Continuăm incursiunea noastră la Pixul cu mină cu o ediție specială: ce li s-a întâmplat românilor, în trecerea ultimului secol, în prima lună de primăvară. Chiar așa, ce?

Multe: de la încercări preponderent ratate de sinucideri și debutul filmului sonor în cinematografele bucureștene (în martie 1930!) până la mișcări sociale de stradă sau necazul unui mort plimbat ore în șir cu tramvaiul 215, până când, la capăt de linie, s-a constatat decesul (în martie 1995!).

Toate aceste mici și mari întâmplări vorbesc despre traseul (adesea încâlcit) al societății românești – și toate dau măsura exactă a prezentului nostru (greu de descâlcit).

O incursiune în trecut

Începând din toamna lui 2019, Dela0.ro publică o secțiune nouă în cadrul rubricii săptămânale Pixul cu mină. Îi spunem noii secțiuni publicistice O lună în timp. Cinci episoade au fost publicate deja în cadrul ei. O lună în timp  apare, desigur, lunar.

De ce ne propunem să readucem în prezent întâmplări de tot felul petrecute pe la noi în secolele XXI, XX și XIX?

Pentru că e un exercițiu de relativizare a importanței galactice, cosmice, pe care o dăm fiecărei întâmplări mărunte a zilei de astăzi și, totodată, o timidă încercare de recuperare a faptului divers de altădată.Credem că faptul divers este cel pe care se construiește, în mod fundamental, realitatea românească din toate timpurile.

Pentru a avea o imagine de ansamblu a începuturilor noastre de primăvară ne-am întors în martie 1930, 1970, 1977, 1995 și 2005.

1930.
Curiosul caz al nebunului din trenul de Galați și tigrii evadați pe străzile din Craiova


În martie 1930, avem cazul unui călător care se urcase într-un compartiment de clasa I și nu mai permitea nimănui să ocupe un loc în compartiment, spunând că este ministrul de finanțe al României și nimeni nu mai are voie să stea în același compartiment cu el. Nebunul mergea la Galați. 

În rest, cele obișnuite: încercări preponderent ratate de sinucideri, oameni călcați de autobuze, accidente mortale de tren, grave accidente de automobile, se ieșise bine din iarnă însă era nevoie de ploaie, că era secetă (în sudul Franței, însă, erau mari inundații). 

SOCIAL. Doi tigri scăpaseră dintr-o menajerie din Craiova, de la circul Milea. Mai avem: incendiu mare la Gura Ocniței și vizita Majestății Sale Regina Maria în Egipt. Românii se entuziasmau în fața unei mari noutăți a vremurilor: filmul sonor.

Se lucra la linia de fier care să lege Târgoviște de Ploiești (pe fondul banilor din regiunea petroliferă a Prahovei). Se ciocneau două vase în port la Galați. Învățătorii din Vâlcea erau disperați că nu-și primeau lefurile. 

INTERNAȚIONAL. Copenhaga, 18 martie 1930. doi tineri, unul costumat în urs alb și altul costumat ca îmblânzitor, au intrat într-un bal mascat. La un moment dat cel care făcea pe îmblânzitorul a tras focuri cu un revolver, o scânteie sărind pe costumul “ursului”, blana a luat foc și nefericitul “urs” a murit de arsuri grave.

1970 și 1977.
Totul era despre Nicolae Ceaușescu

Din anii ’70 am ales să revizităm doi ani: 1970 și 1977. Primul pentru că aniversăm cincizeci de ani de la el, iar al doilea pentru că pe 4 martie a avut loc cel mai puternic cutremur atestat vreodată în România, o graniță în memoria oamenilor care l-au apucat. 

Presa comunistă de la 1970 era deja predată lui Nicolae Ceaușescu, dar mai “respira” prin câteva articole de fond, precum: “Reînvie faima grădinarilor olteni”, “Condica semnată la… bodegă” (din rubrica noastră preferată: “Omul față în față cu el însuși”). 

SHOWBIZ. Era în plină desfășurare “Cerbul de Aur”, la Brașov, publicul fiind răsfățat cu Connie Francis (“farmecul melodiei pătrunse de fiorul poeziei”).

PROPAGANDĂ. Martie era o lună specială pentru comunismul românesc, care – sub presiunea tancurilor sovietice – a fost practic adus la putere prin guvernul Petru Groza, de la 6 martie 1945.

