Machete, realități și vinovății la moartea, prin incendiere, a unor pacienți spitalizați

Să vii la spital pentru a scăpa de boală și să sfârșești ucis de un incendiu - iată condiția sistemului de sănătate din România. Unul pe care l-au reformat toate partidele politice perindate la guvernare.

0

Toate administrațiile locale din județul Neamț și toate echipele guvernamentale de la București au avut ca prioritate declarată, în ultimul deceniu, modernizarea serviciilor sanitare de urgență din orașul Piatra Neamț.

Încununarea tuturor acestor eforturi discursive, împodobite cu studii de fezabilitate și machete, s-a produs în seara zilei de 14 noiembrie 2020, când zece pacienți au murit în secția de terapie intensivă a Spitalului Județean Neamț, din cauza unui incendiu.

În România tocmai au fost alegeri locale, organizate în luna septembrie – și urmează alegeri parlamentare, programate la început de decembrie. Ambele ocazii electorale au prilejuit sau prilejuiesc noi și noi planuri de reabilitare a spațiilor SJU Neamț.

Nu mai departe de începutul toamnei politice, ministrul Sănătății Nelu Tătaru făcea campanie pentru aleșii locali ai PNL, amintind că Palatul Victoria are 4 miliarde de euro pentru sănătate – și că ei vor fi folosiți pentru dezvoltarea calității actului medical. Chiar la Piatra Neamț, ministrul Tătaru conchidea (într-o română aproximativă) că “necesitatea unui spital județean nou este imperioasă“.

Măsurile de reabilitare a infrastructurii spitalicești din Piatra Neamț n-au ajuns vreodată la stadiul de acțiuni concrete – dar ce inflație de proiecte și propuneri a fost în ultimul deceniu! S-a promis spital nou și în 2014, și în 2017, și în 2019.

Chiar astăzi, când numărăm morții de la ATI, putem admira machetele futuristice ale clădirilor sanitare care n-au mai apucat să prindă fundație și în realitate la Piatra Neamț.

SJU Neamt funcționează în actuala locație de 85 de ani. Tot ansamblul spitalicesc are 41 de corpuri cu diferite funcțiuni (inclusiv magazii și anexe administrative). Când s-a pus piatra de temelie a primului pavilion, anul era 1934, România era monarhie, la București domnea Carol al II-lea, iar pe ministrul Sănătății îl chema Ioan Costinescu. Una dintre gazetele vremii nota că noul spital “va fi o podoabă nu numai pentru orașul nostru, ci pentru întreaga Moldovă”.

Domnul ministru doctor Ioan Costinescu spune: Am început activitatea noastră guvernamentală în acest județ, cu clădirea unui spital, pentru simplu motiv că sănătatea este cel mai de preț bun pământesc. Statul are față de populația sa multe și mari datorii. Unii guvernanți cred că și le îndeplinesc dacă îi procură poporului localuri de petrecere, de distracție. Noi credem că-i folosim mai mult și mai bine poporului, dacă-i dăm instituții pentru ridicarea intelectuală și morală.

Condiția sistemului

Corpurile de clădire de la SJU Neamț au vechimi cuprinse între nouă și cinci decenii. Cele mai noi pavilioane datează din prima jumătate a anilor 1970. Standardele lor de securitate la incendii sau seisme respectă norme la fel de vechi. Gradul de improvizație sistemică e atât de mare încât e perfect posibil ca, în interiorul aceleiași structuri spitalicești, două etaje să fie avizate ISU, dar alte trei să nu fie.

Depinde unde ai noroc să nimerești pentru tratament. Morții de la SJU Neamț au avut ghinion: secția ATI funcționa în provizorat, pe un palier neavizat, cu echipamente și circuite peticite, într-o stare de precaritate sanitară accentuată și mai mult de criza COVID-19. Chiar în noiembrie 2020, managementul spitalului vorbise public despre recompartimentarea terapiei intensive, pe fondul gradului de ocupare tot mai mare determinat de infectările grave cu coronavirus.

Să vii la spital pentru a scăpa de boală și să sfârșești ucis de un incendiu – iată condiția sistemului de sănătate din România. Unul pe care l-au reformat toate partidele politice perindate la guvernare. Unul care a ocupat mereu locuri fruntașe în programele electorale ale aleșilor locali. Unul care a rămas, în esență, doar o proiecție de politici publice generoase, neîmplinite vreodată.

Nici măcar după incendiul de la Colectiv n-am reușit să așezăm pe baze mai solide sistemul medical de intervenție și tratament în cazul marilor arși. S-a schimbat un guvern cu altul – și cam atât.

