Mein Trump sau despre decaderea Americii

Ce mai e nou prin lume in aceasta primavara? Nimic. La fel ca acum treizeci sau ca acum trei sute sau trei mii de ani. Dar ceva, totusi, trebuie sa se intample! Bineinteles. Oamenii ar innebuni cu totii daca ar fi scosi din iluzia ca participa la istorie, ca epoca in care s-au intamplat e unica, speciala, ca nicio alta.

1

Fiecare generatie cu dramele ei. A noastra, vai!, tocmai e pe cale sa experimenteze decaderea in #MeinTrump. Cum sa ajunga ridicolul Donald presedintele Statelor Unite ale Americii? E posibil asa ceva? Daca i-am citi pe antici, am sti din vreme ca e posibil absolut orice si nimic nu trebuie sa mire. Ganditi-va, de pilda, ca e posibil chiar si ca Bill Clinton sa ajunga “primul domn”.

Dar de ce se intampla asa, acum, tocmai in America, in post-videocratie? Pentru ca, aproape ca de fiecare data cand argumentele rationale infrunta irationalul, lupta e profund nedreapta: irationalul e in toate epocile si in toate timpurile imun la logica. Iar atunci cand se aduna prea mult irational in lume incepe prabusirea in tragedie istorica.

De aceea, tragediile istorice sunt intotdeauna repetabile. Omul face parte dintr-o specie ce se preda usor irationalului, desi are toate datele dezastrelor anterioare. Probleme de memorie.

Pe de alta parte, contempland uratenia prezentului putem sa ne si bucuram putin. Vine primavara – si cate primaveri vom mai prinde in lumea libera nu stim. Martie e o luna frumoasa, in care, traditional, global, barbatul sarbatoreste femeia. E o luna a sentimentelor curate si a micilor jucarii, a micilor nimicuri. Sa nu o irosim.

In plus, se aude prin lume, iar asta chiar ar trebui subliniat!, ca pana si cimpanzeii au o cultura ritualica suficient de dezvoltata cat sa indice posibila credinta in bunul Dumnezeu. Un Dumnezeu al lor, care incearca probabil in zadar, ca si al nostru, sa faca lumea mai buna. Darwin sa ne judece.

Urmeaza recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • 8 martie

AICI.

  • Un serial britanic

“Black Mirror”. Va recomand sa incercati, e foarte foarte bine realizat.

  • Diversitate

AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Filmul „Creed”

Cu batranul Rocky Balboa, bolnav de cancer. Un Stallone incantator. Pentru nostalgici, dar nu numai pentru ei.

  • Filmul “Despre oameni si oi”

Nou. La cinema. Islandez. Puternic. Cainabelian, asa.

  • Filmul “Postasul suna intotdeauna de doua ori”

Clasic. Cu Jack Nicholson tanar si o doamna extrem de senzuala, o actrita al carei nume din pacate nu mi-l pot aminti, si, tot din pacate, nu multi o fac.

  • O carte

“Draga viata”, de Alice Munro, nobelizata canadiana.

  • O capodopera de recitit

“Tunelul” de Sabato. Despre gelozie si alti demoni, fireste.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Un pic de filosofie in marginea migratiei

“All migrants know that the reply to the question ‘Who on earth are you?’ is another question: ‘Where on earth are you?’. And so they want what we’ve got, a verified self that will transport them to our side of history.”

Paragraful acesta – insotit de toate dedesubturile sale – poate fi gasit intr-un eseu din London Review of Books care (te) pune pe ganduri, AICI. 

  • Surprinzatoarele beneficii ale …

…unei guri spurcate, AICI.

  • Un text surprinzator (de bun)

…cu autor si mai surprinzator, AICI. 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.