Așa că întreaga lună era dedicată mistificării momentului “6 martie”, descris drept “marea opțiune a poporului român” sau “piatră de temelie la noua istorie a patriei” sau – mai concret – “voința de neînfrânt a poporului”. 

1970 a fost un an special, pentru că se aniversau 25 de ani de la “instaurarea guvernului democratic de la 6 martie 1945”, cuvântarea lui Ceaușescu fiind desigur ridicată în slăvi și întoarsă pe toate părțile.

Anul 1977 avea să aducă pe 4 martie un cutremur devastator (la 9.30 seara).

Ceaușescu și-a întrerupt turneul african și a venit de urgență din Nigeria. Pe 5 martie 1977, „Scînteia” deschidea cu decretul care instituia starea de urgență pe teritoriul României.

În zilele următoare, totul avea să fie despre Nicolae Ceaușescu și eforturile sale de a fi ubicuu (de la București la Zimnicea), trasând sarcini pentru salvarea vieților omenești care mai puteau fi salvate. Adevărații salvatori – de la voluntari, la medici primeau câteva rânduri pe paginile de final ale gazetei.

1995.
Cum era România, acum douăzeci și cinci de ani


Luna martie a anului 1995 a găsit țara prinsă în mari tulburări sociale, s-a stat mai mult în stradă, prilej cu care s-a născut poezia de stradă aferentă unor asemenea mișcări, dintre care gazetarii vremii au reținut acest splendid poem: “Știm că osul este gros/ Și e foarte greu de ros/ Trag de el mulți nesătui/ Din București pân’ la Vaslui”.

Să remarcăm că și atunci, ca și acum, în imaginarul colectiv al românilor, puterea înseamnă, ca la animale, să ai cât mai mult ce să mănânci (oase groase de ros).

Vasluiul, tărâm fermecat, abia intra timid în rândul punctelor de referință ale tranziției noastre. Notăm totuși că un bărbat a fost dus pe 1 martie 1995 în comă alcoolică la Spitalul Orășenesc. Povestea e că bărbatul a băut de supărare după ce primul său născut, o fetiță, avea șase degete la o mână. A făcut el altele și mai rele, dar să rămânem la acest aspect. 

Un alt necaz s-a petrecut la București, unde, în primele zile de primăvară, un mort a fost plimbat ore în șir cu tramvaiul 215, până când, la capăt de linie, s-a constatat decesul. 

Mai avem așa: o poștăriță de la Oficiul Poștal nr. 44 din București a violat mii de scrisori pentru străinătate, corespondența fiind apoi distrusă. Ea recurgea la asemenea gest pentru a transforma timbrele în bani.

Un plutonier major de la SRI Râmnicu Vâlcea încerca să se sinucidă împreună cu soția prin detonarea a două grenade defensive, fără succes.

SPORT. Arbitrul Adrian Porumboiu îl elimina pe fotbalistul Radu Niculescu de la FC Național pentru că își făcuse semnul sfintei cruci într-un meci cu Universitatea Craiova, pe terenul oltenilor. 

Și ca să vedeți cum eram: românii erau cei mai optimiști est-europeni în privința rezultatelor introducerii economiei de piață. Iar Gheorghe Funar lua lecții de telegenie de la colegii de partid.

SĂNĂTATE. În curtea spitalului din Moldova Nouă avea să se deschidă o stație de benzină, fiindcă bugetul alocat pentru sănătate era prea mic. 7% din încasări aveau să meargă la finanțele spitalului. 

MONDEN. O veste bună! Actorul american Tom Cruise, vedetă în filmul Interviu cu un vampir, fusese invitat oficial în România la primul congres mondial “Dracula”. Tot cu “Dracula”: creatorul de modă Paco Rabanne s-a aflat în România și a vizitat Castelul Bran, declarându-se foarte dezamăgit că nu l-a întâlnit acolo pe cunoscutul vampir. 

SOCIAL. Ca o lege a compensației, în martie 1995 aveau să se scumpească detergenții străini. Și pentru că mai exista un Dumnezeu deasupra, la Buzău, mii de credincioși luau cu asalt Catedrala Episcopală în trena unei icoane care plângea. Pe de altă parte, la Suceava o doamnă pe nume Veta Borș plătise un ucigaș să-i arunce soțul în aer, unul dintre primele atentate teroriste domestice din România tranziției.