Actuala configurație parlamentară, rezultată după alegerile legislative din 2016, a fost obținută și pe fondul unei promisiuni de campanie făcute la vremea respectivă de PSD-ul lui Liviu Dragnea: construcția a opt spitale regionale. Deocamdată nu s-a pus piatra de temelie nici măcar pentru unul – dar promisiunea e reluată (la pachet cu alte și alte măsuri de reformă sanitară) și la alegerile care bat la ușă.

Finanțările

În 2012, SJU Neamț a beneficiat de o finanțare totală în valoare de peste 88 de milioane de lei (bani de la autorități centrale și locale, din venituri proprii și donații)

În 2019, SJU Neamț a beneficiat de o finanțare totală în valoare de peste 213 milioane de lei.

Practic, în șapte ani bugetul spitalului a crescut de aproape trei ori. Condițiile materiale au rămas, în mare, aceleași – în parte și pentru că managementul spitalului s-a schimbat de zeci de ori în perioada menționată.

Într-un plan de dezvoltare din 2014, SJU Neamț menționează problemele prioritare de la nivelul unității: îmbunătățirea siguranței actului medical; modernizarea serviciilor spitalicești; reabilitarea infrastructurii. Toate urmau să se facă.

Culpe colective

Ministrul liberal Nelu Tătaru conchide acum, după tragedia de la Piatra Neamț, că „suntem toți vinovați în această țară, pentru că am acceptat să trăim într-o astfel de situație medicală.”

Ministrul PNL ar trebui să știe că lucrurile nu stau tocmai așa. Milioane de cetățeni români, de pildă, n-au acceptat să mai trăiască într-o astfel de situație medicală și au emigrat, pur și simplu. Și-n anii aceștia din urmă, în care conaționalii săi au tot plecat, Nelu Tătaru s-a făcut politician, și-a cultivat ambițiile politice, a ajuns lider de filială locală de partid, iar acum stăpânește peste sănătatea românească în vremuri tulburi de COVID-19.

Poate că românii neimplicați politic, chemați la vot din patru în patru ani, n-au știut să aleagă prea bine la alegerile locale și legislative. Dar, în afara opțiunilor pe care le-au găsit în buletinele de vot (printre care și Nelu Tătaru), nici n-au avut ce să aleagă. Poate că suntem toți vinovați pentru că am acceptat democrația făurită de PSDPNL – dar niciun vinovat nu merită condamnat la moarte prin incendiere de spitalul în care merge să se trateze.

Vin, probabil, zile în care vom afla lucruri ieșite din comun despre condițiile care au determinat producerea incendiului de la SJU Neamț. La fel ca la Colectiv, nu vom înțelege prea bine cum poate fi posibil așa ceva. Apoi, timpul va pune distanță între vii și morți.

Partidele vor relua marota reformei din sistemul sanitar. Politicienii vor avertiza asupra faptului că e nevoie de o nouă bază materială pentru sănătatea românească – și vor arăta cu degetul spre poporul care a tot acceptat să fie mințit și dus cu zăhărelul de la guvernare la guvernare. Se vor pune noi reforme pe hârtie – și se vor aduna noi români în statisticile migrației comunitare.

Și nimeni nu se va simți personal responsabil – pentru că în România doar succesul se decontează pe persoană fizică. Eșecurile sunt colective.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Un eseu despre abuz „ecranizat” pe Facebook
AICI.

Cum ne-am sacrificat viitorul
AICI.

Regele pandemiei
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Luni: o carte
Mustața lui Dali și alte culori (Polirom,2020). Pictoroman de Felix Aftene și Lucian Dan Teodorovici.

Marți: un serial
Gambitul Damei. Pe Netflix.

Miercuri: un serial
Killing Eve. Pe HBO GO.

Joi: două cărți
Prima: Acum ne despărțim. De Truman Capote. Editura ART.
A doua: Despre istorie, de Eric Hobsbawm. Editura Cartier. 

Vineri: două cărți
Prima: Poveste despre dragoste și întuneric. De Amos Oz. Editura Humanitas. 
A doua: Când lucrurile se schimbă, de Tony Judt. Editura Litera. 

Sâmbătă: două cărți de recitit
Prima: Cronica vieții mele. De Bob Dylan. Volumul întâi. Editura Humanitas fiction.
A doua: Ferma animalelor, de George Orwell. Editura Polirom.

Duminică: o altă carte de recitit și un serial de văzut
Carte: Scandalul secolului. De Gabriel Garcia Marquez. Editura Rao.
Serialul: Povestea lui Dumnezeu (cea spusă de Morgan Freeman). Pe Netflix. 

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Încă o problemă de stat
…pe care președintele Klaus Iohannis o analizează cu atenție și îngrijorare. AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.