Minunata eternitate a faptului divers

Faptul divers, desigur, are in sine o poezie. Ce s-ar alege de toti acesti oameni daca li s-ar lua si aceasta ultima placere: aceea de a colporta. Oricat am vrea sa ne dam elitisti, admitem ca nu de putine ori am cazut in plasa secretului copt si bine spus (vorba lui W. H. Auden)  si ne-am simtit al dracului de bine vorbind fapte diverse.

E forma buna de escapism acest fapt divers – asta n-o puteti nega – si, mai mult decat atat, e si o modalitate de a crea un liant social intre oameni. Ce altceva i-ar putea aduce pe vecini impreuna, daca nu o barfa buna de pe scara blocului?

I-ar mai putea aduce impreuna si recomandarile noastre.

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

• Cata fragilitate

• Adele

Dupa cate am citit despre acest film care a luat Palme D’Or-ul la Cannes am mers sa-l vad. Prima ora jumatate din film mi-a placut. Pe urma insa mi s-a parut ca se lungeste prea mult, ca e cumva tras de par. Desigur, actritele sunt impecabile, dar filmul n-are cine stie ce actiune. Chiar si pentru gustul meu a fost prea lung si lipsit de dinamism. Si eu consum cadre de tip close-up, emotii etc. Orisicat, nu va luati dupa mine, mergeti si vedeti filmul.

• Pulp fiction

Un film de (re)vazut oricand.

• Jurnalism multimedia misto

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

• Cel mai scandalos clasament din istorie 

• Capek

Si cum rusinea de a nu-l fi citit pe Karel Capek ma mistuia am inceput, discret, cu “Impresii de calatorie” (in volum, alaturi de “Fabrica de absolut”,Editura Adevarul Holding, 2011). Sunt anuntat de omul care mi l-a recomandat pe Capek ca aceste insemnari sunt tot ce a scris mai slab cehul. Apoi daca e asa, va fi revolutie in ierarhia scriitorilor personali! Capek are, ca toti marii cehi, in primul rand, umor. Apoi, m-a fermecat incursiunea lui in Italia, chiar daca pe atunci fascista. Scrie, in principal, despre arta, dar are si observatii de o finete i-as spune, si nu l-as ofensa, gazetareasca. In plus, nu ezita sa evoce, in repetate randuri, farmecul (astazi definitiv pierdut) vanzatorilor de ziare.

• Dulcele bar

Dupa ce am aflat ca Radu Cosasu (care a implinit saptamana aceasta 83 de ani, prilej sa scriem iar: Sanatate, Maestre!) a fost elogios cu ea, am alergat dupa cartea “Dulcele bar” prin tot orasul. Am gasit-o, am citit-o, am ramas convins ca e mai bine sa nu debutez niciodata, daca nu sunt in stare sa scriu asa . Stiam cat de bun e J.R. Moehringer de cand cu biografia lui Agassi – “Open”. El a scris-o. Dar „Dulcele bar”, cartea anului 2006 in toate clasamentele serioase din Statele Unite ale Americii, e inca si mai buna. Nu ezit sa notez aici ca barul “Dickens” va ramane, pentru totodeauna, unul dintre marile personaje ale literaturii. Si, ca sa o rezum, as apela la insusi Kafka: “Unele carti functioneaza ca o cheie pentru salile necunoscute ale propriului castel”.

• Noul numar al revistei Esquire Romania

Nu e rau, cu un text bun al doamnei Ana-Maria Caia despre Cesaria Evoria, un reportaj despre ultima rutina din viata lui Hugh Hefner (scris de preferatul meu, Chris Jones), un portret vast al lui Matt Damon (din nou excelent Tom Junod), o incursiune onesta a investigatorului Vanghelie in inima conflictului dintre Palestina si Israel, si inca n-am terminat-o.

• Revista Courrier International

N-ati uitat, sper: cea mai buna revista care iti explica despre ce e vorba in lume.

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

• Gand de fapt divers

“Ca sa-mi gasesc motive de a trai, am incercat sa-mi distrug motivele de a iubi. Ca sa-mi gasesc motive de a iubi, am trait cum nu trebuia” (Paul Eluard)

• Pastorul

Un reportaj senzational despre vina, penitenta si iertare, cu unul dintre cei mai cruzi lideri militari liberieni, responsabil pentru crime oribile in perioada celor doua razboaie civile care au devastat tara de-a lungul anilor ’90. AICI.

• Mandria de a fi roman

Dupa ce i-a inmanat la inceputul lunii septembrie o placheta, cu “multumiri din partea Guvernului Romaniei” si “respect din partea ministerului”, Nicolae Banicioiu a mai gasit un prilej sa se afiseze in proximitatea celui mai in forma sportiv roman al momentului, zambind larg in tribuna de la Sofia, acolo unde Simona Halep si-a incheiat rotund anul de exceptie, triumfand in Turneul Campioanelor.

Stiti schema: pentru ca au un talent aparte in a identifica “momentele speciale si emotionante”, politicienii romani mai putin reusiti, din categoria Nicu Banicioiu, gasesc ca reusita altora intr-un domeniu pe care il tuteleaza e un fel de isprava a virtutilor proprii, o prelungire pe teren a prodigioasei activitati de cabinet. A castigat Halep sase turnee anul acesta? Iata ce bine merge Sportul romanesc, condus discret, dar ferm, de apropiatul premierului Ponta si prea-apropiatul fratilor Negoita! La nici doua saptamani de la momentul inmanarii plachetei, “respectul ministerului” scazuse deja la cote minime. Nu doar pentru tenis, ci pentru sportul romanesc in general. Scazuse intr-atat incat la finalul lui septembrie nu se mai gaseau pe nicaieri bani pentru federatiile sportive, care-si anuntau rand pe rand competitorii ca nu le mai pot suporta cheltuielile.

In timpul acesta, Nicu Banicioiu participa activ la Festivalul Racilor organizat in sectorul 4 al Capitalei de alta competenta galagioasa a politicii romanesti, primarul Piedone. Incununarea crustaceelor urma unei jumatati de an in care cea mai importanta initiativa a ministrului Banicioiu fusese sustinerea si promovarea unui campionat mondial de jocuri pe calculator. Cam asa arata, in rezumat, dificultatea mandriei de a fi roman: exceptiile de buna calitate servesc la cimentarea regulilor mediocrilor, daca nu cu totul la legitimarea derbedeilor, adesea emotionati si grabiti sa-si asume merite cu care n-au nimic in comun.

Am paria ca, in dimineata imediat urmatoare, lucrurile au reintrat in normal pentru ministrul Banicioiu: dupa aerul tare al inaltimilor sportive parca tot taratoarele crustacee sunt mai utile si, cumva, mai importante. Dovezi? Nici agentia nationala de stiri Agerpres, nici site-ul Federatiei Romane de Tenis nu uita sa mentioneze inca din primele paragrafe ale textelor dedicate victoriei Simonei Halep ca “printre cei circa 400 de romani care au sustinut-o din tribune s-a aflat si ministrul Tineretului si Sporturilor, Nicolae Banicioiu”.

Sunt doar doua semne din aceasta zodie a racului care ar putea fi la fel de bine una a cancerului.