Erau la modă anunțurile că sunt bombe prin incinte (îndeosebi școli, fiindcă se evacuau și nu se mai țineau cursuri). În martie 1995, s-a anunțat în fals că e bombă la Tribunalul Iași. 

În preajma zilei de 8 se făceau multe gesturi romantice. Și ceva care încă vă e cunoscut: în martie 1995 bucureștenii înghețau în case fiindcă nu era căldură.

Pe plan muzical, Ion Dolănescu debuta în muzica ușoară cu albumul “Astăzi e ziua ta”. 

POLITIC. O alianță ciudată între Corneliu Vadim Tudor-PRM și Brătianu-Cartof. Alianța, vremelnică (nu s-a înțeles Tribunul cu Cartof) a purtat numele Partida Națională.

PE PLAN INTERNAȚIONAL. Îndrăgita actriță Gina Lollobrigida cerea interzicerea Premiilor Oscar, pentru că îi detesta pe americani. Iar cercetătorii americani (nu erau în vogă cei britanici) descoperiseră că – din cauza unui hormon – primăvara apetitul sexual al femeilor era mult mai ridicat decât al bărbaților.

Mai avem cu cercetători: cercetătorii germani constatau că aceia care își petrec weekend-ul privind la televizor, lunea sunt iritați și gândesc mai încet. Un țăran german a fraierit întreaga Germanie jurând că i-a căzut un meteorit lângă casă – obiectivul său era să se dea o știre cu el la televizor.

Alain Delon își punea pirostriile la frumoasa vârstă de 59 de ani, iar Kim Basinger, aflată în criză de roluri și bani, se apuca de cântat. Și o veste bună: formația Rednex, în mare vogă datorită șlagărului Cotton Eye Joe anunța un concert la București, în care avea să să cânte și celebrul duo Culture Beat. 

2005.
Amintiri de pe vremea lui Băsescu

Anul 2005 – îl mai țineți minte? Președinte era, de câteva luni, Traian Băsescu.

Printre primarii de sector din capitală pe cai mari era Marian Vanghelie (de la sectorul 5). Se presupunea că va fi următorul mare pesedist care își va încerca norocul la potul cel mare: fotoliul de primar general, motiv pentru presă să îl ia la mână.

Ocazie cu care a ieșit la iveală și fișa matricolă a primarului care era, prilej pentru acest supratitlu minunat: S-a chinuit jumătate de viață să termine liceul. 

Da, Marian Vanghelie a terminat liceul, cu – aproape – cinci pe linie. 

Tot în martie 2005: era arestat Corneliu Iacubov, Antena 1 și Pro TV se băteau pe Nicolae Guță, se constata că după ridicarea vizelor (din 2002; România avea să intre în Uniunea Europeană abia în 2007) 2.5 milioane de români au plecat în Exod.

Mai mult: televiziunea Tele 7 Abc era condusă pe ultimul drum, iar Gigi Becali se fălea cu un Maybach, care s-a dovedit că era cumpărat la mâna a doua, CTP se certa cu ziarul Adevărul și își făcea ziarul lui (Gândul), iar româncele făceau un sfert de milion de avorturi pe an. 

MONDEN. Cantautoarea Iulia Vântur (pe atunci prezentatoare TV) anunța că nu vrea să fie doar o păpușă vorbitoare, iar Împăratul Iulian (al romilor), între timp plecat la Domnul, dădea, contra șpagă (o oaie, un celular și un DVD, plus 800 de euro) legitimații de consilier imperial în România și Italia. 

IERARHII NOȘTRI. Înaltpreasfințitul Teodosie (al Tomisului) era dovedit drept colaborator al Securității cu frumosul nume de cod “Mache”.

EXTERNE. Era în desfășurare procesul lui Michael Jackson, acuzat (din nou) de pedofilie. Michael mergea la proces în pijamale bleu și – notau cronicarii de la București – cu “fața portocalie”. 

Cea mai frumoasă farsă istorică din martie 2005 e demnă de acest epilog: românilor li se promitea că în 2014 vor avea un salariu mediu de o mie de dolari. N-au avut.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.