.
De atunci Monica isi cauta propria voce in folclor improvizand. In prezent o face la Londra, unde canta cu succes Pana cand nu te iubeam. Muzica asta ii aduce impreuna pe oameni, crede ea. E asa o linie foarte subtire care leaga culturi, traditii, tari, instrumente. O linie invizibila pentru ochi, exact ca in Micul Print, unde ai nevoie doar de inima sa vezi lucrurile cu adevarat importante.
Intr-un fel Monica Madas e ca un Mic Print pe planeta ei. Refuza sa creasca, la 40 de ani e ca la 19 si se joaca cu papusile ca meserie. Intregul proiect Roots Revival e tot o joaca in care a oferit si a primit emotii si sunete.
Uimirea lui Mehdi
Cu asemenea legaturi create, cel care a pus in miscare acest mecanism al muzicii din inima nu poate decat sa fie mandru. Mehdi Aminian a reusit sa aduca impreuna muzicieni care odata ce s-au inchis intr-o incapere au gasit numitorul comun, si-au acordat fiecare instrumentul la energia dintre ei si au inceput sa cante cu foc din repertoriul Mariei Tanase.
A fost greu? Rade inainte sa raspunda. “Orice ma intrebi, sa stii ca a fost greu”, au fost tot felul de probleme de organizare, cineva a plecat o zi, cineva a venit mai tarziu, altcineva s-a imbolnavit. Tot timpul, insa, Mehdi a fost increzator. Stia dinainte ca folclorul romanesc va lega oameni si lumi, asa cum i s-a intamplat lui atunci, in 2011, cand Maramuresul i-a intrat in viata cu forta unei revelatii. „Am descoperit uimit folclorul vostru prins intre doua mari curente, intre est si vest, si plin de inima buna a romanilor”, a detaliat iranianul pentru Dela0.ro, dupa concertul de la Ateneu din 24 februarie.
Ca sa il inteleaga mai bine, sa ii simta autenticitatea, Mehdi s-a apucat sa invete romana, stie deja diferite subtilitati locale ca „horinca” si „ciorba” si spune ca sta cu sufletul la panda, pregatit oricand sa prinda muzica romaneasca traditionala pe care pana acum a auzit-o in cele mai neasteptate momente si locuri.
