Mersul la cinema. Un scurt ghid

Dintre toate zonele spatiului public unde e necesar un cod de conduita, cel mai grav afectat de lipsa unuia este cinematograful. Oamenii vin la cinema cu sentimentul ca, in timp ce se uita la un film, pot manca, scrie mesaje, sta pe Facebook, vorbi cu prietenii, comenta cu voce tare sau chiar raspunde la telefon.

0

Umbla vorba printre pensionarii care o „ard” cultural cum ca astia mai tineri nu sunt suficient de bine crescuti. Uimitor, intr-o  sala de cinema, nu mai poti diferenta pe criteriu de varsta. Lipsa unei minime educatii e deopotriva vizibila la ambele categorii.

Ii identifici rapid pe cei prost crescuti: intarzie, cand ajung au o prezenta zgomotoasa minute bune pana isi gasesc locurile, termina conversatia inceputa pe drum, sorb niste suc si rod niste floricele. Asta ar fi cazul la salile de cinema din mall-uri.

Dar ce sa vezi, incerci sa eviti tipologia asta si alegi un cinema „cult”, mai mic, intim, unde vin – chipurile – cei interesati doar de film, nu si de socializarea colaterala din timpul filmului. Ajungi aici si gasesti pensionari cu deficiente de auz care striga unii la altii sau raspund la telefon cat pelicula se desfasoara pe marele ecran. Raspund in soapta, dar suficient de tare incat sa ii auda jumatate de sala. Unii chiar isi schimba locul de cateva ori in timpul proiectiei. Cum le atragi atentia le sare tandara si cer sa fie respectati.

Ca-s tineri hipsteri sau batrani plictisti, regulile bunului-simt ar trebui sa li se aplice deopotriva. Hai sa facem un scurt ghid: vii la film inainte sa inceapa, iti dai telefonul pe silent si nu te mai uiti la el de-a lungul proiectiei, nu tragi cat poti de zgomotos suc prin pai, nu cauti in rucsacuri si sacose cine stie ce si exersezi, pe cat se poate, tacerea.

Pana devine obligatoriu micul ghid de mers la cinema, va oferim cateva recomandari pentru saptamana in curs.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

E un film foarte bine facut, plin de sensuri si semnificatii, despre conditia actorului si, shakespearian asa, despre conditia omului. Nu-l ratati, e in cinema zilele astea.

Productia care a luat marele premiu la Cannes, anul trecut, e, zilele acestea, in cinematografele din tara. E un exercitiu de rabdare sa te uiti la „Winter sleep”, filmul are peste trei ore si nu se intampla mare lucru. E mai degraba contemplativ si metaforic si, pentru fanii literaturii ruse, recreeaza o atmosfera desprinsa parca dintr-un tom semnat de Dostoievski sau Makine. Eu nu sunt fan Dostoievski, dar am citit Makine cu placere, iar satul de stepa din Anatolia regizorului turc parea desprins din iernile siberiene intalnite in romanele rusului devenit francez. Orisicat, filmul merita vazut.

Unul dintre cele mai bune filme care au rulat la noi in timpul Festivalului Filmes des Cannes a Bucarest si ulterior in cadrul unei proiectii la Cinema Studio, „White God” e productie viscerala si greu de urmarit pentru iubitorii de animale.Totusi, pentru a nu lasa prostia sa preia fraiele total, vreodata, e obligatoriu sa vedeti acest film si sa cercetati circumstantele producerii lui. Mai mult nu va spun, las placerea unei cautari pe Google.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O melodie buna

Ca om care a fost candva in Beijing, depun marturie in contra lui Katie Melua: n-are dreptate, nu sunt noua milioane de biciclete acolo, sunt mult mai multe. Nevertheless, melodia.

  • O carte buna

Goncalo M. Tavares, Cinci plimbari prin cartier, Editura Allfa

  • Un spectacol de teatru bun

Vestul singuratic, la Nottara

  • Un alt spectacol de teatru bun

Kean, la Mignon

  • Un text bun despre un basm

Petre Barbu, AICI.

  • Un text bun despre “Charlie Hebdo”

E in franceza. AICI.

  • Un film bun 

Birdman, cel mai nou Innaritu

  • Un film care nu mi-a placut, dar care “merita vazut”

Doua zile, o noapte. Cu Marion Cotillard.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • „Numarul istoric”

AICI.

  • Traseul

Cum au ajuns autorii masacrului de la Charlie Hebdo in miezul radicalismului religios, dupa ce au „jucat” ani la rand in existente periferice, nefericite, presarate cu mici fapte penale si multi pasi incalciti, dar nicidecum cu porniri ucigase duse pana la capat cu sange rece, AICI.

Mihail Sergheevici Gorbaciov vede un nou Razboi Rece la orizont, dupa ce s-a ocupat de disparitia precedentului.

  • O melodie

Cu toata obsesia pentru perfectiune din Whiplash, nimic nu suna totusi mai bine decat originalul. AICI.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.